Revista Zări Alb Astre Cină festivă în II acte

(I)
Dar ne-am lungit la vorbă
Și e deja ora 5
Apa e pusă la fiert pentru ceaiul de cortinarie
Iar oaspeții stau să ajungă.
Unul câte unul, mistrețul cu cap de miel, un iepure
alb
Și mama.

Cina e servită.
În ordine descrescătoare vârstei
Pe care o ghicesc din numărul de fire albe pe care
fiecare le poartă în sprânceană,
Împart budinca din griș cu lapte

apoi mă așez.

În capul mesei stă Ea
O parvenită gazdă în apartamentul cu șase camere
Deasupra noastră, în locul unui candelabru atârnă o
oglindă iar la lumina lumânării
Ne înecăm tacticos cu vorbe nerostite
Ce dulce e gustul timpului pierdut!


(II)
Până la felul doi ne privim cu ochii înlăcrimați de
ciudă și ignorăm voit orologiul ce vestește undeva în
noapte ora șapte.

O invit să mai stea.

Iepurele alb rostește pentru a mia oară “Dar am întâr-
ziat deja!” după care își alunecă ceasul de buzunar la

loc în frac și rămâne așezat
Pe tăvi intra șampanie, tarte cu frișcă și o inima de

căprioară pe pat de crudități, de care niciunul nu în-
drăznim a ne atinge

“E ora șapte” îi spun
Ea mă privește, privește prin mine și departe peste

Marea Nordului până îi obosește privirea de atât cu-
treierat

Se verifică în buzunare, așează pe masă nota de plată
și, ca fapt divers, îmi răspunde
“Dar ne-am lungit deja la vorbă”.

Autor Maria Galathea SORICI

Articol preluat de pe site-ul revistei Zări Alb Astre