Primii pași spre mare (galerie foto)

28 Nov, 2015 00:00 Bianca Alina STĂNESCU 3068 Marime text

Marea, odată ce și-a aruncat vraja, te ține prins în mrejele ei pentru totdeauna.
Jaques-Yves Cousteau

Oare cât de multe știm despre mări, oceane? Poate doar ce învățăm pe la școală, la orele de Geografie, cel puțin majoritatea dintre noi. Dar cine poate să cunoască marea mai bine decât un marinar? Pentru el, acest imens tărâm acvatic, cel puțin pentru anumite perioade de timp, reprezintă "casă". Se creează o legătură puternică care cu greu se poate frânge.

Pentru a ne satisface curiozitatea despre această lume, lumea mării, pentru a simți mirosul sărat și rece, dar îmbietor, un miros de libertate pe care marea îl oferă, pentru a trăi exact ca un marinar măcar pentru câteva clipe, cele ce urmează reprezintă un soi de călătorie marinărească.

Mai mult decât atât, această călătorie a cunoașterii, care de la început te face să pășești într-un alt spațiu, condensează în cuvinte jumătate din timpul petrecut de un marinar la bordul unei nave. Acesta, aflându-se încă acolo, a avut plăcerea de a împărtăși impresii, experiența căpătată până acum, dar și cum este viața marinarului prin ochii lui.

Numele lui este Andrei Nicolae Mitrea, în vârstă de 21 de ani. Pentru început de drum, el a ales marina civilă, mai concret "Navigație și Transport Maritim și Fluvial", student în anul IV la Academia Navală "Mircea cel Bătrân" din Constanța.

De aproximativ trei luni, este plecat în voiaj, străbătând oceanele pe un vapor de 319 metri, ce transportă containere. Mai are de stat încă pe atât, însă spune el: "Cu toate că dorul de casă este mare, dorința de a descoperi lucruri, oameni și culturi diferite, dar și plăcerea cu care îmi desfășor activitatea la bordul navei mă alină și fac ca timpul să nu fie așa apăsător".

Este primul lui voiaj, iar momentan Andrei este cadet, ceea ce înseamnă că drumul lui abia a început. (Cadet - stagiar, începător în stagiul de practică. Termenul este folosit pentru a-i desemna pe cei care se pregătesc să devină ofițeri în armată, dar și pe cei civili. Vine din franțuzescul cu același nume, iar altădată era folosit pentru a-i numi pe fiii mai tineri din familiile nobile). Ca fiecare "învățăcel" care doar ce a pornit la drum, speră și luptă din greu pentru a-și atinge visul. Andrei își dorește să devină comandant; cel mai mare grad pe care îl poate dobândi un marinar. Dar pentru asta mai are de navigat destul, însă, spune el, "dorința de a-mi atinge obiectivul este mai mare decât greutatea cu care ajung până la el".

1, 2, 3... START! Aventura începe din acest moment

Vorbeşte-mi despre primii pași către acest nou drum!

După 12 ore de zbor – București – Frankfurt - Singapore -, am ajuns în sfârșit în locul care urma să-mi fie "casă" pentru următoarele șase luni. Eu și Ionuț, celălalt cadet român, tot din Constanța, eram foarte obosiți. Am coborât din avion, care, apropo, era imens, supraetajat, și am așteptat să vină șoferul preț de alte câteva ore.

Care au fost primele impresii la urcarea pe vapor?

Distanța de la aeroport până la vapor a fost cam de două ore. Eram atât de obosit, încât nu prea am fost atent la peisaj. Însă atent am fost când, dintr-o dată, în port am zărit vaporul. Nu semăna cu niciun vapor pe care îl văzusem până atunci. Era circa 1.00 p.m, deci îți poţi imagina că tot echipajul dormea. Cadetul mecanic, pe nume Tomar, de origine indian, ne-a întâmpinat călduros, spunându-ne: "Știu cum e să fii nou aici. Și eu am fost și m-am simțit mai bine când cineva m-a așteptat și m-a familiarizat cu vaporul."
Ce trebuie să recunosc este că a doua zi - apropo, trezirea pe vapor se face la ora 6.00 a.m! - aveam emoții. Întâlnirea cu comandantul m-a preocupat încă de când am aflat data voiajului. Dar a fost chiar mai bine decât mă așteptam!
Vreau să menţionez că am fost norocos, deoarece am primit o cabină pe colț, cu geam lateral, astfel, în fiecare dimineață, când mă trezesc, pot vedea marea.

Ce ne poți spune despre echipaj? Cum sunt ceilalți? Ai socializat repede?

Am legat frumoase prietenii, în special cu celălalt cadet român, Ionuț. Dar și cu ceilalți cadeți mecanici: indianul Tomar și filipinezul Mark. Șederea noastră aici este mai plăcută atunci când ne înțelegem bine. Eu îi numesc "familia de la bord". De asemenea, sunt norocos că am găsit la bordul navei persoane cu experiență, dornice să-mi împărtășească din lucrurile pe care le știu și pe care le fac cu profesionalism de atâta timp.

Care este munca unui cadet pe vapor?

Programul de muncă nu este încărcat: dimineața de cart (veghe) pe comandă, unde, patru ore, ne ocupăm de siguranța navigației, iar după-amiaza, alături de ofițerul trei, inspecții ale echipamentelor. De asemenea, în fiecare săptămână avem câte un "drill" diferit, exerciții pentru familiarizarea echipajului în cazul unei probleme reale.

De ce ai ales această meserie?

Din dorința de a merge spre necunoscut, spre o experiență unică și pentru a evita monotonia unui job în haosul orașului. De exemplu, nimic nu poate fi mai palpitant decât să treci dintr-o dată într-o lună de la 35 de grade în arzătorul Egipt, la -5 grade în nord-estul Chinei.

O altă experiență destul de palpitantă, dar totodată și înfricoșătoare pentru mine, a fost trecerea prin zona piraților: Golful Aden și Marea Roșie. Am traversat zona în aproape patru zile, cu o viteză de aproximativ 18 noduri. Paza în comandă s-a mărit, eram patru persoane, menținând o veghe sporită. Ca măsuri de siguranță, am înconjurat vaporul cu sârmă ghimpată și furtunuri pentru stingerea incendiilor în zonele ușor de cucerit de pirați, în încercarea de a le face dificilă urcarea la bord. Două bărci de pirați au trecut pe lângă noi, dar nu au avut nicio intenție. Tot ce trebuie să faci în astfel de situații este să respecți ordinele și totul va fi bine.
Cea mai interesantă experiență de până acum a fost traversarea Canalului Suez. Faptul că la o singură mișcare greșită poți pune vaporul pe uscat, rămânând în părți doar câțiva metri care despart vaporul de marginile canalului, este tensionat. De jur împrejur, tot ce zărești în afară de apă sunt dunele mari de nisip. Arată ca un deșert. Din loc în loc erau construite mausolee în cinstea eroilor din război. Termometrele arătau între 35-40 de grade. Era extrem de cald.

Un îndemn pentru tinerii care ar dori să urmeze cariera de marinar?

Să facă alegerile cu inima. Să învețe mult, pentru că aici nu este ușor, și să aibă mereu un țel în minte. De exemplu, eu îmi doresc să ajung comandant și nu pot abandona această misiune ce mă împinge mereu de la spate chiar și atunci când aș vrea să mă opresc.

Bianca Alina Stănescu este studentă a Facultăţii de Litere, specializarea Jurnalism, Universitatea „Ovidius“ Constanţa.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii