Performanţele unei tinere din Constanţa peste Ocean Cristina Stancu îmbină educaţia cu performanţa sportivă în SUA

Povestea tinerei constănţence Cristina Stancu se abate de la tiparul uzual conform căruia odată cu absolvirea liceului urmează o facultate în cadrul universităţilor din România. Aşadar, Cristina Stancu, absolventa Liceului cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru”, a aplicat şi a fost acceptată în urmă cu aproximativ patru ani la cea mai mare universitate din statul respectiv, Texas A&M University. În 2013, protagonista acestui interviu a câştigat regionalele la simplu şi finala la dublu în turneele de College Tennis din America.

Care a fost primul contact cu sportul în copilăria ta şi căror persoane simţi că le datorezi o parte din succesul din prezent?
Am început să joc tenis la vârsta de doar 7 ani. Aveam prea multă energie, iar părinţii au considerat că trebuie să practic un sport. Trecând pe lângă terenurile de tenis, unde acum se află Clubul Idu, au zis să încercăm cu tenisul. Mi-a plăcut din prima secundă. Primul meu antrenor a fost domnul Dorin Ochiuleţ, iar împreună cu părinţii m-a ajutat să progresez cât mai mult şi să încep participarea la turnee. Pe la vârsta de 14 ani, am început să mă antrenez cu domnul Daniel Dragu, care a dus tenisul meu la un nivel total diferit. În acea perioadă, până când am împlinit 19 ani, m-am antrenat din greu cu domnul Dragu şi, de asemenea, am călătorit în toată Europa cu părinţii, în mod special cu tatăl meu. Datorită lor am ajuns jucătoarea care sunt astăzi şi am avut şansa de a primi o bursă totală pentru a juca tenis şi a studia în Statele Unite.

Universiadele din România nu se bucură de popularitatea celor din străinătate, nefiind un secret rivalităţile înverşunate dintre universităţile din vestul Europei şi mai ales din Statele Unite ale Americii. Care sunt avantajele sistemului de acolo şi ce beneficii au participanţii la competiţii?
În România sunt multe concepţii greşite în ceea ce priveşte America şi ce înseamnă să joci College Tennis. Mulţi au impresia că nivelul de tenis este foarte slab, ceea ce este complet greşit, având în vedere că foarte multe jucătoare au clasament WTA şi continuă să joace după terminarea facultăţii, dar sunt concepţii greşite şi în ceea ce priveşte facultatea. De când am plecat de acasă, foarte mulţi dintre prietenii mei au crezut că fac o facultate de sport, cum se practică la noi, ceea ce nu este adevărat. În mai, voi termina facultatea cu diplomă în comunicare şi jurnalism. Nu este deloc uşor să combini un sport şi în acelaşi timp să faci o facultate cu un profil diferit de sport. Este greu, este provocator, dar experienţele pe care le ai aici merită totul. Pot spune fără niciun fel de regret că nu am avut parte niciodată de antrenamente atât de intense sau de o pregătire fizică aşa cum facem aici în State. Jocul meu s-a îmbunătăţit foarte mult în ultimii 4 ani şi, de asemenea, condiţia fizică, precum şi gândirea în joc.

Publicul de acasă a pierdut contactul cu performanţele tale de la turneul ITF cu premii în valoare de 10.000 $ pe care l-ai câştigat la Craiova în 2009. Cu ce rezultate obţinute te mândreşti de când ai părăsit continentul?
În cei 4 ani de College Tennis, am fost mereu clasată în top 20 în State, iar momentan sunt pe locul 14. Anul acesta am jucat semifinala la turneul All American, venită din calificări, care este unul dintre cel mai bune turnee din State, deoarece sunt toate jucătoarele din Top 30. De asemenea, am câştigat regionalele la simplu şi finala la dublu. Acestea au fost rezultate individuale, dar, anul trecut, echipa mea a făcut istorie la Texas A&M, deoarece am ajuns în finala turneului naţional NCAA, lucru care nu se mai întâmplase înainte, deşi din păcate am pierdut cu Stanford, scor 4-3. Anul acesta, avem o echipă la fel de bună, dacă nu şi mai bună decât anul trecut, şi sper din tot sufletul să putem repeta performanţa de anul trecut, cu un câştig în finală.

Îi încurajezi pe tinerii jucători de tenis să încerce experienţe peste hotare la universităţi cu echipe sportive puternice? Cum ai reuşit să îţi găseşti echilibrul între antrenamente şi studiul propriu-zis impus de profilul la care înveţi?
Încurajez toţi românii să vină în State şi să profite de această ocazie unică. Studii de mare clasă, dar şi antrenamente de excepţie, plus că nu plăteşti absolut nimic. Eu am masă, cazare şi studii plătite. Nu va fi uşor să combini atâtea antrenamente, pregătire fizică, călătorii la turnee cu şcoala şi cu temele. Sunt zile în care, în momentul când ajung acasă, nu vreau decât să fac un duş şi să mă culc, dar nu se poate, trebuie să fii tare psihic şi să treci peste oboseală, pentru că sunt lucruri de făcut. Sistemul universitar aici este diferit, în sensul că deşi călătorim 60% din semestru, nu suntem scutiţi de teme. Trebuie totul predat la timp, iar în cazul în care suntem plecaţi, trimitem lucrările/temele prin e-mail. Este greu, dar este o experienţă unică ce merită trăită.
 
Ce poţi să ne spui despre primii ani peste ocean? Este în continuare America ţara tuturor posibilităţilor?

Am crezut că mă voi acomoda mai greu, dar nu a fost aşa. Fiind parte din echipa de tenis, automat ai 7 prietene, sau 15 dacă punem şi echipa băieţilor. Toţi avem acelaşi program, aceleaşi visuri şi automat ne-am înţeles bine din prima clipă. Dacă eşti un atlet la o şcoală de divizia 1, vei fi absolut venerat de ceilalţi studenţi. Nu pot număra toţi prietenii pe care mi i-am făcut în ultimii 4 ani, din Europa, dar majoritatea sunt de aici, din Statele Unite. Chiar dacă şi America a fost afectată de criza financiară, consider că încă este ţară tuturor posibilităţilor, deoarece deja mi s-au oferit foarte multe lucruri de când am venit aici. America vrea să te ajute, vrea să te înveţe, nu doar să scoată bani de la tine. După terminarea facultăţii în luna mai, posibilităţile vor fi infinite, şi abia aştept să le explorez.
 
În final, te rugăm să ne enumeri pasiunile tale şi poate chiar visele neîmplinite până în prezent, dar pe care cu ambiţia de care dai dovadă în teren le vei înfăptui în 2014.
După cum am spus mai devreme, anul trecut am ajuns în finala campionatului naţional NCAA, dar am pierdut. Sper din tot sufletul ca echipa de anul acesta să reuşească victoria. Tenisul a fost şi va fi mereu prima mea dragoste. Simt o fericire neobişnuită atunci când sunt pe teren şi sper că aşa va fi mereu. Acum că sunt aproape de terminarea facultăţii, mulţi mă întreabă dacă vreau să mă întorc să joc pe tur. Este o posibilitate, dacă sunt sănătoasă şi o să am destulă încredere în jocul meu, poate voi reveni. Dacă nu e cazul, atunci planul meu este să fac un Masterat în business şi, de asemenea, să lucrez în cadrul universităţii respective. Aici, în State, dacă doreşti să faci un Masterat, poţi lucra în cadrul acelei universităţi ca profesor sau ca antrenor de tenis, iar şcoala va plăti pentru studiile tale. De aceea am zis mai devreme că America vrea să te ajute şi că posibilităţile sunt infinite.