Reacții la propunerea prof. Camelia Gavrilă ca ministru al Educației

Premierul Viorica Dăncilă a propus-o în funcția de ministru al Educației pe prof. Camelia Gavrilă (58 ani), deputat PSD de Iași care a condus, timp de 12 ani, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi.

A studiat Facultatea de Litere, Engleză-Română la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași, este preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaților și a condus Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi în trei mandate, respectiv 2012-2017, 2005-2009 şi 1997-2001.

Între aprilie 2009 - mai 2012, a fost director al Colegiului Naţional „Costache Negruzzi” din Iaşi, acolo unde, de altfel, activează din 1988. Potrivit CV-ului său, ea este profesor titular de limba şi literatura română.

Între 1984 – 1988, a deţinut funcţia de profesor de limba şi literatura română / limba engleză la Liceul „A. T. Laurian” din Botoşani. Camelia Gavrilă a fost şi consilier local la Iaşi, în mandatele 2000-2004 ,2004-2008, 2008-2012, 2012 – 2016, 2016-2020, dar şi viceprimar al Municipiului Iaşi în 2008.
 
Pe pagina sa de Facebook, Florin Diaconescu a postat următorul mesaj: „Pe Camelia Gavrilă am cunoscut-o la începutul anului 1997, la interviul pentru inspectorii generali județeni, eu fiind secretar de stat la preuniversitar pe atunci, în guvernul PNTCD - PNL - CDR + PD + UDMR, iar dumneaei candidat la funcția de inspector școlar general. S-a prezentat foarte competent și inovativ la acel concurs. Era un tânăr (35 de ani la acea data) inspector județean dinamic, corect, deschis la ideea de reformă, meticulos, echilibrat și foarte priceput, gestionând cu brio activitatea școlară la nivelul județului Iași în perioada 1997-2001, un om de caracter și de încredere, cu care se putea lucra foarte bine. Eu așa mi-o amintesc pe Camelia Gavrilă.

Ce ar putea face un ministru al educatiei, al carui mandat se rezuma la maxim 12 luni de zile, derulându-se într-un context politic și social extrem de volatil? Minuni, exclus. Revoluție, nici măcar. Reformă, aproape imposibil. Anul școlar fiind deja început, ar putea eventual să încerce oarece schimbări pentru 2020-2021, dar cum la anul sunt alegeri și se întrevede o altă majoritate politică, ar fi doar un mare și inutil consum de energie, prilej de controverse sterile, care ar deruta și mai mult oamenii școlii. Poate asigura însă cu succes o stabilizare, o fluidizare, o transparentizare, o oarece recredibilizare și o optimizare secvențială a sistemului educațional, cu accent special pe un management de calitate la nivel de minister, inspectorate și unități școlare, plus o relaționare autentică și o conlucrare productivă cu administrațiile publice locale din țară. Așadar, pentru a nu irosi totuși acest an școlar în curs, un astfel de ministru ar putea fi un deschizător de drum pentru schimbare în educație, prin tentativa, deloc simplă în practică, de a crea și valorifica un orizont realist de așteptare, prin construirea unei platfome politice și sociale de dialog, convergență și acțiune, în sensul creionării unui pachet de principii și obiective pro-educaționale general agreate și asumate pe un viitor rezonabil de o majoritate consistentă și consecventă în plan politic și social. Adică să pună bazele unei formule de dialog și a unei strategii coerente de reformă, menite a genera și susține un program fezabil de restructurare și modernizare a sistemului educațional, cu începere din toamna anului 2020. Ar trebui să determine și reanalizarea și coagularea celor două viziuni lansate recent în spațiul public, în încercarea de a contura o variantă unitară și funcțională. Acest an școlar ar trebui valorificat în sensul declanșării acelui moment zero în educație, prag începând cu care să putem vorbi cu adevărat despre revitalizarea școlii românești, ca prioritate națională asumată de o majoritate politică și socială consistentă, competentă și implicată efectiv în schimbare. Rolul decisiv al viitorului ministru al educației poate fi deci acela de a reda profesorilor, directorilor, inspectorilor, elevilor, studenților și părinților acea încredere că se poate face ceva bun pentru învățământ, printr-un efort conjugat, sincer și consecvent, în baza unui important proiect de țară numit EDUCAȚIE”.
 
În schimb, jurnalistul Ramona Ursu, Senior Editor la Newsweek Romania, este de altă părere: „Pe Camelia Gavrilă, propunerea lui Dăncilă pentru ministerul Educației, o știu de mulți ani, de când am intrat în presă și eram reporter la Iași. Ea era ba director la un liceu din Iași, ba șefa Inspectoratului Școlar, ba consilier local, ba viceprimar, ba iar șefă la Inspectorat, ba parlamentar. Unde a fost de ros un os, acolo era și Gavrilă. Rar am întâlnit un personaj mai disperat după putere și funcții. Făcea parte din PNL-ul condus pe atunci, la Iași, de infractorul Relu Fenechiu. Era o mare liberală și ea, la fel ca Fenechiu, iar când nu a mai mers cu PNL, doamna profesoară s-a mutat la PSD, normal, după ce, pe la începuturi, trecuse și prin PD. Gavrilă, parlamentar PSD de Iași, e cea care a votat în Parlament împotriva proiectului privind Autostrada Moldovei, după care s-a răzgândit, când a văzut ce scandal public iese. Chiar toți parveniții ajung în Guvern. Absolut toți”.


Sursa foto. Facebook / Camelia Gavrila