ZIUA-n amiaza mare Doctorul misionar Emil Barbu - „A face bine este ca un drog. Chiar dacă obosești, ești fericit"

Este medic chirurg la Spitalul Municipal din Câmpina, dar lucrează și la Centrul de sănătate și medicină preventivă „Eden” din Breaza. Unde nu operează, oferă consilieră medicală. Chirurgul Emil Barbu este însă cunoscut ca și medicul misionar, cel care, în concediile sale de odihnă, acordă asistență medicală și face intervenții chirurgicale în cele mai sărace țări din lume, acolo unde oamenii au nevoie de ajutor. Și este hotărât să continue acțiunile sale de misionariat, fiind convins că acolo unde pare să nu mai există cale de salvare a vieții unui bolnav, apare intotdeauna o soluție miraculoasă, cu ajutorul lui Dumnezeu.
 
 
Când era mic, fiind întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, Emil Barbu răspundea răspicat, medic misionar in Africa. Și asta pentru că în casa lui părintească, din comuna Cetățeni, județul Argeș a crescut cu cărțile despre viața medicului misionari David Livingstone. A fost impresionat de faptul că exploratorul vorbea oamenilor din Africa despre igienă, despre schimbarea stilului de viață, practic încerca să civilizeze triburile africane. Și le vorbea și despre Dumnezeu.  
 
 „Cuvântul misionar pentru mine însemna ce a fost David Livingstone. Adică un om care călătorește pe potecile din Africa, cu oameni care au răni și nu are cine să le panseze, cu o trusă medicală sau un rucsac in spate. Și cu cât am crescut, cu atât am citit mai mult despre alți misionari, despre alți medici care au mers și efectiv și-au dăruit viața pentru binele altora. Și am vrut să fiu și eu o mică parte din ceea au fost ei, chiar dacă nu o să pot ajunge niciodată la înălțimea realizărilor lor. Nu m-am indoit niciodată că o să fac medicină și visul meu a fost să merg în țările sărace și să ajut acolo”, a declarat chirurgul Emil Barbu la „ZIUA-n amiaza mare”. 
 
La fel de sigur a fost că vrea să facă chirurgie generală. A absolvit Medicina la Cluj. A predat în limba franceză, când era rezident, studenților francezi de la Medicină. A lucrat ca asistent universitar și apoi a plecat in Franța, timp de patru ani, la un spital de lângă Paris. Emil Barbu spune că a fost sigur că nu se mai întoarce în țară. Dar s-a intors pentru că tot timpul a vrut să îmbine medicina alopată, modernă, cu medicina empirică, naturistă. Și asta o face din pasiune.
 


S-a intors în țară și pentru că era legat sufletește de Centrul „Eden”, din Breaza, localitate unde s-a și stabilit cu familia. „Acest sanatoriu este un centru de prevenire, în care ideea este ca oamenii să fie învățați să trăiască atât de sănătos încât să nu ajungă să aibă nevoie de un chirurg”, explică, zâmbind, medicul chirurg. La „Eden” el face informare medicală. Practic, vorbește pacienților despre fiziologie, anatomie, anatomopatologie, fiziopatologie, alimentație. Adică informează pacientul cum să evite anumiți factori de risc pentru a nu ajunge „la cuțit”.
 

„La „Eden” suntem o familie și singurul lucru care ne leagă este binele pacientului și ,în special, schimbarea minții pacientului astfel încât să nu ajungă să fie bolnav. Iar dacă e bolnav, să iși dea seama că există șansa de recuperare. Și asta nu neapărat cu ajutorul omului ci cu ajutorul lui Dumnezeu. Medicul, spre exemplu operează, dar nu el vindecă. Și atunci când pacientul iși dă seama că cine îl operează gândește așa, e mult mai increzător in faptul că medicul încearcă să îi îndrepte privirea spre un medic mult mai mare decât el. Care este Dumnezeu”.

