Cum reușește liderul elevilor să obțină mai mult decât liderii sindicali din învățământ

După ce anul trecut, în vară, a existat o tentativă de blocare a examenelor naționale, eșuată lamentabil din cauza faptului că nu există solidaritate, zilele acestea sindicatele din învățământ reiau avertizările cu greva, pe fond existând aceleași nemulțumiri arhicunoscute, la care se adaugă însă și problemele apărute după aplicarea vestitei Legi 153, dar și a Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, devenit aplicabil în vacanța de iarnă.
 

De ce nu vor să iasă profesorii la grevă?

 
Ieri, în cadrul întâlnirii cu presa, liderul sindicatului din învățământul constănțean (SLSIP), prof. Mitică Iosif, a început prin a enumera „marile supărări“ ale colegilor săi de breaslă, concluzionând: „Oricât de mult ne-am dori greva, nu o pot face doar liderii de sindicat. Trebuie să o facem toți, mai ales membrii de sindicat, pentru că forța noastră sunt ei și în situația în care ne batem pentru tot ceea ce înseamnă angajat al sistemului de învățământ, ar trebui să ni se alăture și cei care, din motive doar de ei cunoscute, stau în afara sindicatului”, afirma prof. Iosif.
 
Recunoscând, în cele din urmă, că dialogul social se reduce la vorba românească „Câinii latră, ursul merge!“.
 
Păi și atunci de ce să ne mai mirăm că profesorii nu ies, în forță, în stradă? Întrebat de ce nu s-a ajuns, în ciuda disperării, la o solidaritate în ceea ce privește greva, liderul constănțean a explicat: „În condițiile actuale, ale Legii dialogului social, nr. 62/2011, care știți cum a fost adoptată, în culmea cinismului politic, condițiile pentru desfășurarea grevelor sunt destul de restrictive. Știți că salariile nu sunt mari, colegii noștri au rate, în momentul în care intri în grevă este un sacrificiu serios, pentru că drepturile salariale pe perioada grevei se pierd. Acesta e principalul motiv. Dar eu prefer să mă sacrific trei săptămâni, o lună, pentru a beneficia apoi de un salariu demn și de un statut demn pentru următorii ani. Am convingerea că la nivelul clasei politice educația este judecată după modelul stalinist și ca o gaură neagră“.
 
Și totuși, cum reușesc elevii să devină o forță mai puternică decât cea a profesorilor? „E foarte adevărat că elevii și-au însușit mai repede democrația. La fel de adevărat este că mulți colegi nu-și asumă statutul de cadru didactic, statutul de sindicalist. Poate că s-au obișnuit până acum ca tot ce s-a obținut să fie doar prin efortul liderilor sindicali. Am ajuns în situația în care cadrele didactice vin să ne solicite să rezolvăm probleme care țin de consiliul de administrație sau de directorul unității de învățământ, de multe ori de către Inspectoratul Școlar Județean Constanța“.
 
Cum a reușit să obțină un elev ca Alexandru Manda pentru colegii lui atât de multe drepturi, în timp ce liderii sindicali nu pot? „Am reușit și noi să obținem pentru colegii noștri. Nu știu cum obține domnul Manda, dar știu că noi nu precupețim niciun efort și nu facem mai puțin. Cum reușește domnia sa să aibă numărul de telefon al ministrului, cum reușește să aibă numărul de telefon al consilierului președintelui pe probleme de educație este greu să vă răspund“.
 

„Profesorii, priviți ca un soi de dușmani ai elevilor“

 
În completarea liderului sindical, prof. Paul Dominte, de la Catedra de istorie a Liceului Teoretic „Decebal“, a ținut să precizeze: „În legătură cu telefoanele mobile, trebuie să vă spun că este o chestiune care evidențiază ipocrizia guvernului care pescuiește în ape tulburi și îi convine această situație. De ce nu reacționează profesorii? Pentru că au fost băgați în corzi și asta se întâmplă de ani de zile și pentru că există o stare de disperare. S-a ajuns la situația în care profesorii sunt priviți ca un soi de dușmani ai elevilor. La un moment dat, elevii au servit ca argument că ei au nevoie de aceste telefoane mobile pentru că altfel nu mai pot să-i urmărească pe profesori. Noi suntem în război cu elevii sau suntem oamenii care facem un bine? Este absurd, dar aici s-a ajuns pentru că au fost încurajați să facă acest lucru. Într-adevăr, nu mai avem dreptul nici măcar să le facem o observație. ROFUIP s-a adoptat pe furiș, când noi eram toți în vacanță. Păi, am ajuns ca acest consiliu al elevilor să vină să propună desfacerea contractului de muncă al profesorului“, a mai spus prof. Dominte. Care a continuat să relateze cazul colegei date în judecată de părinții unui elev care a fost victima unei agresiuni petrecute într-o pauză, anul trecut. În urma incidentului, respectivul a suferit o operație în urma căreia i-a fost extirpat un testicul. „Păi chiar așa am ajuns? Noi am făcut facultate ca să stăm să-i păzim pe ei, în condițiile în care primăria nu vrea să angajeze personal specializat? Profesorii nu fac grevă pentru că sunt intimidați. Pentru că toate numirile se fac politic“, a conchis același profesor.
 
Citește și:

 
După o bătaie la liceu Profesor din Constanţa dat în judecată de părinţii unui elev rămas fără testicul
 
Interviu online cu Mitică Iosif, preşedinte al SLSIP Constanţa Tema este - De ce ameninţă sindicatele din învăţământ cu greva generală?