ZIUA-n amiaza mare. Profesorul Aledin Amet (UDTTMR) Eu iubesc foarte mult scrisul. O carte este plămânul pentru un scriitor

• Invitatul ediției de vineri, 29 octombrie, a emisiunii „ZIUA-n amiaza mare“ este profesorul Aledin Amet. De la Uniunea Democrată a Tătarilor Turco Musulmani din România (UDTTMR).

 
De altfel, Aledin Ameta fost,în două mandate, deputat în Parlamentul României din partea comunității tătarilor. S-a născut într-o zi de Crăciun și este cel care a inițiat și a obținut, în Parlament, ca în România să se poată sărbători Ziua Limbii Tătare, în fiecare an la 5 mai. De altfel, mai toate minoritățile au obținut o zi de sărbătoare pentru limba pe care o vorbesc acasă.
 
Aledin Amet a rămas apoi în Guvern la Departamentul pentru Relații Interetnice, inițiind, de data aceasta, proiecte pentru toate minoritățile și contribuind astfel la promovarea drepturilor minorităților naționale și combaterea formelor de intoleranță și extremism față de acestea. Puțină lume știe, dar el este cel care, în calitate de parlamentar, a reușit să promoveze proiectul de lege prin care Constanța a devenit Oraș martir al Revoluției din 1989.

Despre toate aceste subiecte, dar și despre interesanta sa activitate din Grupul Minorităților Naționale din parlament și din Departamentul pentru Relații interetnice al guvernului, vorbește profesorul Aledin Amet la „ZIUA-n amiaza mare“.
 
 
Aledin Amet a fost redactor-şef al revistei Caş , ale cărei pagini pot fi găsite la Biblioteca Județeană I.N. Roman Constanța.
 

Ne jucam de-a scriitorii. Lângă geamie era sediul. Erau niște articole scrise cu sufletul. Aș vrea să revăd acele numere ale revistei. Revista a căpătat o oarecare notorietate, precizează Amet.

 El mai spiune că iubește scrisul.

O carte este plămânul pentru un scriitor care funcționează și când acesta a încetat din viață

 
Despre comunitatea tătară, Amet spune că este o comunitate care nu te face decât să te simți mândru.

S-a  implicat foarte mult în cadrul bibliotecii. El a avut o inițiativă prin care s-a mărit numărul bibliotecarilor.

El a vorbit și despre comunitățile etnice din diferite țări și călătoriile sale.

Toți ne dorim același lucru. Îi îndemn să învețe limba maternă.

Din păcate noi nu avem, specialiști care să ducă mai departe. Generațiiile tinere nu mai sunt capabile să ducă o conversație în limba tătară. Cumunitățile mai strânse de tătari au dispărut. Școlile în limba tătară s-au închis.

Eu întotdeauna spun că Dobrogea este un model. Există mulți reprezentanți ai comunităților etnice.