Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
06:45 30 10 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2017. „Un apus de emoție“ de Mara Mihai, clasa a X-a E

ro

14 May, 2023 11:22 1073 Marime text
Sursa foto: PexelsRedăm în cele ce urmează poeziile scrise de Mara Mihai, clasa a X-a E, publicate în numărul 1 din anul VI al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de un apus sau răsărit de soare sau poate de înmugurirea pomilor în miez de primăvară? Dragostea, dacă stai să te gândești mai bine, este pretutindeni. O dragoste profundă între soare și flori, o pasiune nestăpânită între vânt și Frunze… un dans între stele și lună și un continuu vals al mării cu al ei flux și reflux. Și totuși, eu sunt pe deplin a lui. O dependență catastrofală, care țipa nevoia mea de el, de a fi doar al meu. Nu știu dacă acest lucru este bun în vreun anume fel, dar știu că mă face paranoică, mă schimbă. Îmi impune dorința de a deveni mai bună, dar în loc să aduc scântei pe cerul lui înstelat, distrug stele: una cate una prin starea mea schimbătoare ce îl mistuie până la cenușă. Poate că nu mă fac destul de înțeleasă, poate că eu fac aceste greșeli dinadins, ca să văd noi metode creative ale dragostei lui pentru mine, noi încercări de a nu mă pierde, noi moduri de a își arăta dragostea lui infinită pentru mine și de a calma furtunile ce se dau în esența mea. Știu că acest haos este dăunător, dar știu sigur că măcar această combinație de haos cu durere ce-o provoc, este creionată-ntr-o poezie frumoasă învăluită de pasiune, nuanțată de tragedie și remediu. Știu că greșesc, oh ceruri, cât știu… dar poate că aceste căi întortocheate ale mele mă definesc, îmi definesc unicul design fără de care eu nu aș mai fi… eu. Și totuși, dacă este să regret ceva, regret faptul că nu am fost mai bună când trebuia, mai răbdătoare, mai înțelegătoare. Mi-aș fi dorit să îi spun mai des ce înseamnă el nu doar pentru mine, ci pentru întreg universul. Regret că nu i-am spus mai des cât îl iubesc și cât îl ador, și că îi doresc mai multă fericire decât aș putea să-mi doresc pentru oricine altcineva de pe acest Pământ. Asta este chestia… întotdeauna uităm să le amintim oamenilor de adevărata lor valoare și de ceea ce simțim când credem că avem… nesfârșitul. Sunt un oraș, un oraș mult prea mare pentru o escapadă de weekend. Sunt orașul ce înconjoară tot ce ți-ai fi putut dori vreodată, cel de care nu ai auzit niciodată dar prin care, totuși, mereu treci. Nu sunt lumini sau zgârie-nori, dar sunt puterea ce face podurile să tremure. Nu sunt sirenele justiției, dar sunt scânteia din cele mai arzătoare focuri. Nu sunt casă, sunt «acasă», și de aceea nu reprezint licoarea îmbătătoare pe care ți-o dorești, ci apa de care ai nevoie. Dar tot ce știu cu siguranță este că strălucirea apare și din spatele luminii… unde găsești adăpost în scântei și tăcere, și confort în întuneric. Și-ntr-o zi, am avut un vizitator. La apus de soare, la fereastra mi-a apărut… îmbrăcată în raza cea blânda a soarelui, o «ea» cum n-am mai văzut. Am alunecat încet precum roua de pe flori, și mi-a promis, în timp ce lumea se trezea din al ei somn, că întunericul nu va mai putea domni cât ea este prin zonă. Fiecare scrâșnet va fi domol și fiecare ocean se va calma. «Voi fi fericită, oare?» m-am întrebat în gând… iar ea, ca un răsărit de soare la furtună mi-a răspuns. «Pot să-ți dau viață, speranțe infinite pe care poți a le urma. Și dacă ziua o promisiune ți-a făcut, amintește-ți că, atâta timp cât voi fi prin preajmă, îți va fi permis să visezi neîncetat». Credeam că nu există frumusețe, ca o lumânare ce evită scânteia și care îți aprinde toate emoțiile într-un foc profund, dar am descoperit frumusețe în speranțele n luminează întunericul. Credeam că nu este frumusețe, și că totul este un ocean uscat …dar de fapt toate crăpăturile ae de lacrimi și râsete. Și mi-ar fi plăcut să cred că există îndeajuns de multă frumusețe cât să ne trăim viața fără dubii… și credeam că nu există frumusețe cu acestea… dar siguranță nu există nici fără.“ de Mara Mihai, clasa a X-a E

Sursă foto: Pexels.com

Articol preluat de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii