Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2012. „A cui e vina?“ de Silviu Popa, clasa a XII-a A

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Alina Ciocan şi Redăm în cele ce urmează articolul scris de Silviu Popa, clasa a XII-a A, publicat în numărul 2 din anul I al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Și nu mă refer la problema dispariţiei unor bunuri de valoare din vestiarul şcolii şi la ancheta la care asist fără voie doar pentru că sunt «prins» pe coridorul din faţa cancelariei.

A trecut doar o oră de când mi-am luat în primire postul de elev de serviciu şi ştiam că mă voi plictisi, însă acum am impresia că acest sentiment este unul mult prea bine cunoscut, întipărit în rutina zilnică. La clasă scrii, asculţi un profesor, câteodată se instalează timid un murmur de fond sau, foarte rar, ora este întreruptă de intervenţia cuiva din exterior, dar atmosfera este aceeaşi tot timpul, zi de zi, oră de oră. Minutele se scurg monoton şi aştepţi pauza, dar nu pentru că profesorul ar fi un terorist, ci pur şi simplu pentru că eşti conştient de faptul că nimic din ceea ce ar putea urma nu îţi va trezi interesul sau nu te va face să vrei să cauţi răspunsuri de unul singur.

Am vorbit cu câţiva profesori şi, voalat, mi-au sugerat că trăiesc un sentiment asemănător, «parcă predau la nişte mobile», iar pentru ei este, probabil, mult mai greu, căci, dacă eşti în postura de a preda, în esenţă, aceleaşi lucruri pe o perioadă de douăzeci de ani, este aproape imposibil să mai găseşti vreo provocare.

A cui este vina că atât elevii cât şi profesorii nu mai găsesc nimic care să-i apropie şi care să-i facă să vrea să înveţe unii de la alţii?

Am fost catalogaţi drept cea mai slabă generaţie, ba chiar cei mai mulţi profesori «n-au mai întâlnit aşa copii la Mircea», însă nimeni nu ne-a spus niciodată că am fi de-a dreptul proşti, ci

doar că «se observă un dezinteres total».

Plecând de la premisa că suntem, totuşi, la fel de înzestraţi ca şi predecesorii noştri, ceva trebuie să se fi întâmplat. Sau poate, din contră, acel ceva care trebuia să ne trezească dorinţa de a învăţa nu s-a declanşat la momentul potrivit. Cauza s-ar putea găsi în gimnaziu, când fiecare începe să-şi dea seama la ce este bun cu adevărat. Am deschis subiectul în rândul colegilor şi majoritatea mi-au spus că în generală participau la concursuri şi olimpiade la materii cu specific real, obţinând diplome şi menţiuni la nivel local.


Ridic acum problema: Nu este normal ca un elev care participă la concursuri de matematică să urmeze un liceu cu un profil axat pe ştiinţele exacte? Însă acum, în clasa a XII-a, doar patru elevi din douăzeci şi şase vor urma o facultate de matematică sau informatică. O soluţie trebuie găsită cât de curând, poate o împrospătare a programei sau poate introducerea unor ore de stimulare a imaginaţiei individului ar putea revigora minţile adormite ale unora. S-a sunat. Zgomotul uşilor trântite umple deja coridorul, iar bătrânul liceu revine la viaţă pentru zece minute, trage în piept suflul tineresc şi se pregăteşte pentru încă o oră de stagnare.“ de Silviu Popa, clasa a XII-a 

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre 

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul II, din Biblioteca Virtuală 


Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“