Practica iti arata drumul viitoarei cariere
Practica iti arata drumul viitoarei cariere„Practica printre copii cu probleme de sănătate te poate schimba ca om, îţi poate modifica întreaga concepţie despre viaţă".
Elisabeta Smalberger a studiat timp de patru ani în cadrul Facultăţii de Psihologie secţia de psihopedagogie specială, la Universitatea „Ovidius", Constanţa. Anii de studenţie nu au ieşit cu nimic în evidenţă. Nu cursurile sau seminariile la care a asistat au produs diferenţa majoră, ci practica necesară fiecărui an de studiu. „Pot spune cu sinceritate că practica a fost una dintre cele mai atractive activităţi din timpul facultăţii. Era interesant şi să înveţi noţiuni despre copiii respective, dar şi să îi vezi faţă în faţă", a mărturisit studenta. An de an practica a fost abordată din unghiuri şi perspective diferite. Astfel, ca toţi învăţăceii, viitorii psihopedagogi au început în primul an prin asistarea educatorului la ore, pentru ca mai apoi să se implice în desfăşurarea lor. În anul următor studenţilor li s-a permis să aleagă dintr-o listă de Centre de Plasament sau de Complexe de Servicii Comunitare, după criteriul proximităţii de propria locuinţă.
„Nu am ştiut atunci de ce se fereau colegii mei de „C.S.C. Cristina" şi l-am ales pentru a-mi desfăşura practica în anul respectiv. Când am văzut cu ce copii urma să lucrez, am înţeles reticenţa colegilor, însă nu am regretat şi nu regret nici acum pentru că nu cred că aş fi învăţat ce am învăţat acolo în alt centru din Constanţa. Am experimentat enorm de multe lucruri lucrând cu acei copii cu polihandicap, malformaţii congenitale grave, retard mintal sever, deficienţe de vedere, de auz, pareze şi alte probleme grave de sănătate", ne-a mai declarat Elisabeta.
Experienţa practică s-a prelungit şi în anul următor de studiu când studenţii au fost nevoiţi să facă faţă unei noi provocări: aceea de a substitui un educator şi un psiholog. „Ambele cazuri au reprezentat o încercare pentru mine, pentru că este greu să transmiţi cunoştinţe unui elev din şcoala specială care vorbeşte şi se deplasează singur şi are noţiuni de autonomie personală, dar este extrem de dificil să schimbi ceva în viaţa unui copil ţintuit la pat, mai ales în condiţiile mentalităţii româneşti, care pretinde mult şi acceptă greu şi puţin deficienţa sau diversitatea".
Anul trei de studiu a fost dedicat în totalitate problemelor de vorbire şi celor de vedere. Noutatea acestui an a fost activitatea desfăşurată în cadrul Asociaţiei Nevăzătorilor şi în cea a Surdo-Muţilor. Studenţii Universităţii „Ovidius" au putut asista la munca specialiştilor din Şcoala pentru Nevăzători "Vatra Luminoasă" din Bucureşti. „Timp de patru ani toţi aceşti copii - cei despre care citesem, învăţasem, m-au modificat ca persoană, mi-au schimbat structura sufletească. Provocarea a fost nu numai să adaptăm cunoştinţele teoretice dobândite pentru fiecare copil în parte, ci şi să le aplicăm cu răbdare şi măiestrie", a concluzionat studenta care în prezent îşi definitivează studiile universitare printr-un master în cadrul Universităţii „Ovidius".
Monica Mocanu, masterand al Facultăţii de Litere
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp