voceaconstantei.ro Tranda - „Muzica mea vorbeşte uman, nu vorbeşte doar pentru o generaţie sau pentru o nişă“ (galerie foto)

Talentul lucrat şi documentat dă naştere, deseori, unor oameni care pot încânta sufletele a generaţii întregi. În prezent şi în viitor. Rapperul constănţean Tranda, pe numele său real Costin Trandafir, este exemplul cel mai evident al tânărului care şi-a construit cariera progresiv, de la an la an, cu propriile forţe şi idei şi cu obiective clare. Absolvent de arte, designer de formaţie, tânărul rapper a pornit pe un drum de nişă, pregătit să înfrunte obstacole legate de preconcepţii şi aşteptări din partea apropiaţilor, dar a demonstrat în timp că este pe calea cea bună. Muzica sa este rezultatul stărilor interioare ale omului talentat, înzestrat cu o capacitate deosebită de a le putea descrie şi celor din jur. Este ascultat de un public variat ca grupe de vârstă, iar feebdack-ul acestuia îi dă energia necesară să-şi continue drumul, să se autodepăşească, să iasă din marea de artişti ai genului.
 
Drumul l-a început în 2010, când a lansat în mediul online piese precum „Sari pe treabă“ (feat. Grasu XXL), „Bulevard“, „Febra“, „În drum spre bani“ şi „Oarecare“. Primul său material oficial, albumul „Evoluţia“, a fost lansat la Okapi Sound, în 2012. Odată cu primul volum al EP-ului, „Constangeles“, a lansat videoclipurile „SxPB“ (feat. Grasu XXL şi Smiley) şi „Persoana Mea“ (feat. Sore), două dintre cele mai cunoscute piese ale sale. La începutul lunii octombrie, Tranda a lansat cel de-al doilea volum al proiectului „Constangeles“, unde colaborează cu Criss Blaziny, Chimie, Lori, Claudia Pavel, DJ Oldskull şi Valentin Câmpeanu, fost concurent la Vocea Romaniei. Și inspiraţia continuă.

De unde a început dragostea ta pentru muzică?

La momentul când mama mea mi-a luat două casete, una era cu Roxette şi cealaltă cu MC Hammer. Desenam şi ascultam muzică în acelaşi timp. Și acum sunt conectat, nu pot să desenez fără muzică. La un moment dat, am dezvoltat şi această ramură, de a scrie, aveam idei, rimele ieşeau pur şi  simplu. Mai apoi, mi-am mai cumpărat şi alte casete, am dat de muzica lui 2 Pac, Dr. Dre, Jay-z, BIG, Nas, Puff Dady, şi am început să scriu pe muzica lor. Nu aveam instrumentale atunci.
 
Prin 2001 am început să colaborez cu Lucian Achim (Protone), care făcea instrumentalele. De atunci s-a aprins flacăra, aveam instrumentale, acum considerate rudimentare, dar aveam posibilitatea să ne exprimăm, să ne auzim.

Ce studii ai şi de cine ai fost susţinut pentru a urma acest drum?

Nu am studii muzicale. Am fost foarte pasionat de muzică urbană, şi nu numai, şi m-am documentat în această direcţie. Până la urmă, muzica este o chestie care porneşte instinctiv, poţi să ai studii şi să nu fii pasionat, să nu ai o direcţie în ceea ce priveşte imaginea artei tale. Eu am terminat artele, ca graphic designer, am fost angajat în acest domeniu, am dat de corporatism şi nu mi-a plăcut. În paralel, lucram la muzică.
 
La un moment dat, mi-am dat demisia, pentru că am spus că trebuie să-mi termin albumul, o decizie care m-a costat o perioadă. Este un vis împlinit, nu consideram un vis împlinit să mai muncesc doi ani în corporaţie, să termin cu 7.000 de euro pe an. La început, părinţii n-au înţeles exact ceea ce fac. Apoi şi-au dat seama că sunt „o cauză pierdută“, că sunt prea pasionat de acest lucru şi m-au lăsat să-mi fac treaba în continuare. În familia mea nu are nimeni legătură cu arta, mama mai picta când era copil şi îmi mai arăta şi mie, ei sunt chimişti de profesie.

Cât de greu a fost drumul tău până la acest moment în lumea muzicii?

