Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2012-„Gând de State“ de Bela Dumitru, clasa a XI-a B

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Bela Dumitru, clasa a XI-a B, publicat în numărul 2 din anul I al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„(experienţa de după experienţa NASA)

Welcome to JFK airport. We hope you enjoyed your flight. Oh, da! M-am bucurat cu adevărat de zbor: cu fiecare privire furişată pe geamul mic şi alintat de nori, cu fiecare strângere emoţionată de mână, cu fiecare cuvânt îmbătat de nerăbdare, eram mai aproape. Please put your finger here. O femeie plictisită de cotidian, de sfârşitul încă al unei zile, a trecut obosită privirea peste zâmbetul meu entuziasmat, de turist

proaspăt. Eu am privit-o îngăduitoare şi i-am dorit o seară plăcută. Nu cred că m-a ascultat. 

Drumul spre hotel a fost… foame. Devoram cu ambiţie şi atenţie fiecare detaliu newyorkez: speram să recunosc un platou de filmare, o figură de serial la modă sau măcar o atmosferă de celebritate. Puţin câte puţin, urma să le descopăr pe toate – câteva etalate în New York, altele ascunse printre momentele conferinţei din Washington D.C..

Dacă aş încerca să descriu oamenii New York-ului, oraşul mereu inundat de insomnie, mi-ar trebui cel puţin trei numere de revistă. Sunt… totul. Acolo mi-am găsit locul fără să-l caut.

De la îmbrăcăminte la atitudine, am întâlnit orice ţi-ai putea imagina. Un bărbat violent, cu vocea pierdută de atâta ţipat, îşi convinge femeia să se întoarcă acasă; un cowboy în indispensabili încântă trecătorii cu muşchii lui perfect conturaţi sub pielea epilată; o tânără mă întreabă pe stradă unde îmi aranjez părul, apoi mă îmbrăţişează şi îmi arată cât de fericită este că ne-am cunoscut; o trupă de street dance monopolizează staţia de metrou şi-i fascinează pe privitori. Cu toţii sunt supravieţuitori însufleţiţi de instinct într-o lume care te înghite. 


În schimb, locuitorii din Washington D.C. păstrează o distanţă prudentă şi afişează o amabilitate forţată. Sunt suspicioşi, încercănaţi şi mecanici. Cei neadaptaţi ritmului riscă sănătatea minţii: vorbesc singuri şi te ameninţă de la distanţă, devin violenţi şi nici măcar nu ştii dacă te privesc sau îşi recunosc nebunia prin tine, dincolo de tine. Nu i-am condamnat, i-am înţeles. Sunt doar nişte oameni diferiţi, care au creat un sistem de valori incompatibil cu al nostru. Deşi Capitala poartă amprenta unui cocktail de arhitecturi perfect combinate şi are aerul mereu împrospătat de parcuri imense, nu am încercat să mă adaptez modelului de localnic.

M-am comportat natural printre «străini»: printre organizatorii şi participanţii ISDC (International Space Development Conference). Oameni din toată lumea (unii rătăciţi accidental) au fost uniţi, sub acoperişul aceluiaşi hotel, de ştiinţă, de dorinţa de a cunoaşte mai mult. Respectul, admiraţia şi interesul ne copleşeau în timpul prezentărilor. You are the future. You are doing it right now. Just please do not give up. Unul dintre invitaţi s-a oprit înainte de plecare şi mi-a mulţumit pentru prestaţia românilor. Scrise aici, cuvintele lui par simple clişee, dar sinceritatea pe care o citeam în vocea entuziasmată m-a îndemnat să îl cred. În final, mi-am dat seama că nu contează unde mă aflu, ci oamenii pe care îi las să mă construiască.

Chiar şi acum, când soarele cadenţează conştiincios clipele de vară, când nisipul îmi arde tălpile crăpate de scoici, visul american pulsează cald în amintire. Fotografiile îmi tachinează doar privirea; momentele trăite acolo sunt încă vii şi împletite cu toate simţurile: cafea pe-nserat, ploaie măruntă, parfum de tei, magnolie descoperită în noapte, muzeu împăturit grijuliu cu acorduri clasice.“ de Bela Dumitru, clasa a XI-a B

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul I, din Biblioteca Virtuală 


Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“