Preşedintele UDTTMR, Gelil Eserghep „Aceasta e provocarea - să reuşesc să integrez tradiţiile comunităţii tătare în noua eră informatică"

Preşedintele UDTTMR, Gelil Eserghep, vorbeşte despre importanţa tradiţiilor şi a culturii unei comunităţi care oscilează între conservatorism şi nevoia de redefinire identitară. Vorbeşte despre femeia tătară de la 1910, care nu purta nici feregea, nici şalvari, dar şi despre dorinţa sa de a tipări un mic dicţionar româno-turc care să fie distribuit gratuit tuturor familiilor de tătari din România.

1. Sunteţi preşedintele UDTTMR din vara anului trecut şi v-aţi propus, atunci când aţi preluat conducerea Uniunii, să o reformaţi. Ce s-a schimbat în acest interval de timp?

În primul rând, s-a schimbat foarte mult atitudinea oamenilor şi cred că asta e foarte important. Este mult mai multă înţelegere faţă de ceilalţi. Trebuie să recunosc că exista un anumit grad de scandal, care s-a estompat mult în ultima perioadă. Principala reformă pe care mi-am propus-o este, dacă pot spune aşa, reforma morală. Atitudinea de genul „am ajuns la Uniune pentru un interes propriu" trebuie stârpită. Aici e principala schimbare.

2. În UDTTMR au avut loc recent alegeri, filiala Constanţa a Uniunii având astăzi un nou preşedinte, un avocat de doar 28 de ani. Ce aşteptări aveţi de la noua conducere?

E normal că, în raport cu precedenta conducere, actuala nu poate fi decât una mai bună. Ţinând cont de faptul că cei de dinainte nu s-au implicat mai deloc, actualul preşedinte este cel care conducea, de fapt, de şase luni, Uniunea. Acum doar s-a oficializat numirea sa în funcţia de preşedinte. Am mare încredere în preşedintele ales, precum şi în Comitetul actual, în faptul că vor forma o reală echipă.

3. Ce va însemna pentru UDTTMR o majorare de 5% a bugetului Departamentului pentru Relaţii Interetnice, dacă aceasta se va concretiza?

Mai întâi, să vedem banii. Apoi, vă garantez că nu se vor duce aşa cum s-au dus alţi bani înainte.

4. Pentru că vorbim despre bani, ştiu că vă doriţi ca ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional al Portului, Dansului şi Cântecului Popular Turco-Tătar să fie una fastuoasă. Ce înseamnă acest festival pentru comunitatea de tătari din Dobrogea?

E foarte important festivalul, este o exprimare a tradiţiilor noastre şi a continuităţii noastre pe aceste meleaguri. Totodată, ne ajută la o prezentare cât mai bună în faţa celorlalţi locuitori, a câtorva dintre cele mai importante obiceiuri ale noastre.

5. Care sunt cele mai importante proiecte pe care UDTTMR vrea să la concretizeze anul acesta?

Avem proiecte pe termen lung. Anul acesta, avem de făcut un sediu la 23 August. Apoi, am de studiat situaţia de la Basarabi, unde există discuţii privind schimbarea actualului sediu. Trebuie să rezolvăm şi problema sediului din Ciocârlia. Avem multe investiţii anul acesta. Îmi doresc ca Festivalul Internaţional al Portului, Dansului şi Cântecului Popular Turco-Tătar să aibă loc în altă perioadă şi să fie mult mai reprezentativ, mai fastuos.
Anul acesta, vreau, de asemenea, să tipărim un mic dicţionar româno-tătar, precum şi un ghid de conversaţie româno-tătar pe care îl vom distribui în mod gratuit tuturor familiilor tătare din România.

6. Cât de mult se raportează astăzi tătarii la tradiţiile, la obiceiurile, la civilizaţia lor într-o lume tot mai predispusă la un soi de uniformizare identitară?

Presiunea tehnologică este uriaşă şi este cea care a schimbat mentalităţile pe tot globul. Aici, sunt într-o uşoară dihotomie: să tragem tare pe tradiţie, sau să ne încadrăm în noua eră informatică? Aceasta e provocarea mandatului meu: să reuşesc să integrez tradiţiile în noua eră informatică. Noi promovăm tinerii, iar la alegeri au participat procentual foarte mulţi tineri. Participarea tinerilor la festival, anul trecut, a fost de asemenea, în număr mare. La tătari, sentimentul de respect faţă de tradiţie e mai pregnant decât la alte etnii. Doza de conservatorism este mai mare la noi decât la alţii.

7. Ce ne puteţi spune despre limba tătară? Cât de folosită mai este ea în secolul XXI?

Mult prea puţin, din nefericire. Limba tătară este foarte grea. Noi nu suntem bilingvi, cum sunt, spre exemplu, românii din Spania sau Italia. Trebuie să facem eforturi foarte mari acum şi să folosim toate pârghiile, inclusiv cele legislative, pentru ca tineretul nostru să înveţe limba tătară.

8. Care este rolul femeii tătare în comunitate? S-a repoziţionat aceasta, în relaţia cu bărbatul, în sensul unei emancipări?

Da, s-a repoziţionat. Vom organiza în curând o expoziţie de fotografie veche şi acolo se vede ceea ce prea puţini ştiu: femeile nu purtau feregea. Pozele sunt din 1910, 1930. Suntem o comunitate musulmană care respectă foarte mult religia, dar care are, în acelaşi timp, o viziune progresistă. Femeile noastre nu purtau şalvari, purtau rochii. În contextul actual, toate femeile învaţă: sunt femei din comunitatea tătară doctori, avocaţi de succes.

9. Cum se simt tătarii în Dobrogea, un ţinut multietnic cunoscut pentru spiritul de toleranţă?

Am contribuit şi noi la acest spirit de toleranţă, deci e normal să ne simţim bine.

10. UDTTMR are, şi în această legislatură, un deputat în Parlamentul României, în persoana lui Varol Amet. Ce poate face acesta, în Legislativ, pentru comunitatea pe care o reprezintă?

Mandatul de deputat al minorităţii este un cadou al statului român către toate minorităţile, cadou foarte apreciat, care ne onorează. Este, pentru noi, ca o garanţie că obiceiurile, tradiţiile, cultura noastră sunt promovate. Grupul minorităţilor parlamentare e bonusul guvernării. De la deputatul Varol Amet aştept să îşi facă datoria faţă de comunitate. Eu am încredere în el.

11. Cât de mult cântăreşte, pentru UDTTMR, numirea unui subprefect din sânul comunităţii tătare? L-aţi avut pe Aidun Curt-Mola în această funcţie, iar acum aveţi o nouă propunere, anume Iucsel Selamet.

Pentru noi, mai ales în Dobrogea, e o recunoaştere a statutului nostru de băştinaşi în această zonă. Noul subprefect, Iucsel Selamet, are susţinerea atât a UDTTMR, cât şi a UDTR.