Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2018- „Molia literară“ de Alexandru Köber, clasa a XI-a E
Revista Zări Alb Astre: ZăriAlbAstre2018- „Molia literară“ de Alexandru Köber, clasa a XI-a E
16 Apr, 2023 11:30
ZIUA de Constanta
1329
Marime text
Redăm în cele ce urmează articolul scris de Köber Alexandru, clasa a XI-a E, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„A fost odată-o molie vie, critică și timpurie, era reală și existase și trăia-ntr-o casă de mătase. Recent o cumpărase, de la agentul bondar, sperând să prindă-un centenar într-o bibliotecă oarecare, sub inscripția «Cea mai mare».
Înșfăcă în gând ideea că avea să fie relaxant, liniște deplină, cu copii jucând fazan și șoptind «restaurant». Printre litere zburânde se-apropie cam cuminte, să se culturalizeze, a noastră Molie. Se-așază-ntâplator pe cuvântul scurt «mohor», într-o veche carte prihănita, ce-o citea o fată fericită, dar când vede înaripata, sare în picioare, iară fata țipă tare.
Astfel, adresându-se isteric, Molia se-orientă pasiv spre interbelic, și-naintând pe lung, se-ndreptă spre Câmpulung. Literă cu literă prinse în jvac o adulteră, și țintind spre-a sa Molietta, înc-un țipăt insistă.
Cuvintele-i se strosiră scurt și se gândi să-și pună antifurt, copiii toți se ridicară și dansau capresărați cu smoală. Molia fericită că vecinii se distrau, se dădea cu capu-n geam fără să mai spună «au!». Începuse un joc de-a prinsea; copiii toți fugeau, doar puțini se resemnau cu ce sunet josnic au, se gândeau, apoi plecau. Era rândul Moliei, și fugea, iară prima fată-o fugărea, urmărind jovial pe cea insectă, fără a părea suspectă. Cartea ce-o avea în mână era aceeași ca la stâna, cu o frunză de mohor semnată Ghiță C. Topor. Se gândi apoi fetița, și aruncă cu cărticica, și-ncepură toți atunci și gândiră la porunci și-aruncară fiecare cu ce carte apucară.
Astfel, Molia se-ntrecu, repejor sau poate nu, cu un prieten Cărtărescu. Bătu aripa lejer cu un amì «mon cher», al unui dramaturg mustăcios, răbdător nu pân-la os. Încă o contemporană, sub al cărei nume Ană, îi prezentase banal șoarecele ei intelectual. Cum Dostoievski era mare și mult nu alergă, cursei i se alătură, pe răsuflate, un solidar– de cursă lungă-alergător. Mulți prieteni autori săreau astfel pe geam și se îndreptau spre un alt străneam. Molia, ea, nu-nţelegea de ce această delăsare, dar se gândi la o lansare.
Târziu realizase că jocul nu era joc și o decizie fu luată ad-hoc și că trebuia să fi vândut apartamentul de mătase imediat ce se-ntâmplase. Și se-ntoarse și văzu cum rapid se petrecu, lovitura cea de Plumb ce Bacovia o făcu. Bulversată-acum afară, Molia, ce-i acum o Molie Literară, așteaptă zdrulubatec noaptea să redeschidă cartea, prin fereastra ta deschisă, cu lumină aprinsă.“, de Alexandru Köber, clasa a XI-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“
Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre
„A fost odată-o molie vie, critică și timpurie, era reală și existase și trăia-ntr-o casă de mătase. Recent o cumpărase, de la agentul bondar, sperând să prindă-un centenar într-o bibliotecă oarecare, sub inscripția «Cea mai mare».
Înșfăcă în gând ideea că avea să fie relaxant, liniște deplină, cu copii jucând fazan și șoptind «restaurant». Printre litere zburânde se-apropie cam cuminte, să se culturalizeze, a noastră Molie. Se-așază-ntâplator pe cuvântul scurt «mohor», într-o veche carte prihănita, ce-o citea o fată fericită, dar când vede înaripata, sare în picioare, iară fata țipă tare.
Astfel, adresându-se isteric, Molia se-orientă pasiv spre interbelic, și-naintând pe lung, se-ndreptă spre Câmpulung. Literă cu literă prinse în jvac o adulteră, și țintind spre-a sa Molietta, înc-un țipăt insistă.
Cuvintele-i se strosiră scurt și se gândi să-și pună antifurt, copiii toți se ridicară și dansau capresărați cu smoală. Molia fericită că vecinii se distrau, se dădea cu capu-n geam fără să mai spună «au!». Începuse un joc de-a prinsea; copiii toți fugeau, doar puțini se resemnau cu ce sunet josnic au, se gândeau, apoi plecau. Era rândul Moliei, și fugea, iară prima fată-o fugărea, urmărind jovial pe cea insectă, fără a părea suspectă. Cartea ce-o avea în mână era aceeași ca la stâna, cu o frunză de mohor semnată Ghiță C. Topor. Se gândi apoi fetița, și aruncă cu cărticica, și-ncepură toți atunci și gândiră la porunci și-aruncară fiecare cu ce carte apucară.
Astfel, Molia se-ntrecu, repejor sau poate nu, cu un prieten Cărtărescu. Bătu aripa lejer cu un amì «mon cher», al unui dramaturg mustăcios, răbdător nu pân-la os. Încă o contemporană, sub al cărei nume Ană, îi prezentase banal șoarecele ei intelectual. Cum Dostoievski era mare și mult nu alergă, cursei i se alătură, pe răsuflate, un solidar– de cursă lungă-alergător. Mulți prieteni autori săreau astfel pe geam și se îndreptau spre un alt străneam. Molia, ea, nu-nţelegea de ce această delăsare, dar se gândi la o lansare.
Târziu realizase că jocul nu era joc și o decizie fu luată ad-hoc și că trebuia să fi vândut apartamentul de mătase imediat ce se-ntâmplase. Și se-ntoarse și văzu cum rapid se petrecu, lovitura cea de Plumb ce Bacovia o făcu. Bulversată-acum afară, Molia, ce-i acum o Molie Literară, așteaptă zdrulubatec noaptea să redeschidă cartea, prin fereastra ta deschisă, cu lumină aprinsă.“, de Alexandru Köber, clasa a XI-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“
Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii