Radu Fulga, artist plastic „Potenţialul creativ al unui copil este stimulat în măsura în care se ocupă părinţii şi şcoala de asta”

Radu Fulga ţine, de câteva luni, cursuri de ceramică la Palatul Copiilor Constanţa. De la clasa I la clasa a XII-a, copiii învaţă de la artistul plastic cum anume poate prinde formă şi culoare o bucată de argilă, cercul de ceramică fiind astfel locul perfect în care aceştia îşi pot descoperi şi, eventual, exploata potenţialul creativ.
Radu Fulga este licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti - Facultatea de Arte Decorative şi Design - Secţia Ceramică Sticlă - Metal, specializarea Ceramică. A fost profesor de arte la Cambridge School Bucureşti, dar şi asistent la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Departamentul de produs şi design interior.
 
Ce anume te-a determinat să preiei acest curs de ceramică la Palatul Copiilor şi să-l revitalizezi?

Am fost sunat de domnul profesor Isopescu, care m-a anunţat că există un post vacant, ştiind că eu am copilărit practic acolo. Am crescut acolo, la ceramică. Fiind de specialitate, având şi modului pedagogic făcut, mi-am depus dosarul de candidatură. Ce m-a făcut pe mine să accept să concurez pentru acest post e faptul că acest cerc de ceramică reprezintă un loc deosebit, cel puţin în zona Dobrogei, pentru copii. Ei au astfel posibilitatea să îşi exprime creativitatea în mod inedit. Creativitatea e importantă şi pentru cineva care nu urmăreşte să facă o carieră în domeniul artei şi atunci e important să aibă un loc în care să poată exersa modelajul şi tehnicile ceramice.
Prin comparaţie, desenul şi pictura sunt mai accesibile. Pentru modelaj şi ceramică e însă nevoie de un spaţiu special pregătit.
Trecând prin procesul de selecţie, am fost singurul candidat până la urmă. Exista riscul să acest cerc să dispară treptat.
Cercul de ceramică de la Palatul Copiilor funcţionează din 1980 şi a fost înfiinţat de domnul profesor Alexandru Isopescu. În 2013, încerc să aduc puţină prospeţime în activitate şi să ne orientăm şi spre metodele moderne de educaţie.

Câte grupe de copii ai şi de ce vin ei la atelier? Din dorinţă proprie, sau împinşi de la spate de părinţi?

Eu am nouă grupe şi domnul Isopescu, nouă. Deci, în total, există 18 grupe. Activitatea e repartizată pe grupe în cerc, dar un copil poate participa la activităţi şi în grupe diferite, atâta timp cât se încadrează în orarul nostru. Pentru cei interesaţi, programul nostru e disponibil pe site-ul Palatului, sau pe pagina noastră de Facebook, facebook.com/clubceramica.
Din punctul nostru de vedere, copiii trebuie să participe la cerc din dorinţă proprie, dar e adevărat că, de multe ori, ei descoperă cercul nostru la sugestia părinţilor şi acesta e motivul pentru care e important ca părinţii să înţeleagă posibilităţile de dezvoltare existente la Palatul Copiilor. E vorba despre un “împins din lateral”, nu de la spate, pentru că, până la urmă, totul se reduce la dorinţa personală de a lucra şi la imaginaţia copiilor. Activitatea cercului de ceramică este gratuită şi se adresează copiilor de vârstă şcolară, urmărind folosirea cât mai bună a timpului lor liber. Motiv pentru care totul se desfăşoară mult mai liber, nu-i ca la şcoală, aici neexistând note, ci doar evaluare comparativă şi autoevaluare. Noi folosim metode didactice orientate spre dezvoltarea personală a copiilor.


Ce le oferă acest curs de ceramică pentru a-şi exploata potenţialul creativ? Cât de ofertant este acest domeniu al artei?