Treaba aceasta nu o privesc ca pe o muncă, ci ca pe o pasiune. Mă simt norocos că pot să fac asta, încerc să fac oamenii să se simtă bine, oamenii care au nevoie de muzica mea să se simtă în siguranţă faţă de procesele zilnice. Am primit multe mesaje din partea celor care îmi ascultă muzica, prin care mi se spunea că muzica mea îi ajută, îi motivează. Simt că este o conexiune directă, de la om la om, mai mult decât la artist la fan. Am o satisfacţie pentru că îmi aminteşte tot timpul de ce m-am apucat de această treabă: pentru a livra nişte gânduri pe care alţii nu pot să le formuleze, să empatizez artistic cu oamenii.

Cum vezi tu această lume, după ani în mijlocul ei?

Este o lume haotică şi eu nu simt că sunt în mijlocul ei, sunt într-o nişă care se numeşte hip-hop/muzică urbană care nu este de multe ori bine văzută şi nu ştiu ce nişă de industrie ar fi ea. Este ceva diferit, dar nu ceva ce ascultă şi înţelege toată lumea.

Ce rol a avut faptul că te-ai născut în Constanţa, lângă mare, în muzica ta?

Cred că acest lucru se vede tot timpul în ceea ce fac eu. Este o stare permanentă, ca şi cum aş fi tot timpul pe plajă şi asta încerc să aduc şi în piesele mele - o stare de relaxare. Cele mai intense gânduri pe care le-am avut, şi în relaţii cu iubite şi prieteni, petreceam dimineţi, zile şi nopţi pe plajă. Au fost momente intense în viaţa mea, care m-au definit. Când a trebuit să mă întorc la Bucureşti, îi simţeam dorul, deveneam nostalgic, dar, totodată, inspirat.

Ce compromisuri şi sacrificii ai făcut pentru a-ţi îndeplini visul?

În primul rând, n-am devenit graphic designer. În al doilea rând, sunt persoane din familia mea, mai curioase, care nu înţeleg ce fac şi nici eu nu înţeleg ce vor de la mine. Niciun drum nu e uşor când îţi doreşti ceva, când eşti gata să faci orice pentru el, iar oamenii de pe lângă tine, până la urmă, se vor întoarce şi vor înţelege ceea ce faci. Eu sunt sigur că ceea ce fac va conta.

Compui şi versurile melodiilor tale. Când scrii mai mult?

Îndeosebi noaptea, ziua mă ocup mai mult de instrumentaţie. Tot timpul încerc să găsesc o stare ritmică potrivită, până la începutul serii ar trebui să am un contur şi o idee despre ce ar trebui să spună piesa liric. Cam acesta este procesul. Sunt zile când nu îmi iese nimic. La ultimul album, „Constangeles 2“, am lucrat un an şi jumătate. Au mai fost câteva piese de la „Constangeles 1“ rămase, care au intrat în cel de-al doilea.

Cum eşti tu, cum te-ai caracteriza?

Sunt pasional, încerc să trăiesc adevărat, sincer emoţii, de aceea sunt şi genul care, atunci când mă doare ceva, mă doare cu adevărat. La fel şi când mă bucur.
 
De unde ai inspiraţie pentru melodiile tale? crezi că melodiile cu limbaj licenţios au mai multă priză la publicul din ziua de astăzi?
 
Tocmai asta defineşte muzica rap, faptul că este necenzurată, ai mai multe versuri faţă de alte melodii, cel puţin o strofă de 16 versuri în care te poţi exprima liber. Asta a făcut hip-hop-ul atât de diferit. Cât despre inspiraţia pentru piese, aceasta vine din tot ceea ce trăiesc, familia, prietenii, relaţiile. Încerc să le folosesc ca pe timeline, adică ceea ce s-a întâmplat în luna aceea, anul respectiv, şi atunci, piesa este scrisă.

Care este target-ul tău, cine îţi ascultă muzica?

 Sunt variaţii în ceea ce priveşte vârsta celor care îmi ascultă muzica. Cam 19 - 40 de ani, aceştia sunt oamenii. Asta înseamnă că muzica mea vorbeşte uman, nu vorbeşte doar pentru o generaţie sau pentru o nişă, o mişcare sau un stil muzical.

Sunt necesare featuring-urile pentru a te face cunoscut pe piaţa muzicală?

