ZIUA LIVE Aurelia Lăpuşan - „Sunt convinsă că cel puțin femeile își vor da seama că au trecut și ele prin situații ca eroina mea“(VIDEO)

Poeta, prozatoarea şi publicista Aurelia Lăpuşan a vorbit la  ZIUA LIVE despre cel mai recent roman al său „Flori de busuioc”.

Lansarea volumului apărut la editura Upstitute din București va avea loc joi, 21 martie, la ora 17.00, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța.
 
Video aici:




Despre romanul „Flori de busuioc”, autoarea a mărturisit că în mod categoric are valențe jurnalistice evidente.

„Aștept cu multă nerăbdare cum vor comenta cei care îmi vor prezenta mâine cartea. A fost ca o revelație. Apropo de titlu cărții, am aflat târziu despre o poezie a unui poet basarabean și mi s-a părut o idee foarte frumoasă. Am și alte flori dragi, dar busuiocul a fost ceva special. M-am documentat și am aflat că busuiocul este floarea dragostei. 


Atunci când scrii nu te gândești la consecințe: doar scrii. Eu mi-am propus să scriu pentru femei, pentru că toate purtăm secrete ce ne împovărează. 

Lipsa de curaj al femeii a venit din tradiție. Am o poveste, un dialog al unei femei care spunea că și-a purtat în viață năduful, a fost dată soțului ei fără să i se ceară consimțământul. Omul acela a fost de treabă, a iubit-o, dar pe ea nu a întrebat-o nimeni.

Tânăra în anii 60 nu era pregătită de viață. Se lăsa victimă la tot ce era în jurul ei. Azi vorbim de o generație ce trece în partea opusă. Nu mai există reguli, sau morală. Femeia trebuie să știe cine este, ce rol are, să nu se lase supusă. Dacă te uiți la filme turcești o să vezi rapoorturile dintre membrii unei familii, cu bărbatul pe care îl iubește. Așa era și la noi.  Eșecurile sunt cam aceleași: sunt femei înșelate, care divorțează, care fac avorturi, sunt multe aspecte din viața femeilor. Cele care m-au convins să scriu curajos sunt Cella Serghi și Annie Ernaux. 
Mesajul final al cărții este - Speră, așteaptă, iar la final vei primi marea iubire!
Când lovesc fluturii în piept, este dragoste. Eroina mea a găsit bărbatul care s-a lăsat modelat. Bărbatul venea cu bagajul său - nevoi și neîmpliniri. Când a întâlnit-o pe ea a simțit că poate să dea jos sacul de pe umeri. A avut curaj și a încercat. Eroina nu se folosește de libertate decât împreună cu el și alături de el: suflet pereche, genul de întâlnire pasională. Sunt convinsă că cel puțin femeile își vor da seama că au trecut și ele prin situații ca eroina mea. Trebuie să adug că eroina mea nu a fost niciodată singură. A avut familia alături, a avut prieteni. Un rol important în salvarea unui om sunt prietenii”, a spus scriitoarea.





Aurelia Lăpușan a mărturisit că dorește să facă și o continuare a acestui roman.

„Am acum două monografii ce așteaptă. În paralel scriu beletristică, o completare a cercetării științifice. Sunt mulțumită că avem acum biblioteci digitalizate ce ne ajută foarte mult. 

Nu știu cum va continua povestea de dragoste. Cred că am creat un personaj implicat. A trăit și bucurii și dezamăgiri, a trecut cu bine peste toate. Personajul și-a asumat o misiune.  Eu respect trecutul, cu tot ce a fost el, este de fapt rădăcina, iubesc prezentul, clipa, nu știu ce se va întâmpla mai departre. Cred că în această societate nărăvașă este greu să te gândești la personaje pe care să le duci într-o lume despre care nu știi cum va arăta. 

Este un roman, la granița dintre literatură, demers jurnalistic. Stilul narativ este unul în care urmărești cum așezi în pagină verbul. Am scris cartea pentru cine vrea să se regăsească în personaje. 

La final, trebuie să privești peste umăr și să spui că ai trăit cu demnitate, că nu mi-e rușine de tot ce am trait”, a dezvăluit autoarea la ZIUA LIVE. 

Ce sfaturi ați da unui tânăr sau mai puțin experimentat scriitor care vrea să publice? 

