Voceaconstantei.ro Viaţa unei campioane la yachting - Ebru Bolat - „Îmi doresc foarte mult să ajung la Olimpiadă, să flutur steagul României“ (galerie foto)

Ebru Bolat, campioană europeană la yachting, demonstrează, la cei 16 ani pe care îi are, că nu vârsta îţi aduce performanţe, ci motivaţia pe care o ai atunci când îţi duci pasiunea cote maxime. Viaţa de tânără sportivă i-a deschis orizontul către lume, către oameni, către cunoaştere, către mai mult. Pe propriile forţe. Este recunoscătoare părinţilor, care au susţinut-o indiferent dacă a fost pe podium sau în afara lui, dar şi fratelui său, Tarkan, fără de care nu ar fi ajuns la nivelul la care este astăzi. Nu a fost într-o competiţie cu fratele său, însă faptul că l-a avut mereu în preajma sa a făcut-o să se autodepăşească, să-şi dorească mereu mai mult. Astfel, a ajuns să câştige, anul trecut, cele mai importante titluri: campioană europeană la clasa ZOOM8, vicecampioană mondială la clasa ZOOM8 şi campioană europeană la clasa Optimist. Iar cariera sa este în plină ascensiune. Are de partea sa tinereţea, ambiţia şi pasiunea fără margini pentru yachting, iar olimpiada din 2016 este marele său vis.

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru acest sport, cum s-a menţinut de-a lungul anilor şi care este motivaţia pentru care faci acum yachting?

Pasiunea a început acum şapte ani, în 2009, când, împreună cu fratele meu, într-o zi de toamnă, ne-am urcat pentru prima dată în bărcuţe „Optimist“ în portul din Mangalia. În primăvară, am început să vizităm clubul de yachting şi ne-a plăcut. Cu timpul, s-a dezvoltat o competiţie între mine şi fratele meu (aşa cum este de obicei între fraţi şi surori), să arătăm care dintre noi este mai bun şi are rezultate mai bune. Abia acum ştiu exact că nu se poate măsura. Este o diferenţă de greutate, înălţime, vârstă şi experienţă între noi doi şi ar fi greşit să-l judec pe fratele meu după rezultate. Cel mai corect este să te uiţi la progres, dar şi acesta, în funcţie de clasă şi de competitor, nu se poate observa cu ochiul liber.
 
Motivaţia mea? Cred că cel mai mult mă motivează persoanele care mă susţin. Cel mai bun exemplu sunt părinţii mei. Mă susţin nu numai la yachting, ci în toate! M-au trimis în ţări străine singură, să mă dezvolt şi să mă maturizez. Pur şi simplu ca să văd cum e să fii pe cont propriu. Faptul că îi fac pe cei dragi să fie mândri de mine şi să vadă că toată munca lor o fost investită cu un scop bun mă motivează cât se poate de mult.

Cât de greu este să practici yachting în aceste vremuri şi cât de costisitor este pentru familia ta?

Există întotdeauna îmbrăcăminte, vele speciale, materiale mai fiţoase sau de vreme rece, care te ajută să-ţi fie mai bine pe apă. Toate aceste materiale şi îmbrăcămintea de yachting nu pot să spun ca nu sunt scumpe. Bineînţeles că trebuie investiţi bani, dar banii nu fac un om fericit. Este important în ce sunt investiţi, iar familia mea a ales să-i investească în mine. Revin la punctul anterior şi spun că încerc să le mulţumesc prin rezultatele mele şi arătându-le că îmi dau silinţa şi că-mi place ceea ce fac.

Cât de importantă este susţinerea familiei pentru ca un tânăr să poată face un sport de performanţă?

Cu siguranţă, susţinerea financiară este foarte importantă dar, pentru mine, cea morală este cea mai semnificativă. O susţinere pe care părinţii mei mi-au dat-o de când eram mică. Știu că nu o să mă oblige niciodată să fac ceva ce nu-mi place. Dar ei sunt alături de mine. Prima persoană pe care o întâlnesc când ies de pe apă este, de obicei, ori mama ori tata. Dacă am avut curse proaste, ei sunt acolo, iar daca am avut curse bune, ei tot acolo sunt. Iar după ce am ajuns la un nivel de performanţă, când am început să obţin anumite rezultate, am început să fiu susţinută şi de alţii, care m-au ajutat şi motivat. Dar, bineînţeles, locul întâi se acordă familiei mele.

Ai avut modele în familie în acest sport?

Fratele meu, Tarkan, este, de asemenea, un navigator foarte priceput şi talentat. A fost mereu un model pentru mine şi un motiv să continui când mă temeam. Chiar dacă vântul era tare şi nu mai puteam de frică, n-am vrut să par laşă pe lângă el sau să-i arăt că mă tem. Nu voiam să-i dau un motiv să râdă de mine, aşa că am mers mereu înainte. În general, Tarkan a jucat un rol foarte important în evoluţia mea şi ştiu că această descoperire îl va ajuta foarte mult în ceea ce va face în viitor.

Cine ţi-a insuflat dragostea pentru acest sport?

