Poeta Amelia Stănescu - „Am gândit un mod cât mai atractiv, mai «digerabil» de a face cunoscută publicului lirica actuală“

Om. Talent. Dragoste pentru frumos, pentru poezie. Una dintre cele mai emoţionante voci poetice de la malul mării, Amelia Stănescu, face cunoscută lirica actuală şi cea clasică într-un mod inedit.
 
Amelia Stănescu este licenţiată în Filologie şi în Drept, iar din 2006, este doctor în domeniul Filologie. Este autoarea mai multor volume de poezie, dintre care amintim „Mecanica firii“ și „Aşternuturi de ploaie“. De asemenea, Amelia Stănescu a semnat şi volumul de portrete şi interviuri literare „Metafora de urgenţă“.
 
Datorită valenţelor sale actoriceşti şi calităţii textelor propuse, Amelia Stănescu a reuşit să impresioneze publicul iubitor de frumos prin spectacole de poezie susţinute la Constanţa, dar şi prin alte colţuri ale ţării.

Cum s-a produs întâlnirea cu poezia şi ce a inspirat apariţia primei creaţii în versuri?

Eram elevă în clasele primare când am scris primele versuri, dar întâlnirea cu poezia cred că s-a produs mult mai devreme. Mama este profesoară de limba şi literatura română, a îndrăgit teatrul, aşa încât din fragedă pruncie am ascultat poezie sau proză într-o linie melodică pe care nu am s-o uit niciodată... Am crescut în această atmosferă lirică şi, iacătă, îi port amprenta.

În ultima perioadă, aţi susţinut recitaluri de poezii în diverse localuri din Constanţa. Spectacole inedite pentru oraşul de la malul mării, prin prisma îmbinării emoţiei poetice cu muzica. Dialogurile artistice s-au desfăşurat cu pianistul Dorian Pîrvu, trupa Contraste, folkistul Vali Petcu şi lista poate continua. Cum a apărut ideea acestor spectacole şi care a fost reacţia constănţenilor?

Apariţiile mele pe scenă în această formulă a fuziunii poeziei cu muzica îşi au ca principală „cauză“ faptul că se citeşte din ce în ce mai puţin, iar literatura şi, implicit, poezia par a rămâne într-un con de umbră. De aceea am gândit un mod cât mai atractiv, mai „digerabil“ de a face cunoscută publicului lirica actuală. La show-urile pe care le susţin, nu recit doar textele mele. În funcţie de tematica spectacolului, îmi aleg poeme ale autorilor actuali, dar şi ale celor deveniţi deja clasici: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Miron Radu Paraschivescu, Mircea Cărtărescu, Ion Mureşan, Lucian Vasilescu, Adrian Suciu, Robert Şerban ş.a. E o posibilitate, o alternativă de a promova literatura scrisă. Recitarea e acompaniată de instrumente muzicale - pian, chitară, tobe, contrabas, saxofon - şi astfel muzica potenţează savoarea poeziei. Am avut norocul şi onoarea, totodată, de a urca pe scenă alături de nume valoroase ale blues-ului sau jazz-ului din România. Îi amintesc aici pe Mike Godoroja sau pe Corneliu Stroe, cu trupa sa, Balkanamera. Apoi, pe Dorian Pîrvu (cu care am înregistrat şi un CD - pian şi poezie), pe Daniel Iancu, pe Elena Gatcin - artişti din genuri muzicale diferite-, dar fiecare, în esenţă, profesionişti.

Cum aţi defini publicul constănţean? Cât apetit are acesta pentru poezie şi pentru evenimentele culturale, în general? 

Reacţia publicului este pozitivă. Atâta vreme cât au existat şi spectacole „sold out“, nu-mi rămâne decât să mă bucur şi să preţuiesc acest public care crede în normalitate şi în valoare.

Cum arată lumea literară văzută din interior? Spectacole, întâlniri, reuniuni cu artişti...?

Sunt foarte multe evenimente de acest gen în ţară: festivaluri de literatură, tabere de creaţie, seri de muzică şi poezie şi multe altele. Te simţi privilegiat atunci când ai şansa de a fi în preajma unui mare poet sau artist, în general. Ei au un orizont al lor feeric, inefabil, care te încarcă din punct de vedere creativ, te inspiră, te înfrumuseţează, te hrăneşte spiritual.

Ca lector la Universitatea „Spiru Haret“ din Constanţa, cunoscând atât de bine mediul literar, aţi reuşit să stârniţi interesul pentru poezie în rândul studenţilor? 

Da, atât cât mi-a stat în putinţă, atât cât timpul de la cursuri sau seminarii ne-a permis. Şi asta pentru că, din păcate, nu predau literatură română, un lucru pe care mi l-aş fi dorit. Dar, atâta vreme cât la evenimentele pe care le desfăşor întâlnesc din când în când şi studenţi de-ai mei, aceasta înseamnă că, fie şi pentru câţiva, interesul pentru cultură, pentru arta de a trăi frumos reprezintă o prioritate.

Există vreun proiect pe care aţi dorit să-l realizaţi, dar care, din varii motive, nu s-a concretizat?

Nu, nu îmi amintesc... În general, îmi propun lucruri realizabile şi astfel şansele de a duce la bun sfârşit un proiect sunt mari. Nu vreau nici luna de pe cer şi nici să opresc valurile... Dacă ceva, poate, nu s-a realizat, înseamnă că aşa a trebuit să se întâmple.

V-aţi gândit vreodată să părăsiţi Constanţa pentru a vă stabili în altă parte?

Nu, aici îmi e familia, apoi, aici e marea... Călătoresc destul de mult, dar, de fiecare dată, mi-e dor de „acasă“.
 
Foto credit: Lucia Tărase