Nu am făcut featuring-uri pentru a atrage atenţia. Eu le văd ca pe o înfrumuseţare a unui proiect. Acela este scopul. Primul featuring a fost cu Criss Blaziny, demult. Până în ziua de astăzi am rămas prieteni. Featuring-ul cu Sore a venit foarte natural. Eu aveam textul şi melodia gata când am văzut-o pe ea la televizor şi mi-am dat seama că este persoana potrivită cu care să am această melodie. Am sunat-o, a venit, mi-a plăcut de ea din prima, am stat vreo şase ore până am tras toată melodia. Este o profesionistă, iar de atunci am rămas foarte buni prieteni. Drept dovadă, unele featuring-uri se termină şi cu relaţii foarte bune.

Cum vezi viitorul pieţei muzicale în România?

Piaţa muzicală este într-o continuă schimbare şi nu pot să-mi văd un viitor acolo unde nu am o formulă pentru aşa ceva. M-ar debusola, m-ar face să-mi neglijez arta, dacă mi-ar cere să-mi schimb ceva din muzica mea. Piaţa muzicală îţi cere să te schimbi pe tine, pentru că ei se uită la ceea ce este în afara ţării şi emulează. Cred că, la un moment dat, ceea ce faci tu va trebui abordat în ceea ce te priveşte. Eu îmi văd de treaba mea şi, dacă va fi cazul şi ajung şi pe alte platforme ce definesc piaţa muzicală la nivel de mainstream, sunt convins că acolo o să se vadă munca mea. Principalul meu mijloc de comunicare cu cei care-mi gustă muzica este Internetul, o forţă în dezvoltare. În prezent se dezvoltă mişcări şi artişti doar pe Internet, care umplu săli de concerte. Se poate şi aşa şi este loc de mai bine, adică piaţa muzicală să devină independentă de radio şi de TV.

Dacă nu ai fi făcut muzică, ce crezi că ai fi fost în măsură să faci?

Tot în domeniul creativ. Antrenându-mă în zona artistică, îmi vine uşor să îmi transpun ideile prin muzică sau grafică. Dacă nu aş fi făcut muzică, aş fi făcut mai multă grafică.

Cum arată viaţa ta atunci când nu cânţi, când nu faci muzică?

Când nu fac muzică, ascult muzică. Este singura artă fără de care nu poţi trăi ca om, indiferent de domeniul de activitate. Înainte aveam mai mult timp să joc fotbal. Îmi place să desenez şi să gătesc pentru alţii.

Colaborezi cu artişti constănţeni. Cum este hip-hop-ul din Constangeles?

Pe ultimul material am colaborat cu Criss Blaziny şi Chimie, iar în trecut am mai lucrat cu Aforic şi Stil Abil (trupă care în prezent nu mai există).

De ce este atât de greu pentru un artist din provincie să răzbească în industria muzicală?

Nu mi se pare că este greu, este greu când ai dubii cu tine, când nu eşti sigur pe ceea ce vrei să faci. Dacă îţi proiectezi pe azi, pe mâine un obiectiv, nu are cum să-ţi reuşească marele scop, trebuie să ai răbdare să îţi înţelegi procesul şi să te verifici de la an la an. Când eşti dispus să înveţi, atunci ai cel mai mult de câştigat şi nu e greu să răzbeşti. Astăzi, dacă eşti pur şi simplu pe Internet, eşti peste tot. Trebuie doar să faci o treabă bună şi să fii sigur pe ceea ce faci. Este un proces de învăţare continuă.

Ce muzică asculţi, ce artişti îţi plac?

De la hip-hop, la alternativ, la indie, consum muzică pentru că tot timpul vreau să fiu inspirat. Ascult şi muzică mai bună, şi mai proastă, dacă o recunosc că-mi place, o păstrez, dacă nu, o consider documentare. Momentan, ascult Drake, Coldplay, George Ezra, The Weekend, J. Cole, Kendrick Lamar şi alţii. Îi sfătuiesc pe toţi să asculte, să nu fie ignoranţi. Ignoranţa te limitează foarte mult şi asta este ceea ce am aflat cu timpul. Este păcat să te nişezi singur când eşti în muzică, nu ştii de unde vine o idee. La ultimul album am lucrat cu mai mulţi instrumentişti, se creează o altă dinamică în muzică, îşi pun amprenta.

Părinţii îţi ascultă muzica?

Cred că recent au început să asculte, odată cu „Evoluţia“ şi „Constangeles 1“. Le-a plăcut „Constangeles 2“ mai  mult, poate că a fost mai muzical şi foarte liric, parcă au ascultat şi au simţit versurile altfel.

 
Sursa: voceaconstantei.ro