„Eu am recomandat și studenților mei să încerce să își ia ca prieten absolut, foaia de hârtie și să spună acolo tot ce nu poate spune cu glas tare. Să scrie cât mai des fiecare bucurie, supărare, tot ce crede că îl eliberează. Este o eliberare, descătușare. Mai târziu acele texte vor ajunge arhiva trăirilor. Și mai cred că nu la supărare și suferință să scrii, ci atunci când sufletul plesnește de bucurie ”, a concluzionat prozatoarea.




Despre Aurelia Lăpușan
 
Munca în presă a început-o ca redactor la ziarul „Teleormanul“, din Alexandria, din 1970 până în 1973, ajungând apoi în redacţia ziarului „Dobrogea Nouă“.
 
Din 1974 până în 1978, a fost bibliotecar şi bibliograf în cadrul Bibliotecii Judeţene.

Din 1978 până în 1983, a fost redactor la „Dobrogea Nouă“, iar din 1983 până în 1989 a avut funcţia de redactor-şef la aceeași gazetă.

De asemenea a condus pentru o perioadă ziarul „Cuget Liber“, care a reapărut pe piață cu titulatura din perioada 1944-1948 chiar pe 22 decembrie 1989.

A urmat activitatea la agenţia de publicitate din cadrul „Cuget Liber“, apoi a fost director de suplimente, între anii 2000 şi 2003.
 
Din 2003 până în 2006, a fost și director general al trustului.

Din 2006, a devenit conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii „Ovidius“.
 
A semnat, în calitate de autor, cărţi de jurnalism, monografii ştiinţifice care au la bază cercetarea presei în evoluţia istorică, numeroase articole de specialitate, precum şi multiple studii ştiinţifice în reviste. În plus, este o prezenţă foarte importantă şi activă la diferite congrese, conferinţe naţionale şi internaţionale care au ca temă evoluţia jurnalismului şi nu numai.
 
Aurelia Lăpuşan este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”, din 1997, membru al Societăţii Internaţionale a Ziariştilor, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, preşedinta Filialei Constanţa a Asociaţiei Femeilor din presă, artă şi afaceri.
 
Activitatea Aureliei Lăpușan curpinde studii științifice în volume colective apărute în țară și străinătate, despre revistele dobrogene de turism, portul Constanța, aspecte ale cenzurii în presa culturală dobrogeană, interviuri cu scriitori, critică teatrală.
 
A publicat articole, reportaje, interviuri, anchete, cronici teatrale în: „Ex Ponto”, „Jurnalism și comunicare”, „Revista Română de Istoria Presei”, „Revista de etnologie, științe ale naturii și muzeologie”, „Studii de cercetări de istoria presei”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tomis”, „Litoral”, „Cuget Liber”, „Marea noastră” etc.
 
Ca autoare, ea a publicat volumele: „Teatrul și presa în Dobrogea” (Constanța, 2000), „Curs de jurnalistică” (Constanța, 2002), „Reporter de serviciu” (Constanța, 2006), „Spovedania unei femei” (Constanța, 1995), „Chemarea dragostei” (Constanța, 1996), „Maria” (Constanța, 2002), „Cernavodă 1995” (Constanța, 1995), „Medgidia – Carasu” (Constanța, 1996), „Constanța, memoria orașului” (Constanța, 1997), „Drumuri în istorie” (Constanța, 1998), „Techirghiol pentru Europa” (Galați, 1999), „Drumul pâinii în istoria Dobrogei” (Constanța, 2001), „Mangalia în paginile vremii” (coautor, Constanța, 2007), „La vama anilor” (Constanța, 2008), „Moștenirea” (2022) și multe altele. etc.
 
A fost recompensată cu premiile:
Premiul de jurnalistică „I.N. Roman” – Viterbo, Italia, 1996;
Premiul ROMATOM – 2002;
Premiul filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor și al revistei „Tomis”
Premiul special la Salonul de Carte „Ovidius”;
Premiul de excelență pentru întreaga activitate jurnalistică, acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România etc.
 
Aurelia Lăpușan primea în anul 2003 titlul de cetățean de onoare al municipiului Medgidia, fiind numită totodată și membru în Consiliul de Onoare.
 
Peste zece ani i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Techirghiol, iar 2019 primea aceeași distincție la nivelul județului Constanța.
 



PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.