O tânără din Constanţa, stagiar la Parlamentul European „Să fim mai aproape de o societate în care ne dorim să trăim, şi nu de una în care am nimerit prin destin!“ (galerie foto)

Mihaela Constantin a absolvit Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, iar acum este studentă în anul IV la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. De asemenea, este asistent în cadrul Ministerului de Externe al Guvernului Alternativă al PDL. Anul trecut, la Bruxelles, a colaborat ca stagiar cu unul dintre cei mai activi eurodeputaţi români în cadrul Parlamentului European. În iulie 2012, a obţinut diploma de reporter şi prezentator TV, oferită de Şcoala de Televiziune „Tudor Vornicu“ din  Bucureşti.

Înţeleg că, pentru o perioadă, ai lucrat ca fotomodel. Povesteşte-ne despre experienţa aceasta.
Modeling-ul m-a fascinat într-o anumită perioadă, când aveam 14-16 ani. E o lume colorată şi plină de provocări personale. Am câştigat câteva concursuri, de tip Miss Liceu, Miss Francofonia etc. Am avut câteva prezentări de modă, câteva şedinţe foto, dar pasiunea s-a consumat. Indiferent de vârstă, sunt nişte momente-cheie când trebuie să iei decizii care privesc viitorul tău. Nu trebuie să te bazezi întotdeauna pe pasiune, mai trebuie să apelezi şi la raţiune. Sincer, a fost o experienţă din care am învăţat multe. Modeling-ul a reprezentat primul contact cu publicul, m-a învăţat să îmi controlez emoţiile, să îmi păstrez calmul când toţi ochii sunt aţintiţi asupra mea şi, nu în ultimul rând, mi-a dezvoltat imaginaţia şi m-a învăţat ce înseamnă stilul. Cu toate acestea, am părăsit această lume când am plecat din Constanţa pentru a studia în Bucureşti. Undeva, în adâncul meu, am ştiu întotdeauna că drumul meu în viaţă va fi altul.
De la modă la politică, graţie Angelei Merkel...

Cum ai făcut trecerea spre politică? Ştiu că eşti membru în Tineretul Democrat Liberal şi asistent al Ministrului de Externe din Guvernul Alternativă al PDL.
Îţi va părea funny… Am intrat în PDL datorită Angelei Merkel. Prin 2012, un prieten foarte bun îmi tot povestea despre viaţa de partid. Într-o zi, m-a invitat la congresul Partidului Popular European, care a avut loc în Bucureşti. S-au perindat prin faţa ochilor mei cei mai importanţi lideri de state din UE. Au ţinut discursuri, au vorbit cu presa şi au organizat conferinţe pe subiectele cele mai arzătoare ale Europei. Atunci am văzut-o pe Angela Merkel în acţiune. Am observat că este o femeie calmă, puternică, foarte sigură pe ea. Un adevărat lider. M-a fascinat personalitatea sa. Mi-am dorit, în acel moment, să fie mai multe femei precum Angela Merkel în politica românească. Nu ştiu dacă eu voi fi una dintre acestea, dar cu siguranţă îmi doresc să încerc. Aşa a început activitatea mea politică. M-am înscris în Tineretul Democrat Liberal şi acum mă specializez în relaţii internaţionale. Sunt, în acest moment, asistenta lui Radu Carp,  ministrul Afacerilor Externe din Guvernul Alternativă al PDL. Cât despre departamentul relaţiilor internaţionale, a fost o decizie născută din dorinţa de a cunoaşte noi oameni şi noi culturi.

La 1 octombrie 2013, ai început activitatea într-o funcţie temporară, în slujba Parlamentului European şi a eurodeputatului Petru Luhan. Ce ne poţi spune despre această etapă?
Muncă, muncă şi iar muncă. Recunosc că am plecat din România cu o viziune idealistă despre ce înseamnă instituţiile europene. Odată ajunsă acolo, m-am lovit de un ritm alert de lucru, cu care nu eram obişnuită. Mărturisesc că, într-o primă fază, mi-a fost destul de greu să mă împac cu stresul. Am conştientizat totuşi oportunitatea care mi s-a oferit, şi am încercat să profit de fiecare minut petrecut acolo. Am avut norocul să lucrez cu oameni pregătiţi, de la care am avut ce să învăţ şi care au fost dispuşi să mă ghideze. Petru Luhan este un politician profesionist, foarte exigent, care îţi cere să fii întotdeauna la un nivel profesional înalt. Activităţile pe care le-am îndeplinit acolo erau dintre cele mai diverse - de la simple baze de date, până la redactat discursuri, explicaţii privind opţiunile de vot, rapoarte, organizări de conferinţe etc. Oricum, o concluzie este clară: în Parlamentul European se munceşte, nu se stă.
Cercetător într-un proiect internaţional desfăşurat de Taiwan - Franţa - România
Iei parte activ la un proiect iniţiat de o universitate din Taiwan, care vizează realizarea unei comparaţii între sistemul local de guvernare, cel din Franţa şi cel din România. Care sunt concluziile studiului,  prefigurate până în acest moment?
Ca cercetător asistent în cadrul acestui proiect internaţional, am redactat diverse rapoarte pe teme de interes şi am organizat interviuri de cercetare, pentru profesorii din Taiwan, cu oameni politici aflaţi la cel mai înalt nivel şi cu specialişti în energie şi drept constituţional. Proiectul este foarte complex şi urmăreşte să înţeleagă modul în care sistemul de guvernare semi-prezidenţial, comun celor trei state, a influenţat raporturile de putere între autorităţile legislative şi executive, între autorităţile centrale şi locale, precum şi o serie de sectoare specifice ale economiei. În ultimă instanţă, proiectul doreşte să clarifice relaţia dintre sistemul de guvernare de tip semi-prezidenţial şi procesul de consolidare a democraţiei din Franţa, Taiwan şi România.