Dragostea s-a dezvoltat în timp. Am văzut că-mi place, că mă pricep, că înţeleg repede şi că e distractiv. Am vizitat oraşe, sate şi locuri nemaipomenite, pe care cu siguranţă nu le-aş fi văzut altfel niciodată. Mi-am făcut prieteni din toate colţurile lumii, Austria, Bulgaria, Canada, Croaţia, Cipru, Danemarca, Ecuador, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Hong Kong, Irlanda, Israel, Italia, Lituania, Malta, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Singapore, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria şi probabil şi alte ţări de care poate nu-mi amintesc acum. Nu mi-aş fi închipuit niciodată cât de diferiţi şi totuşi asemănători suntem. Iubesc faptul că am oportunitatea de a întâlni aceşti oameni şi sunt sigură că nici ei nu s-ar fi aşteptat să întâlnească pe cineva din România.

Cum te ajută Federaţia de Yachting să-ţi susţii performanţa?

 Federaţia m-a susţinut de când am început şi până acum. Au trimis mereu echipa României la Balcaniadă, iar când eram mai mici, ne-au trimis pe mine şi pe Tarkan la un concurs în Malta. Sunt sigură că mereu îmi va fi alături.

Cum arată viaţa unei sportive de talia ta, zi de zi?

Ziua unui sportiv care face yachting este în fiecare zi diferită. Avem în fiecare zi alte condiţii. Vântul, valurile şi curentul (plus temperatura) diferă de la zi la zi. Vara sunt antrenamente care, în general, durează între două şi cinci ore (+/-), iar iarna mă antrenez mai puţin, într-adevăr, dar mă duc în ţările unde temperatura este mai ridicată (Spania, Slovenia, Italia), bineînţeles, mai rar, şi compensez cu condiţia fizică, care are un rol foarte, foarte important. E baza, fundamentul.

Ce calităţi trebuie să aibă un tânăr pentru a putea face acest sport?

E destul de simplu: pasiune şi motivaţie. Nu are niciun rost ca cineva să facă ceva din obligaţie sau dacă nu îşi găseşte o motivaţie. Nu va putea progresa. Dar, totodată, dacă îşi găseşte ceva care îi place, nu trebuie să renunţe. Pasiunea şi motivaţia se dezvoltă în timp, după ceva experienţă în acest domeniu.

Care este opinia ta cu privire la faptul că tinerii de astăzi nu sunt atraşi de sport, ci mai degrabă de partea pecuniară a unei activităţi extracurriculare?

Fiecare om este diferit şi talentat în diferite domenii. Eu ştiu ce-mi place şi o să continui să fac mai departe yachting. Dar dacă o persoană este mai atrasă de matematică, foarte bine. O să-i admir talentul şi sunt sigură că va ajunge departe. Nimic nu este uşor. Trebuie să munceşti mult ca să ajungi cel mai bun, iar după aceea trebuie să munceşti să fii de trei ori mai bun decât al doilea cel mai bun. Întotdeauna o să existe obstacole sau alţi competitori foarte pricepuţi. Ideea este cum te descurci. Persoanele care nu sunt atrase de sport au alte activităţi pe care le fac cu plăcere. Atâta timp cât sunt mulţumiţi şi se simt bine cu ceea ce fac, mi se pare că sunt fericiţi şi aşa să rămână.

Ce sacrificii ai fost nevoită să faci pentru a-ţi îndeplini visul, ce restricţii ţi-ai impus?

 Nu mi se pare că am făcut niciun fel de sacrificiu. Eu am ales să îmi împlinesc acest vis şi, dacă din anumite motive nu pot avea alte activităţi, ştiu din ce cauză. La yachting am învăţat cât de important este să iei o decizie. Pot câştiga sau pot pierde foarte mult, dar a fost decizia mea, deci tot eu voi suporta consecinţele.

Care sunt cele mai importante titluri din palmaresul tău?

Cele mai importante titluri le-am avut în 2014: Campioană Europeană la clasa ZOOM8, vicecampioană mondiala la clasa ZOOM8 şi campioană europeană la clasa Optimist, titlu pe care nici azi nu îmi vine să cred că l-am câştigat. Nu ştiu de ce, dar nu pot să-l percep, e incredibil.

Care sunt planurile tale în direcţia sportului şi nu numai?

 Îmi doresc foarte mult să ajung la Olimpiadă, să fluture steagul României la deschidere şi poate chiar şi la final. Ar fi o onoare pentru mine şi doar să reuşesc să particip la un astfel de eveniment.

Cum se îmbină sportul cu pregătirea academică?

După părerea mea, sportul m-a ajutat extrem de mult la şcoală. La yachting trebuie să rămân concentrată ore în şir, să mă descurc singură. Nu mă poate ajuta nimeni pe apă, astfel încât cred ca am devenit o persoană responsabilă.

Ce alte lucruri îţi mai place să faci în afară de yachting?

Îmi mai place foarte mult să desenez, deşi nu sunt atât de talentată precum sunt alte persoane. Dar îmi place. Am un stil diferit, mai complicat şi câteodată abstract, dar, în general, colegilor şi prietenilor mei le plac foarte mult picturile şi tablourile mele. Am avut cândva o pasiune scurtă pentru pian. Din cauza lipsei timpului, am renunţat. Momentan însă îmi plac foarte mult limbile străine. Mă ajută foarte mult şi la yachting, când întâlnesc sportivi din alte ţări.
 
Sursa: voceaconstantei.ro