Cursul oferă dezvoltarea creativităţii, în primul rând, dar şi o dezvoltare a funcţiilor psihomotorii, dobândirea şi însuşirea anumitor competenţe şi valorificarea creativă a unor aptitudini înnăscute. Folosim, în principal, modelajul în lut pentru a dezvolta percepţia tridimensională şi a exersa spiritul de observaţie, dar apelăm şi la noţiuni de cromatică, grafică, compoziţie în spaţiu şi altele. Activitatea noastră îmbracă forma jocului şi se desfăşoară într-un mod cât mai plăcut pentru copii. Pe măsura procesului de iniţiere în tehnicile ceramice, abordăm şi metodele profesionale de lucru în domeniu. Practic, după mai mult sau mai puţin timp, în funcţie de gradul de preocupare a copiilor, ei ajung să înveţe o meserie le cercul nostru, în sensul că există şi partea de meşteşug, pe care o abordăm la nivel profesionist.

Din punctul ăsta de vedere, ca domeniu al artei, ceramică este destul de ofertantă. Ai posibilitatea să lucrezi şi în propriul atelier, dar şi într-o fabrică de obiecte de ceramică, spre exemplu, sau într-un domeniu în care se foloseşte ceramică.
Asta încercăm să le explicăm copiilor: că ei învaţă o tehnologie care nu se foloseşte doar în domeniul artei, ci şi în, spre exemplu, tehnica dentară, inginerie, construcţii, proiectare industrială.
Domeniul artei e destul de ofertant în sensul în care există posibilitatea de a lucra de la sculptură la ceramică până la arhitectură în toate ramurile artistice care vehiculează cu compoziţia spaţială. Aşadar, primii paşi la cercul de ceramică în modelaj constituie ABC-ul oricărui domeniu de lucru tridimensional.

Care este cel mai important moment al creaţiei pentru un copil? Procesul în sine sau creaţia definitivată?


Depinde de etape. Există etape, la începutul dezvoltării, pentru copiii din clasele primare, în care creaţia este foarte intuitivă şi emotivă. Asta duce la realizarea unor lucrări mai puţin complete, în sensul tehnic al cuvântului, dar sunt lucrări poate mai expresive decât altele pentru că surprind nişte impresii de moment, nişte senzaţii ale lor, iar ei învaţă să conştientizeze exact asta şi să folosească mai târziu, în procesul creativ. Există şi alte etape ulterior, în care, pentru copii, devine importantă finalizarea lucrării şi apar noţiunile de analiză valorică şi evaluare estetică. Deci, e greu de definit un anumit moment mai important al creaţiei, pentru că sunt lucruri interdependente. Noi ne concentrăm, poate, mai mult pe procesul de creaţie în sine, având o activitate didactică. Noi învăţăm copiii să lucreze în lut, iar rezultatul e doar reflexia etapei creative, evident, căutând să impunem nişte standarde minime de calitate.

Ce se întâmplă cu lucrările lor atunci când sunt finalizate?

După anumite selecţii de ordin estetic şi tehnic, în care căutăm să implicăm copiii, unele lucrări (cele mai reuşite) sunt trecute prin tot fluxul tehnologic specific ceramicii. Asta înseamnă uscare, ardere şi, eventual, glazurare. În urma tuturor etapelor, rezultă o serie de lucrări atent selectate care vor constitui colecţia permanentă a cercului şi vor fi folosite pentru participarea la expoziţii şi diferite activităţi cultural-artistice ale Palatului Copiilor. Un aspect pe care încercăm să îl transmitem copiilor e faptul că prezentarea propriilor creaţii joacă un rol foarte important în modul în care societatea percepe artistul. Cu alte cuvinte, o prezentare îngrijită şi cu un nivel estetic ridicat este la fel de importantă ca şi creaţia în sine.

În ce măsură consideri că este stimulat potenţialul creativ al unui copil într-o societate profund marcată de consumerism?

Potenţialul creativ al unui copil este stimulat în măsura în care se ocupă părinţii şi şcoala de asta. Societatea în sine, chiar dacă nu ar fi marcată de consumerism, nu poate stimula un potenţial creativ într-o măsură semnificativă. Avem exemple, în societate, şi pro şi contra în ceea ce priveşte stimularea creativităţii şi putem considera, pe ansamblu, că se anulează reciproc exemplele astea. Rămâne la latitudinea cercului de apropiaţi să încurajeze tentativele sau tendinţele creative ale copilului. Cadrele didactice pot face asta în mod controlat şi focalizat pe dezvoltarea personală a copilului. Pentru asta există, de fapt, cercuri de activităţi în domeniul cultural artistic.

De unde se procură materialele necesare pentru acest atelier de ceramică? Iei argilă şi din pământ sau doar deja prelucrată, măcinată, tratată, de la magazinele de specialitate?

