Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2017. „Când n-avea să mai fie“ de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XI-a A
Revista Zări Alb Astre: ZăriAlbAstre2017. „Când n-avea să mai fie“ de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XI-a
09 May, 2023 13:09
ZIUA de Constanta
1273
Marime text
Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XI-a A, publicat în numărul 1 din anul VI al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Toxicitatea betonului nu mă-nfioară și nici nu m-oglindește precum aș vrea!
Sclavu-mi sunt cum am mai fost în cest parfum de arbori polizați!
Aburul cromatic ce izuri grele poartă nu-mi astupă gândul și nici voirea!
Eu nu mă-nchin și n-amăgesc aceste lacuri scorojite din oțel!
Nu caut cutezanța de-a păși prin blestemele-n roșite
și nu doresc să văd decesul argintat râzând din roți zimțate!
Mocnind se sperie opalul,
căci cornetul sur al vieții se dezlipește-n cloroform,
Tandrețea zorilor e gârbovă și-adună muguri veștejiți!
Din cer cad păsări albastre, aceleași care-au mai tot fost, iar albii-nghit gălbenușul
ce noua zi nu l-a mai scos!
Nu cutez s-accept
când gramul e mai scump ca firea,
când omul se-neacă-n deșert!
Eu vreau să simt,
să ard și să trăiesc!
Dați-ne-mai apă!
Uscată-ne-am
căci ciupercile-nfloresc!
Suflu de chin!
Suflu de moarte!
Suflu de tot ce arde,
căci fratele dușman-mi-este și oază doar în gândul bun găsesc!
Miros de purpură aprinsă ne-ngenunchează la hotar, trecutăr-am râuri încinse,
dar Mâna dulce și flori și iarbă verde noi toți le vom vedea!
Priviți voi mari iluștri inerenți
cum valul de țărani vibrează,
înghite,
scuipă și are să culeagă om bun, cel drept și înțelept.
Bucurați, cântați și veseliți
căci ticăitul se grăbește,
iar mult flămând încornoratul cu-atâta patimă spre voi se-mbie!
Cutezați, priviți, simțiți
cum carnea grea pe oasele-nlemnite se topește,
așa cum voi de mult, încet…zâmbeați!
Cutez să sper
că Cel ce Este ierta-va-v-ar pe toți,
iar ochii să vă fie limpezi: uitați și învățați din tot ce-a fost!
Privesc betonul și m-oglidesc în toți!
În fiece om ce trece e-un început și-un sfârșit.
Mă tem, mi-e frică, dar cutez!
Ca un copil pe buze tremur:
Vreau doar iubire!
Mi-e dor și-atât de mult aș vrea:
o lume pură ce astăzi nu mai este decât în oglindire…“, de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XI-a A
Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre
„Toxicitatea betonului nu mă-nfioară și nici nu m-oglindește precum aș vrea!
Sclavu-mi sunt cum am mai fost în cest parfum de arbori polizați!
Aburul cromatic ce izuri grele poartă nu-mi astupă gândul și nici voirea!
Eu nu mă-nchin și n-amăgesc aceste lacuri scorojite din oțel!
Nu caut cutezanța de-a păși prin blestemele-n roșite
și nu doresc să văd decesul argintat râzând din roți zimțate!
Mocnind se sperie opalul,
căci cornetul sur al vieții se dezlipește-n cloroform,
Tandrețea zorilor e gârbovă și-adună muguri veștejiți!
Din cer cad păsări albastre, aceleași care-au mai tot fost, iar albii-nghit gălbenușul
ce noua zi nu l-a mai scos!
Nu cutez s-accept
când gramul e mai scump ca firea,
când omul se-neacă-n deșert!
Eu vreau să simt,
să ard și să trăiesc!
Dați-ne-mai apă!
Uscată-ne-am
căci ciupercile-nfloresc!
Suflu de chin!
Suflu de moarte!
Suflu de tot ce arde,
căci fratele dușman-mi-este și oază doar în gândul bun găsesc!
Miros de purpură aprinsă ne-ngenunchează la hotar, trecutăr-am râuri încinse,
dar Mâna dulce și flori și iarbă verde noi toți le vom vedea!
Priviți voi mari iluștri inerenți
cum valul de țărani vibrează,
înghite,
scuipă și are să culeagă om bun, cel drept și înțelept.
Bucurați, cântați și veseliți
căci ticăitul se grăbește,
iar mult flămând încornoratul cu-atâta patimă spre voi se-mbie!
Cutezați, priviți, simțiți
cum carnea grea pe oasele-nlemnite se topește,
așa cum voi de mult, încet…zâmbeați!
Cutez să sper
că Cel ce Este ierta-va-v-ar pe toți,
iar ochii să vă fie limpezi: uitați și învățați din tot ce-a fost!
Privesc betonul și m-oglidesc în toți!
În fiece om ce trece e-un început și-un sfârșit.
Mă tem, mi-e frică, dar cutez!
Ca un copil pe buze tremur:
Vreau doar iubire!
Mi-e dor și-atât de mult aș vrea:
o lume pură ce astăzi nu mai este decât în oglindire…“, de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XI-a A
Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii