"Nu ma intereseaza popularitatea, eu imi fac doar misiunea"

Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie este al saptesprezecelea copil al unei familii simple din Vatra Dornei. A optat pentru Seminarul teologic pentru a aprofunda cunostintele muzicale, insa dupa intalnirea cu parintii de suflet Ioan Ivan si Elefterie a decis sa urmeze viata monahala, cea mai apropiata reflexia de viata ingereasca propovaduita de sfintii parinti.

- IPS Teodosie, cum a inceput drumul spre biserica? Drumul spre biserica a inceput in casa parinteasca. Am sesizat de cand am inceput sa pricep ca parintii mei sunt oameni rugatori. M-au invatat si pe mine sa ma rog si am avut un exemplu in tatal meu care respecta cu sfintenie timpul de rugaciune. Statea deseori in genunchi, facea matanii... putea sa-l cheme oricine la vreo treaba, el nu se oprea din rugaciune. Chiar il urmaream cu cate un nepotel mai micut cum se roaga. Cel mic nu intelegea si cateodata i se urca in spate cautand sa se joace, dar tata nu parea deranjat de acest gest si isi continua rugaciunea. Sigur, acest aspect mi-a atras atentia intr-un mod deosebit. Pe langa acestea, eu nu am auzit de la parintii mei un cuvant nepotrivit, sau sa se dea raului, sau altceva. Dar nu am gandit de mic ca voi ajunge sa Ii slujesc lui Dumnezeu chiar din sfintele Altare. Sigur, imi placea meditatia, sa admir muntii dimprejur, sa stau seara in liniste, sa ingrijesc vitele, sa fac treburile casei, chiar am avut o pasiune pentru gospodarie. A sosit insa timpul sa ne gandim la cele viitoare. Desi am fost multi copii, mama era foarte dornica sa invatam toti ceva carte. Inaintea mea mai erau trei surori, tripleti si fiind mai firave s-a gandit sa le trimita sa invete carte, nu sa ramana la treburile gospodaresti. Si atunci a plecat cu ele sa le duca la scoala. Erau la moda liceele economice care ofereau o specializare. Si spre acest liceu economic m-am indreptat si eu dupa clasa a opta. La seminar nu ma gandisem. Insa una dintre surori, care facea scoala la Buzau, mi-a dat ideea sa ma indrept catre seminar. Ca sa ma asigur ca voi ramane totusi intr-o institutie de invatamant, am dat si la liceul economic. A ramas numai un examen de admitere pentru ca in toamna m-am inscris la examenul de la seminar. Am plecat singur, era greu sa ma insoteasca cineva, trebuiau bani de drum. Desi nu aveam nadejdea sa reusesc pentru ca ma pregatisem doar cateva saptamani, m-a ajutat Dumnezeu. Eu am plecat cu multa dorinta de a intra la aceasta scoala, dar era concurenta foarte mare atunci. Mi-amintesc ca se dadea examen la o limba moderna, la religie si muzica. Pentru examenul la limba rusa, m-am gandit sa nu fac vreo greseala. Cunosteam gramatica dar a trebuit sa invat si tot vocabularul, pentru ca nu stiam ce text pot sa am de tradus. Mi s-a spus dupa aceea ca am facut cea mai buna lucrare. Am intrat la seminar. Erau foarte multi candidati insotiti de parintii lor, multi preoti care-si insoteau fiii si eu eram singur. Acum, mi-era greu sa ma intorc acasa. Am urmarit un tata cu un baiat cum s-au urcat in autobuz si tot am stat in apropierea lor si i-am rugat sa ma ajute sa nu ma ratacesc ca sa ajung acasa. "Parintele Ioan Ivan mi-a marcat existenta" - Era prima oara cand ieseati dincolo de Vatra Dornei? Era prima oara cand plecam. Am calatorit in conditii mai deosebite, cu o cisterna. Noi am stat in cabina, iar tatal unui coleg, in cisterna, era pericol de sufocare. Am ajuns acasa, iar la 1 octombrie am luat drumul spre seminar, cu multe bagaje. M-am luptat singur cu cinci saci, pentru ca trebuia sa ducem alimente. Era greu sa ma insoteasca cineva pana la Neamt, pentru ca era scump drumul. Parintii mei au facut un mare sacrificiu. Nu aveam haine de schimb cate se cereau la internat. Si pentru ca aveau vite, au imprumutat bani de la un evreu, care avea pamantul aproape de noi, in nadejdea ca vor vinde o vaca sa-si achite datoria. Au vandut ce au avut mai bun ca sa poata sa plateasca evreului. Si asa am mers la seminar. In vremea aceea, existau conditii de a invata fara prea multa cheltuiala. Erau asigurate casa, masa. Parintii mei nu m-au indemnat sa merg la seminar, au vrut sa fac o meserie, vroind dansii sa ma pastreze acasa. Era o intreprindere de prelucrare a metalelor chiar in Vatra Dornei si-mi spuneau ce buna e meseria asta sa pot sta si acasa si sa merg si la serviciu. Sigur nu i-am ascultat. A fost o neascultare, dar dupa ce am intrat la Seminar mi-au dat tot concursul si m-au ajutat. A fost usor la seminar pentru ca in cei cinci ani nu au trebuit sa plateasca decat drumul, iar in anul IV, dirigintele m-a chemat si mi-a propus sa dau meditatii. Eram in vacanta de vara chiar aici in Dobrogea, aveam un frate care venise sa munceasca la Basarabi. Desi venisem de foarte putin timp, am fost solicitat de cineva din Vatra Dornei, care-si inscrisese copilul la seminar. Cautau un meditator. Dupa trei zile de vacanta, a trebuit sa ma intorc acasa. Asa am inceput sa meditez, fara voia mea si din indemnul dirigintelui. De-atunci nu am mai scapat sa am ucenici pentru pregatire. Si am avut pana la vreo 2000. Am facut meditatii pana am ajuns episcop, nu pentru plata, desi oamenii simteau sa-mi ofere ceva. Pe unii nu puteam sa-i refuz si astfel am reusit sa-mi ajut si parintii, am reusit sa fac si o casa fara autorizatie, in 89, pentru ca cea in care locuiam era socotita in afara vetrei satului. - Aveti amintiri speciale legate de un anumit dascal din timpul Seminarului care sa va fi marcat existenta? Eu am mers la seminar cu dorinta de a invata mai ales muzica. In scoala generala, la Vatra Dornei, avusesem un profesor de muzica foarte bun, care ne invatase solfegii si l-am indragit foarte mult. Si acum retin solfegiile invatate atunci. Am mers la seminar sa devin profesor de muzica. Eu am mai cantat pe scena muzica populara, indemnat de profesorii mei si ma gandeam ca acolo puteam sa ma formez ca muzician. Acesta mi-a fost gandul. La seminar, am intalnit profesori deosebiti si mai ales un dascal care m-a marcat foarte mult si care ma urmareste si acum. Traieste la manastirea Neamt, a refuzat preotia din modestie, a ramas numai diacon. Aceasta personalitate, parintele Ioan Ivan este cu totul remarcabila. Il socotim un om sfant, are o voce unica, de basm profund si un tact pedagogic deosebit. Ne-a marcat pe toti indiferent de promotie si cand am ajuns la facultate la Bucuresti, purtam amprenta acestui dascal. Si la facultate am avut sansa sa intalnesc un parinte spiritual de exceptie, parintele Ilie Moldovan, care este profesor de morala acum, profesor consultant la doctorat la Sibiu. Noi eram in jurul dansului si asistam la slujbe impreuna cu dansul. Ne placea sa stam in biserica cat mai mult. A observat acest lucru si ne-a intrebat ce se intampla, pentru ca noi cei veniti din partea Moldovei ne deosebim de ceilalti. Credea Sfintia sa ca sfanta cuvioasa Parascheva ne umbreste cu harul sau. I-am explicat ca am avut un parinte care ne-a invatat cum sa ne rugam, rostul Liturghiei. Cand a auzit marturia noastra, a tinut neaparat sa-a cunoasca pe acel parinte Ioan Ivan si dupa intalnire, ne-a dat dreptate, spunand ca avem pentru ce sa-l pretuim. Desi nu era calugar, fusese casatorit, ne vorbea despre frumusetea vietii monahale. Asa am ajuns de la gandul cel dintai, sa devin profesor de muzica, nu doar sa devin preot, ci si calugar. Datorita acestui parinte Ioan Ivan care ne indemna sa citim, am parcurs cartile vechilor parinti, cum paraseau lumea si plecau in pustie, si atunci chiar am avut de gand sa plec si eu, dar ma sfatuiam si cu parintele Ivan si cu parintele duhovnic. In anul trei de seminar, mi-am dobandit un duhovnic, un om cu totul deosebit si sfant, parintele Elefterie, staretul manastirii Dervent. Se afla pe vremea aceea la manastirea Agapia veche. Am mers in excursie si dansul ne-a facut o