Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2013. „Pentru boboci“ de Cătălina Popovici, clasa a XI-a B

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Cătălina Popovici, clasa a XI-a B, publicat în numărul 2 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Septembrie, luni… Două cuvinte desprinse, parcă, din versurile lui Horia Brenciu, însă cu o semnificaţie apăsătoare. Două cuvinte puternice: te pot aduce în pragul disperării, pentru că ai avut o temă de rezolvat peste vară şi nu ai reuşit (ştim cu toţii cum stă treaba asta!) sau în anticamera extazului (variantă strict ipotetică), dând greutate şi sens vieţii tale anterior monotone. Acum observ, şi vă rog să mă iertaţi, că am omis ceva: 16 septembrie, luni, aşa ar fi corect. 

Da, mircişti, a început! 

Pentru că ăi mai mari sunt deja lămuriţi, mă voi adresa bobocimii. First things first: vreau să vă felicit. Ştiu că abia aţi scăpat de tot calvarul admiterii la liceu. Ştiu că toată lumea v-a întrebat ce înseamnă liceul pentru voi. Mă gândesc că îl asociaţi cu învăţatul (mult), temele (grele), oboseala (continuă) şi prietenii (noi), nu? Sper din tot sufletul că nu vă rezumaţi doar la aceste câteva cuvinte. Mie, de exemplu, îmi place să

mi-l închipui ca pe o cutie cu visuri şi dorinţe din care, la sfârşitul fiecărui an, cele pe deplin pregătite sunt eliberate pentru a se împlini. 

Prima ta zi de licean… Colegi noi, alt program, altă viaţă, nu? Te vei obişnui. Îţi sare inima din piept, respiri greu şi te uiţi în jur nedumerit… Stai liniştit, «Bastillia» poate fi cucerită. Ai reuşit să treci deja de Porţile-de-Fier şi ai ajuns curtean (în curtea mică, adică), îţi aduci aminte că trebuia să te întâlneşti cu câţiva foşti colegi, dar nu ştii unde sunt şi te panichezi, suni şi suni, şi suni… «Alo???!!! Unde eşti?»… «Lângă chestia aia ca o oală, vino acolo!»… Ai stofă de mircist: şi noi tot oală îi zicem. 

Începe forfota din curtea mare, festivitatea de deschidere te ţine-n soare destul de mult şi eşti trezit din transă de o cifro-literă cunoscută, să spunem 9Ţ. Te-adaugi şirului de copii ce urmează o persoană înainte-mergătoare (dirig-ul sau dirig-a) şi, probabil, te gândeşti că îţi va fi destul de greu să te orientezi în clădirea asta întortocheată şi seculară. Dar, pentru că eşti boboc, eşti privilegiat: vei face ore în «aripa nouă», până-ţi mai cresc penele pentru „aripa veche”. (Istoric vorbind, «aripa nouă» e, de fapt, «aripa veche» şi invers, dar nu e cazul să-ţi explic acum. Important e că există cele două aripi de care ai nevoie pentru zbor.) Intri într-o încăpere înaltă, în care vei îngheţa iarna şi vei clocoti vara, dar mai ales vei învăţa o groază de lucruri de la profesori dedicaţi şi prietenoşi. 

Ei, cum a trecut timpul… Probabil că te descurci deja prin labirint… Ai fost în Centrul de cercetare şi în cele două camere imense din pod? Ţi-ai cunoscut colegii, ţi-ai format păreri… Se vor mai schimba multe atunci când veţi deveni cu adevărat un colectiv. Uşor, uşor, nu mai eşti aşa speriat nici de profesori. Poate cu câteva excepţii (zic şi eu!). A, da… un sfat prietenos: aveţi grijă ce faceţi ca mircişti. Cei mari veghează. Nu glumesc.“ de Cătălina Popovici, clasa a XI-a B


Articol și foto: Revista Zări Alb Astre