 

Misionariatul domnului doctor Emil Barbu a început în 2011 când  a făcut un proiect despre cum vede el activitatea umanitară într-o țară săracă. Un profesor american, coordonatorul unei școli de misionariat, a apreciat modul în care el a gândit proiectul.  Au inființat, în SUA, o fundație, „Mission Care”, împreună cu mai mulți misionari americani. Foarte mulți au donat bani, materiale medicale, alimente. Au ales să meargă în Burundi, a doua cea mai săracă țară din lume.
 
Emil Barbu era pregătit sufletește dar când a ajuns în Burundi, la granița cu Rwanda și Republica Democrată Congo și-a dat seama că este mult mai rău decât și-a închipuit. Șocant. Prima imagine, pe care nu o va uitată niciodată, au fost „niște animăluțe”, pe marginea drumulu, prin șanțuri și cineva i-a spus că sunt copii abandonați. A fost cutremurător. Micuții căutau de mâncare. Misionarii au strâns o parte din acești copii abandonați, le-au dat vitamine, imbrăcăminte, i-au alimentat corect.
 


De-a lungul anilor, medicul a fost plecat in misionariat în multe țări africane. Burundi, Rwanda, Keny, Etiopia, precum și în jungla amazoniană. A operat mii de oameni nevoiași, care nu aveau acces la servicii medicale, a fost nevoit să improvizeze aparate medicale, făcând, de cele mai multe ori, doar anestezii locale. A trecut prin experiențe traumatizante, care i-au schimbat total percepția asupra vieții. Vor urma și alte misiuni, dar întotdeauna se întoarce în țară unde îl așteaptă familia și pacienții pe care nu îi refuză niciodată.
 
Medicul Emil Barbu recunoaște că au fost situații în care i-a fost frică. În Kenya, 75% din populație avea SIDA și el trebuia să opereze.

 

„Tot timpul exista frica, dar în fiecare dimineață și seară mă rugam la Dumnezeu și aveam certitudinea că Dumnezeu e cu noi și ne protejează”.

„Aveam un asistent american, Cody. Și eram disperați, nu știam cum să dam lapte la copii și i-am spus, Cody, hai să ne rugăm. S-a uitat la mine și mi-a spus, dar ce crezi că Dumnezeu face să plouă biberoane, așa, din cer?  I-am zis că Dumnezeu ne poate da o soluție”.

„Și i-am zis, Cody, am inventat biberonul. Nu-i venea să creadă. A fost incredibil. Toți voluntarii s-au strâns, ne-am rugat, am plâns că ne-a venit ideea și am făcut intr-un timp foarte scurt aproape 100 de biberoane și copiii chiar puteau să țină biberonul și să bea din el. Și de atunci, când aveam o problemă, Cody era primul care zicea, hai să ne rugăm. Sigur o să găsim o soluție”.

„După ce te întorci, când știi că ai făcut tot ce ai știut, practic, pentru oamenii care nu au nicio posibilitate de a fi ajutați, este un tip de satisfacție și un tip de fericire care nu poate să fie exprimat. Este ca și un drog. Cu cât faci mai mult bine, cu atât ești mai fericit și implinit sufletește. Ești fericit și atât. Chiar dacă ești obosit. Sunt multe activități pe care le faci și simți că nu mai poți. Totuși, fericirea pe care o dă facerea de bine depășește cu mult oboseala”.

„Sunt oameni care cred că am apărut din nimic și așa am devenit minunați.Și majoritatea oamenilor de știință au acest mod de a gândi, teoria evoluționistă. Dar sunt și oameni de știință care consideră că am fost făcuți într-un mod perfect, așezați într-o lume care funcționează perfect și practic lumea noastră a fost erodată de neascultare. Acești oameni se numesc creaționiști. Sunt medici care te tratează ca și pe un animal un pic mai dezvoltat, sunt medici care te tratează ca fiind un fiu al lui Dumnezeu. Un frate de al lor. Și atunci, cu ce respect te tratează! Deci cele două filozofii de gândire fac diferența intre modul in care un pacient este tratat de un medic sau de un alt medic”.