dezlegare. Un coleg de-al nostru s-a imbolnavit si l-a tratat cu metodele sale empirice, vindecandu-l. M-a impresionat foarte tare si l-am ales duhovnic. De aceea, cand am auzit ca voi veni in Dobrogea, mi s-a parut ceva care vine din alta parte. Dupa aceea, talmacirea mea a fost ca parintele Elefterie poate m-a chemat aici. Imi vorbea atat de frumos despre manastirea Dervent, despre icoana facatoare de minuni, incat parea pentru mine un mit. Am ramas cu parintele Elefterie in suflet. De aceea cred ca prin purtarea sa am ajuns aici, sa-i fiu mai aproape de mormant. Dansul ducea o viata atat de curata si avea o tinuta demna, intotdeauna. "In copilarie am cantat muzica populara" - Spuneati ca interpretati muzica populara. Ce va placea sa cantati in copilarie? Cantam ce auzeam pentru ca nu aveam nici radio. La vecini mai auzeam cate o melodie. Aveam memorie buna si o inregistram de la prima auzire. Era atunci obiceiul serbarilor campenesti. Si invatatorul m-a chemat sa cant cu orchestra pe scena. Cantam cantece din repertoriul Sofiei Vicoveanca pe atunci. Stiam sute de cantece. - De ce ati ales sa intrati in randul clerului? Pentru ca citind de la Sfantul Ioan Gura de Aur ca viata monahala este cea mai inalta filosofie si vazand si talmacirea sfantului ca daca nu ar fi fost pacatul stramosesc si izgonirea din rai a stramosilor nostri, altfel s-ar fi perpetuat neamul nostru si ca viata dinainte de pacat este viata cea mai autentica, de comuniune cu Dumnezeu, iar calugaria este o apropiere cu viata dinainte de pacat si se aseamana cu viata ingereasca, atunci am simtit ca este o chemare. Hotararea de a fi calugar am luat-o la 17 ani, in anul trei de seminar. Atunci am gandit ca aceasta este calea pentru a putea sluji. - Care a fost prima manastire unde ati slujit dupa Seminar? Intai am mers la o manastire din Vatra Dornei, iar dupa cutremurul din 77, am mers in vacanta aceea la manastirea Crasna. Acolo am facut meditatii cu parintele, cu fratii de acolo. Si acolo parintele Nicodim m-a pus sa tin predici in biserica. Si mi-a spus ca nu e bine sa stau civil in biserica. Eu vroiam sa aman viata monahala pana la incheierea studiilor. Dar parintele Nicodim m-a indemnat staruitor si am devenit in 1977 frate al manastirii Crasna. Dupa aceea, am primit calugaria in aceeasi manastire dupa 13 ani de cand fusesem facut frate. Intre timp, mi-am finalizat studiile, am fost cantaret la Manastirea Antim intre 1982-1986. Din 86 am devenit asistent universitar, mi-as fi dorit sa merg la o bursa in strainatate si credeam ca civil voi merge mai usor, pentru ca era mai greu sa duci o viata monahala in strainatate. De aceea nu am venit mai devreme in plin cu aceasta viata monahala desi aveam o legatura stransa cu manastirea. In 1990 am intrat in monahism, dupa ce s-a prapadit tatal meu. Mi-era greu sa le spun si lor despre alegerea mea, erau in varsta parintii mei. Ei simteau ca sunt sprijinul lor, veneam foarte des acasa, nu prea pricepeau viata monahala, ei se gandeau sa fiu aproape de ei. "Parintele Nicodim de la manastirea Crasna mi-a ales numele monahal" - Unde ati inceput viata monahala? Tot la manastirea Crasna, pe 6 decembrie 1990, am fost calugarit de doi vrednici parinti: parintele Sofian Boghiu, staretul manastirii Antim si parintele Grigore Babus, amandoi colegi cu Prea Fericitul Teoctist Arapasu. Intre timp, parintele Sofian a trecut la cele vesnice, iar parintele Babus s-a retras la manastirea Cheia. - Sfintii parinti v-au ales si numele monahal Teodosie? Eu nu mi-am dorit acest nume. Dar parintele staret de la Crasna, Nicodim mi-a spus sa facem niste biletele. Sa pun eu doua nume si dansul un nume. Eu am optat pentru Mitrofan si Paisie si parintele a ales Teodosie. Dar dansul a pus de fapt pe toate cele trei bilete acelasi nume. Mai tarziu am aflat de acest lucru. Prin urmare, parintele Nicodim mi-a dat acest nume. Citisem viata sfantului Teodosie, dar mai fugitiv. Dar