De vorbă cu profesor Paloma Petrescu, despre „România Educată” „După o consultare de patru ani, lansezi o altă consultare largă... mie mi se pare că nu ajungem nicăieri”

Încheiem o săptămână care va intra în istoria învăţământului românesc cu o nouă invitaţie la dezbatere publică, pentru trei luni, de data aceasta pe marginea unui proiect naţional aşteptat încă de acum patru ani, când a fost lansat în campania electorală a actualului preşedinte al României. Şi care, din păcate, i-a dezamăgit profund pe cei care îşi puneau mari speranţe într-o... „Românie Educată”, după ce, în 29 de ani de la Revoluţie, portofoliul Educaţiei deţine recordul cu 27 de miniştri, iar Legea educaţiei naţionale din 2011 a suferit peste 200 de modificări.
 
Cu o zi înainte de lansarea proiectului ce se doreşte strategic, Comisia pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport din Senatul României dezbătea cinci propuneri legislative pentru sistemul educațional - Legea privind învăţământul preuniversitar, Legea privind statutul personalului didactic, Legea învăţământului superior, Legea educaţiei naţionale, Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii - în fapt, o revenire la prevederile Legii naţionale a educaţiei (LEN) nr. 1 din 2011.
 
Am stat de vorbă cu reputatul profesor constănţean, fost inspector şcolar general, Paloma Petrescu, expert în educație, unul dintre iniţiatorii LEN nr. 1 alături de Mircea Miclea şi Daniel Funeriu.
 
Va aduce mult aşteptata stabilitate proiectul „România Educată“, care se vrea a fi o strategie de urmat până în 2030?
„România Educată” este un proiect pe care l-a lansat preşedintele încă din campania electorală, deci îl avea în intenţie, în gândire, şi nu promitea un titlu, ci un concept pe care intenţiona să-l dezvolte.
 
Am auzit voci care afirmă acum că este rezultatul muncii de doi ani. Eu speram că au muncit de la început, nu după doi ani de mandat. Şi aşa fiind, deşi din punctul meu de vedere sunt patru ani de când a început să se lucreze acest proiect, s-a făcut foarte puţin. Nici nu aş spune că sunt opinii, după ce am citit acest proiect, pentru că opiniile presupun un fundament, nişte argumente, ci mai repede sunt nişte păreri. Ceea ce este extrem de puţin.
 
Iar după o consultare de patru ani, lansezi o altă consultare largă, mie mi se pare că nu ajungem nicăieri şi că de fapt nu se urmăreşte lansarea unui program educaţional, un program pentru educaţia mileniului III. Ci doar să ne facem că facem.
 
Apropo de voci, mulţi au primit acest proiect drept un debut al campaniei electorale a preşedintelui Klaus Iohannis.
Din păcate, aşa am simţit şi eu. Am avut atât de mare încredere şi atât de mari aşteptări.

Simt o mare dezamăgire, dar este numai vina mea, şi nu a lui, că mi-am setat nişte aşteptări care se dovedesc a fi greşite. Dar am avut speranţă mare pentru că vine din rândul nostru, în primul rând.
 
Mulţi se aşteptau să regăsească decizii privitoare la tarele actuale ale sistemului educaţional. În primul rând, subfinanţarea şi apoi pregătirea corespunzătoare noilor standarde a celor de la catedră.
Nu mai discut despre aspecte prevăzute în Legea din 2011 şi pe care le-au prorogat anual, prin lege. Spre exemplu, programul şcoală după şcoală, în care se acordă masă copiilor, şi 6% din PIB. Sunt două articole pentru aplicarea cărora s-au dat legi de prorogare anuale.
 
Nu sunt nici de părerea că acum, după patru ani de studii şi cercetări, trebuia să existe un document final pe care de la toamnă să-l punem în aplicare. Dar ar fi trebuit să existe nu o însăilătură de păreri, ci un document strategic, care stabilea nişte ţinte, nişte paşi, urmat de planuri operaţionale, de consultare, de atragerea tuturor partenerilor.
 
Am regretat să aud din partea domnului preşedinte că semnarea unui pact pentru educaţie nu este o soluţie. Ba consider că era absolut necesar, pentru că altfel vor câştiga alţii alegerile, nu ştiu care, şi vor nega din nou tot. Păi dacă mergem dintr-o negare în altă negare şi o tot luăm de la capăt pentru care mileniul III ne pregătim?
 

Să fie doar o coincidenţă că şi în Comisia învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport s-au lansat tot în această săptămână cinci propuneri legislative pe marginea Legii educaţiei naţionale?
Da (râde), ne întoarcem la ce am propus în Legea educaţiei din 2011, şi anume gimnaziu până în clasa a IX-a şi liceu de trei ani. Pentru că aşa trebuie să se întâmple ca să poată fi eradicat abandonul şcolar; respectiv învăţământul obligatoriu să rămână la gimnaziu. Copiii de la Cotu Văii nu pleacă să facă liceul la Mangalia, ci nu se mai duc la şcoală. Aceasta a fost viziunea noastră, a lui Funeriu, a lui Miclea, a mea, când s-a scris legea aceea din 2011, la care am contribuit. Cea mai mare rată de abandon şcolar se înregistra după clasa a VIII-a. Păi dacă vrem să generalizăm învăţământul, hai să-l facem unde îi este cel mai uşor copilului să înveţe la şcoală.
 
Apoi, noi prinsesem clasa pregătitoare la învăţământul primar. Cred că s-a modificat, de către doamna Andronescu, care a trecut-o înapoi la grădiniţă. Păi nu, pentru că rolul clasei pregătitoare este să-i obişnuiască cu ceea ce urmează să li se întâmple, cu şcoala. Adică să li se formeze nişte deprinderi de program, nişte deprinderi de responsabilitate faţă de teme şi aşa mai departe.

Deci ei acum se întorc la ceea ce prevedea legea din 2011, după ce au maltrat-o.

Vorbim despre descentralizare, cred că din 2004 sau 2006, când eu făceam parte din Consiliul de descentralizare a învăţământului preuniversitar. Şi s-au făcut studii şi cercetări să aducem decizia şi finanţarea mai aproape de autoritatea locală, pentru că acolo, la firul ierbii se ştiu nevoile. Nu că nu sunt şcolile pregătite, nu-s primarii pregătiţi, nici consiliul judeţean. Cine era atunci preşedinte de Consiliul Judeţean? Liviu Dragnea. Care declara că nu trebuie descentralizare la nivelul şcolii, aşa cum voiam noi ăia din Consiliul naţional de finanţare a învăţământului preuniversitar - proiect finanţat de Banca Mondială -, dar să se descentralizeze până la nivelul Consiliului Judeţean, ca şi ei să dea primăriilor...
Ce a făcut Liviu Pop? A recentralizat, toate salariile din învăţământ fiind date acum de la minister. Despre ce vorbim?