Muftiul Iusuf Muurat Refugiații ucraineni, inclusiv tătarii, trebuie ajutați cu toții, indiferent de apartenența etnică și religioasă

Sute de constănțeni au participat, recent, la un miting de solidaritate cu Ucraina, în fața Prefecturii. Printre manifestanți s-au aflat și reprezentanți ai comunității tătare din Constanța, care au condamnat invazia lui Putin și războiul, total nejustificat, care a făcut multe victime, inclusiv copii. Printre miile de refugiați în România sunt și mulți ucraineni de origine tătară. Ei sunt victimele celei de a doua invazii a lui Vladimir Putin. In 2014, când Crimeea a fost ocupată de ruși, au fugit în zona continentală a Ucrainei. Acum, după a doua invazie rusească, au fugit în România. Comunitatea tătara din Constanța s-a mobilizat și le-a găsit adăpost, masă și cazare, pe perioada șederii în localitățile de pe litoral.
 
 
La un hotel din Eforie Nord sunt găzduiți 35 de ucraineni de origine tătară, care au reușit să fugă din Hersonul bombardat de ruși. Au ajuns in România datorită Muftiatului Cultului Musulman din România care, prin muftiul Iusuf Murat, le-a sărit în ajutor.Sunt numai femei și copii insoțiți de un singur bărbat, Abibula Liumanov, cap de familie, care s-a obișnuit cu „surghiunul”, cum îi spune el. Bărbatul, de 52 de ani, nu își găsește cuvinte să mulțumească României și prietenilor tătari din Constanța datorită cărora familia lui a ajuns la loc sigur, ferit de primejdiile războiului. Alți tătari ucraineni au ajuns în Polonia, Turcia, Moldova. Abibula a ales România pentru că aici în comunitatea tătară, care l-a primit cu brațele deschise, vorbește aceeași limbă cu cea de acasă.
 

 „A fost inițiativa Muftiatului. Am fost contactați de muftiu, care ne-a spus că aduce refugiați din Herson și Kiev. Ideea ar fi să ne punem pentru o secundă în locul lor și să vedem prin ce greutăți au trecut. Să arătăm empatie față de acești oameni, care sunt victimele unui dictator  care are o gândire kaghebistă. Practic, Putin vrea ca Rusia să nu fie respectată ci mai degrabă temută. Trebuie să fim oameni. Oricând putem fi noi în locul lor. Trebuie să ii ajutăm să le dăm speranță, să le oferim incredere să ii ajutăm să treacă prin aceste clipe groaznice pe care nimeni nu le anticipa” a explicat Eren Anefi, proprietarul hotelului din Eforie Nord.
 
Tânărul om de afaceri tătar constănțean este pregătit să ajute atât familia lui Abibula Liumanov cât și pe alți refugiați care vor ajunge în Dobrogea, pentru a rămâne aici defintiv sau temporar. Este insă nevoie de sprijinul întregii comunități tătare, și nu numai, spune el, făcând apel la cei care pot contribui, cum pot, la ajutorarea refugiaților: „Ne-au spus că au trecut prin momente foarte grele. Pur și simplu, in mai puțin de 10 minute, au luat tot ce au putut din case și au fugit, mulți erau in papuci, cu pungi, fără valize. Practic, s-au trezit cu noaptea in cap, bombardați. Majoritatea sunt femei cu vârste intre 20 și 60 de ani și 5 copii. Sunt niște oameni onești, de bună credință, nu vor să deranjeze, oameni cu bun simț”.
 
Familia tătarului ucrainean a început surghiunul în 2014 când rușii au anexat Crimeea. Abibula și soția lui, Alie, locuiau acolo, aveau șase copii, cinci fete și un băiat, o mică afacere. Se descurcau. Dar rușii au început să facă presiuni asupra tătarilor, le-au luat afacerile, i-au arestat. Când i-au obligat pe tătari să iși schimbe documentele, pentru a deveni cetățeni ruși, au decis să fugă. "Noi n-am fost de acord cu această invazie și rușii au inceput să facă presiuni asupra musulmanilor” spune Alie. Au plecat de acolo, lăsând în Crimeea toată agoniseala lor. Au trecut în Ucraina și s-au stabilit la Herson, unde au început o nouă viață.
 

"Am început să muncim din nou, să ne facem o casă, am deschis o dugheană, am inchiriat o cafenea, mi-am mărit două fete la Kiev și în luna ianuarie s-a căsătorit și a treia”, povestește, încă năucit, Abibula Liumanov. Liniștea lor nu a durat mult. Pe 24 februarie, la ora 4, 30 dimineața, au inceput bombardamentele în Herson. Abibula și-a luat familia, s-au suit în mașini și au pornit către graniță, la Halmeu. Acolo s-au intâlnit cu rudele care veneau dinspre Kiev.  „Am trăit timp de 10 zile în subsol printre bombe și ruine. Eram 60 de persoane, din care 35 eram rude. Aproape de noi, lângă o benzinărie  a căzut un avion. Trei zile a ars la doar 700 de metri de noi", au povestit Elvina și Gulmira, verișoare primare, fiecare cu câte trei copii mici. Așa au decis să fugă. Soții au rămas la Kiev, să lupte pentru țară.  La Halmeu i-a așteptat muftiul Iusuf Murat.