dupa ce am citit viata pe larg a sfantului si despre vrednicia lui m-am bucurat nespus. M-am simtit nevrednic de acest nume, dar in acelasi timp am simtit ca-mi poate fi ocrotitor pentru modul in care a trait viata monahala. - La manastirea Antim cum ati ajuns? Am fost la manastirea Antim cantaret patru ani de zile. Si apoi am devenit asistent universitar. Dupa finalizarea celor patru ani de facultate, am plans gandindu-ma ca nu voi mai avea parte de cantarile frumoase. Am ramas pentru studiile doctorale. Am fost solicitat de profesorii mei si am dat concurs la Institutul de Teologie Ortodoxa si in 1986 am devenit asistent universitar. Am predat la sectia practica, desi la doctorat optasem pentru sectia biblica. -Nu sunt prea multi absolventi ai studiilor teologice? Absolventii de teologie si-au gasit loc si in biserica si in scoli ca profesori de religie si in alte parti. Chiar daca unii se reprofileaza pe alte domenii, ei raman buni crestini care au acumulat niste cunostinte si-au lamurit credinta lor facand acest parcurs al scolii teologice. In vremurile noastre, preotia nu se poate face pentru castig in niciun caz. In preotie nu se castiga. Daca nu exista vocatie, nu poti deveni preot. Preotul are traiul limitat din punct de vedere material. Daca au o satisfactie, aceea e satisfactia spirituala. Poate cei care sunt in orase mare, sa spunem ca au si o satisfactie materiala. Dar cand ajunge sa slujeasca in oras, foarte tarziu. La oras poate opta pentru preotia sociala, cu un salariu limitat. - Cand vor fi finalizate bisericile din municipiu, sunt peste 20 de lacasuri de cult aflate inca in faze incipiente de constructie? In patru, cinci, zece ani vor fi terminate. Cunoastem istoria unor biserici care s-au ridicat in 50 de ani. Constructia Catedralei din Belgrad a inceput acum 100 de ani si nici acum nu are finalizata pictura. Bisericile se ridica cu sprijinul enoriasilor si este foarte greu. Timpul nu putem sa-l stabilim noi. - Ati fost autorul mai multor carti. Care este lucrarea facuta cu mult suflet? Prima mea teza de doctorat despre cartea Psalmilor. Aceasta am lucrat-o cu multa migala. Reflectiile sfintilor parinti asupra psalmilor mi-au adus fiori si mi-au adus convingerea prezentei lui Dumnezeu in tot ceea ce facem. Cercetand pe urmele Sfintilor Parinti, duhul Psaltirii m-a innobilat. Apoi, la cea de-a doua teza de doctorat, despre muzica in Sfanta Scriptura in textele liturgice, unde a trebuit sa identific toate instrumentele muzicale prezente in Vechiul Testament, unde cultul avea un caracter exterior. In Noul Testament, cultul are un caracter launtric. De aceea noi acum numai avem instrumente in biserica. Nu-si mai au loc. Rugaciunea este dinauntrul nostru. - Ati initiat cateva actiuni fastuoase - Boboteaza, Slujba de Inviere de pe malul marii. Din acest motiv, sunteti si o persoana controversata si s-a considerat ca nu ati tinut cont de traditia Bisericii. Aceste initiative mi-au apartinut, dar nu le-am facut de capul meu. Acestea sunt traditii ale bisericii primare. Eu nu am facut decat sa aduc din trecut in prezent traditiile inaintasilor nostri. La Constantinopol existau inainte 300 de cantareti. Biserica a fost fastuoasa din cele mai vechi timpuri. Dar aceste sarbatori sunt repere spirituale, nu au nimic comercial. E adevarat ca ne-au adus publicitate, dar nu regret, pentru ca am fost in mijlocul oamenilor. Acea slujba am facut-o la chemarea tinerilor, care au simtit fiorul Invierii. Sfantul Apostol Pavel predica in piete. - Ati reusit sa va faceti o imagine de invidiat. Beneficiati de o notorietate maxima. Ati lucrat in mod deosebit la acest aspect? Nu ma intereseaza popularitatea, eu imi fac misiunea. Eu am plecat la acest drum dintr-un indemn launtric. - Sustineti unificarea bisericii? Asta e dorinta Mantuitorului. Unificarea nu se poate face decat in adevar si-n dragoste.

Scris de: {autor}Interviu realizat de Lavinia SICLITARU{/autor}