Cum au decurs experienţele tale ca realizator de emisiuni TV la Music Channel şi stagiar la Realitatea TV?
Televiziunea este marea mea slăbiciune. Probabil mă voi întoarce acolo la un moment dat. La Şcoala de Televiziune, Vlad Ionescu ne spunea că, dacă vom lucra vreodată în domeniul ăsta, cu greu ne va mai satisface alt job. Avea dreptate, dar parţial. Am reuşit să găsesc ceva la fel de antrenant şi plin de adrenalină: politica. La Realitatea TV am lucrat cu Paula Rusu, Diana Enache şi Saviana Rusu. Le-am urmărit îndeaproape activităţile - procesul complex de pregătire a emisiunilor politice şi a buletinelor de ştiri. La Music Channel, am trăit o experienţă personală foarte frumoasă. Am avut propria emisiune, în care mă întâlneam cu tineri din toată ţara şi cu vedete de toate felurile. Luam interviuri despre momentele fericite din viaţa lor. La Music Channel, am văzut partea frumoasă şi distractivă a vieţii. M-am plimbat cu un microfon după mine de la Vama Veche până la Roşia Montană, de la Liberty Parade până la FânFest, de la hoteluri pe plajă până la corturi pe munte. Asta da experienţă de viaţă!

Eşti bursier al Fundaţiei Konrad Adenauer România şi faci parte din Centrul de Excelenţă al Partidului Democrat Liberal. Ce calităţi trebuie să deţină ui tânăr pentru a păşi pe „terenul minat“ al politicii?
Sunt două lucruri interdependente: în primul rând, puterea de a rezista unui mediu extrem de dur şi, în al doilea rând, o dorinţă continuă şi nestăvilită de a-ţi realiza proiectele. Lumea politică este fascinantă. Sunt mulţi care nu vor să audă de partide politice, de politicieni şi, mai ales, de femei în politică. Îmi doresc să schimb pe cât posibil această percepţie eronată şi ştiu că am soluţia: competenţa. Dacă lăsăm tot felul de persoane dubioase să decidă pentru noi şi în locul nostru, atunci să fiţi siguri că politica va fi întotdeauna un spaţiu al imoralităţii. Însă dacă îţi depăşeşti starea de inerţie şi începi să te implici, alături de oameni competenţi, pentru a schimba ceva în ţara asta, atunci ai toate şansele să reuşeşti. La început, este mai greu, dar în niciun caz imposibil.
„Sper să NU îmi găsesc în curând slujba de vis“

Cunoştinţele de franceză, spaniolă, engleză juridică, dar şi training-urile la care ai participat te recomandă pentru multe joburi, chiar şi în domeniul diplomaţiei. Iei în calcul această ultimă opţiune sau râvneşti la alte posturi?
Îţi voi spune ceva care te va surprinde: sper să NU îmi găsesc în curând slujba de vis. Am nevoie de experienţă de viaţă şi cred în călătorie, nu în destinaţia finală. Nu îmi doresc să fac un singur lucru toată viaţa. Aş avea atâtea de pierdut! Cochetez cu mai multe idei, de aici şi experienţa mea profesională destul de pestriţă. Îmi găsesc fericirea în fiecare proiect nou pe care îl încep şi satisfacţia în fiecare proiect pe care îl finalizez cu bine. Am luat în considerare diplomaţia ca posibilă carieră profesională. Este un domeniu în care nu te poţi plictisi. De exemplu, am participat anul trecut la Simularea Conferinţelor ONU pentru Tineret în Comitetul Juridic al Adunării Generale. Discuţiile purtate, strategiile de persuasiune utilizate şi mediul internaţional sunt elemente care mă atrag către acest domeniu.


Încă din liceu, te ocupai de strângeri de fonduri pentru centre de plasament, activitate pe care o desfăşori şi în prezent în cadrul Organizaţiei „Salvaţi copiii“. În încheiere, te rog să transmiţi un îndemn tuturor constănţenilor şi românilor interesaţi de situaţia celor aflaţi în nevoie.
În ciuda a ceea ce vedem zilnic la televizor şi, uneori, în jurul nostru, cred cu tărie că românii sunt oameni ospitalieri şi generoşi. Trebuie să vedem dincolo de aspectele negative pe care le promovează mass-media, în căutare de rating. De-a lungul timpului, am realizat că spiritul civic al românilor s-a trezit din letargie şi că devenim, pe zi ce trece, mai activi, mai critici. Toate marile schimbări au început cu lucruri mărunte. Dacă donăm bani printr-un SMS, dacă ajutăm un copil nevoiaş, dacă facem curat în faţa curţii, dacă ne revoltăm împotriva abuzului autorităţilor, suntem mai aproape de o societate care ne protejează şi în care ne dorim să trăim, şi nu de una în care am nimerit prin destin. Prin aceste mici contribuţii, putem schimba vieţile oamenilor din jurul nostru. Eu am început deja.