 
„Noi am ales România pentru că aici trăiesc tătari, vorbesc limba noastră, comunicăm ușor. Vrem să rămânem aici, vrem să muncim, eu sunt bucătar, soția face dulciuri și mâncăruri tradiționale tătărești”, ne-a declarat Abibula Liumaniv. "Doamna Alie se pricepe la mâncăruri tradiționale tătărești, mi-a arătat tot ce-a facut, atât în Crimeea cât și în Herson. Dumnealui este bucătar, a lucrat și în Yalta, în Crimeea”, spune muftiul Iusuf Muurat. Liderul spiritual al comunității musulmane din România va ajuta și copiii, urmând să facă demersuri la autorități pentru ca cei mici să meargă la școală.
 
 După drumurile bătute la graniță, pentru a aduce refugiații, Iusuf Muraat spune că cel mai mult a fost impresionat de „trauma pe care am văzut-o în rândul copiilor, suferința lor și o bătrână, care m-a îmbrățișat și mi-a zis, am doi copii de vârstă cu tine, care sunt pe front. Oare o să ii mai văd?” Spune că atât el cât și membrii comunității pe care o reprezintă vor ajuta cât pot, cu sprijinul oamenilor de bună credință precum Erol și Eren Anefi. Indiferent de apartenența etnică și religioasă trebuie ajutați cu toții: „Fac un apel către toți liderii spirituali și multumesc poporului român care s-a mobilizat să fim solidari cu acești oameni care suferă. Ce pot eu să fac este să găsesc oameni care ne ajută cu transportul și cu cazarea”.
 


Unul dintre cei ai titrați tătari din România este Metin Omer, doctor in Istorie, mentorul și coordonatorul cursului despre Istoria și civilizația tătarilor, pe care îl ține de 7 ani la Universitatea „Ovidius” din Constanța.  Vorbind despre dramele tătarilor, el face referire  deja la al treilea surghiun, primul fiind marea deportare din 18 mai 1944. Dar încă din 1783, când a fost anexat Hanatul Crimeii, tătarii au început să părăsească peninsula Crimeea, teritoriul lor natal, din cauza politicilor ruse îndreptate împotriva lor. Metin Omer susține că ceea ce se întâmplă acum este de fapt o continuare și, mai recent, este o continuare a momentului 2014, când Crimeea a fost anexată ilegal de Rusia lui Putin.
 

 
„In 2014, spre deosebire de ceea ce se intâmplă în zilele noastre, am avut o Ucraină care a privit mai mult pasiv la acțiunile ruse din Crimeea și atunci, principalii opozanți au fost tătarii. Tocmai această experiență istorică a tătarilor i-a îndemnat să se opună anexării. De altfel, chiar Vladimir Putin a avut inițiative personale de a-i atrage pe tătari. Au fost telefoane date liderului tătarilor crimeeni, Mustafa Abdulcemil Kîrîmoglu pentru a fi convins să accepte anexarea. Au fost făcute tot felul de promisiuni. Doar că tătarii, știind că nu poți avea încredere în promisiunile Moscovei, au refuzat de fiecare dată și s-au opus tot timpul anexării din 2014. Lucru care a avut consecințe grave asupra populației tătare din Crimeea. Arestări, inchisori, internări la spitalul de nebuni, care aduc aminte de cele din perioada sovietică”,  a explicat istoricul.  
 


Zeci de mii de tătari au părăsit Crimeea, in 2014, din cauza presiunilor ruse. S-au așezat in zona continentală a Ucrainei. „Azi au din nou de suferit pentru că Putin, incălcând legislația și tratatele internaționale, a inceput un război impotriva valorilor lumii civilizate, tătarii fiind nevoiți să emigreze din nou”, comentează Metin Omer. El este membru al Comitetului Executiv al Congresului Mondial al Tătarilor, ai căror lideri sunt în Ucraina:„Ținem legătura constant cu liderii mondiali ai tătarilor, incercăm să îi ajutăm pe cei care caută adăpost in Polonia, România, Turcia. Să gasim soluții pentru a aduce in atenția opiniei publice situația prin care trec tătarii crimeeni”.
 


Refugiații au nevoie de ajutor și, deobicei, îl primesc. Tătarii din România s-au mai confruntat cu o situație asemănătoare în timpul celui de al doilea război mondial. „Tătarii din Crimeea s-au refugiat în România și, atunci, tătarii din Dobrogea s-au organizat in condiții grele, pentru că era vorba de un regim potrivnic, cel comunist, și în aceste condiții, riscându-și libertatea și unii chiar viața, și-au ajutat coetnicii. Astăzi in schimb vorbim despre un stat care este favorabil acestor acțiuni, chiar facilitează ajutorul dat refugiaților. Ceea ce trebuie să facă tătarii din România este să fie uniți, să își arate interesul față de refugiați și fiecare, în măsura in care își permite, să contribuie la primirea acestora”, a încheiat istoricul Metin Omer.