Eu, personal, nu iau materialele. Ne referim la dotările Palatului Copiilor pentru cercul de ceramică. Există anumite resurse care pot fi folosite pentru dotarea cercului şi încercăm să atragem diverşi parteneri care să ne poată susţine, inclusiv din punct de vedere material. Avem norocul că locuim în Dobrogea şi argila se află sub noi şi este o argilă de foarte bună calitate. Există o istorie lungă de activitate ceramică în regiune, încă din antichitate. Concret, există surse de argilă la Medgidia şi, în măsura posibilităţilor, ne aprovizionăm de acolo.
Pentru glazuri sau alte materiale specifice există surse diverse la care apelăm în măsura necesităţilor de moment. Domeniul materialelor ceramice este foarte complex şi noi ne limităm la materiale necesare pentru nivelul de iniţiere şi, eventual, câte ceva mai special pentru lucrări deosebite.

Cât timp mi-ar putea lua mie, spre exemplu, neiniţiată în ceramică, să ajung să stăpânesc tehnicile de lucru?

Dacă ne referim la tehnici de lucru de bază (modelajul formelor geometrice, elemente de limbaj plastic, tratarea suprafeţelor etc.) şi la etapele principale ale fluxului tehnologic, probabil că ar dura undeva în jurul a două - trei săptămâni de lucru zilnic, asta luând în considerare şi vârsta. Prin comparaţie, un copil din clasele primare va parcurge tehnicile de bază ale modelajului în decursul unui an, cu o frecvenţă săptămânală de activitate la cerc urmând ca, în al doilea an, să-şi însuşească fluxul tehnologic ceramic. Interesul nostru, de fapt, este exerciţiul ceramic şi nu neapărat stăpânirea la perfecţie a tehnicilor de lucru.

Ce oferă Constanţa, din punct de vedere al evenimentelor, unui artist plastic, în general, şi unui ceramist, în special?

Ceea ce oferă, oarecum, orice oraş din România şi anume un grad de vizibilitate şi expunere, direct proporţional cu interesul publicului faţă de manifestările artistice de profil. Pentru ceramişti, în special, e de menţionat existenţa unui nucleu artistic dezvoltat în cadrul comunităţii artiştilor plastici constănţeni, cu o puternică tradiţie şi cu manifestări periodice specifice.

Putem vorbi, în Constanţa, despre o piaţă autentică a lucrărilor de ceramică?

Dacă ne referim la lucrările de artă din ceramică, nu cred că putem vorbi despre o piaţă în sensul adevărat al cuvântului, cererea fiind destul de restrânsă, dar, după cum spuneam anterior, există o tradiţie în ceramica de artă, pe plan local şi, ocazional, îşi regăseşte ecou în dorinţele consumatorilor de artă constănţeni. În măsura în care doritorii de frumos sunt pregătiţi să susţină financiar un nivel ridicat al lucrărilor de artă şi decorative, putem discuta şi despre o piaţă autentică, chiar dacă ne referim la o piaţă de dimensiuni mici.

Ce faci dincolo de ceramica de la Palatul Copiilor?

Dincolo de ceramica de la Palatul Copiilor, încerc să-mi dezvolt propriul atelier de creaţie, lucrez împreună cu fratele şi cu tatăl meu pentru a realiza diverse proiecte artistice. Abordez domenii de artă vizuală diverse, începând de la tot ceea ce ţine de volum şi spaţiu tridimensional (design ambiental, sculptură, ceramică şi metal) până la domenii cum ar fi grafica, pictura şi fotografia. Caut să descopăr oportunităţi şi în elaborarea şi propunerea unor proiecte artistice de anvergură, în care am putea fi implicaţi toţi membrii familiei, dar şi alţi artişti valoroşi, pe care am avut ocazia să îi cunosc.

Care a fost cel mai ambiţios proiect artistic pe care l-ai derulat până acum?

Cel mai bun răspuns ar fi propriul atelier, referindu-ne aici la clădirea din Techirghiol şi la tot ce ţine de amenajarea ei, deoarece reprezintă un efort de lungă durată, realizat în măsura posibilităţilor şi care reprezintă punctul de plecare al oricărei lucrări de artă din creaţia mea, din prezent şi din viitor.