Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2018- „Teleportarea gândului“ de Mara Bianca Ionescu, clasa a IX-a G

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Mara Bianca Ionescu, clasa a IX-a G, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Alte gânduri, risipe de capsule ale minții ce se răsfrâng asupra corpului uman, dar aceasta nu este decât un factor nesemnificativ pentru un om ce s-a murdărit de uitarea lucrurilor pure. Îmi întreb sufletul: și-a mai atins aripile de tipul ironic? Îmi întreb instinctele: și-au răpus egoismul? Caut printre imperfecțiuni un joc, unde luminile sentimentelor, o abstracțiune și cad, cad într-o mlaștină specifică omeniei, un obstacol al absolutului indezirabil de «modestia» sentinței sufletului. Îmi închid metehnele într-un borcan micșorat și-l înghit ca pe o pastilă eficientă. Se joacă în mintea mea, un scurt și prefăcut joc, ceva fără scop, fără principiu, numit Placebo.

Pleoapele îmi dirijează simfonia visurilor, închid ochii și îi deschid pe-o scară imuabilă a sinelui care duce către conștiință. Ajung într-o fortăreață imprevizibilă, și încep să îmi cânte literele, să îmi danseze cifrele o horă psihologică. Îmi fac o viziune sterilă asupra unei vieți pudrate cu un sunet în surdina peisajului alb-negru, unde infamitatea lucrurilor a luat amploare în societate, iar spiritele sale pătrund într-un suflet absorbind perfecțiune și, mai nou, corupție, deoarece prin pielea, care apără, nu doar că duce un război cu microbii, ci primește, cu umilință, sentimente în care sufletul cade pradă.Ies printr-o revelație, pășesc pe o linie schimbătoare și lacrimi plângăcioase cad pe ale mele picioare.

Se ard norii suferinței ce trec prin vase de sânge jucăușe. Zâmbetele furânde ale maliciozității se îmbibă cu amarele tristeți care aduc o egală stăruință a vieții. Se întâmplă într-un impas ce are să sfârșească marile povești. Se interpretează ființa umană în microscopice teatre. Oamenii sunt orbiți de uitare, care, fără nerușinare, îți ia darul tradițiilor sufletești. Iubirea, un spirit de un puternic impact, îți cuprinde ființa, iar uitarea, împreună cu toate celelalte nocivității, devin teorii paradoxale,furate de un spațiu înfometat. Se transportă gânduri și sentimente, se dizolvă minciuni, contradicții și se închide acel teatru microscopic, enigma rămâne în sângele lumii. Și-mi întreb sufletul, încă o dată, și-a mai atins aripile de timpul ironic? Unde altundeva s-au vărsat stelele decât în Univers? Unde îmi plimb idealismul, printre stele sau pe pământul realist?

Realismul este o carte scrisă de Univers, ceva dintr-un tot? Se spune că jumătate de răspuns se află deja în întrebare, dar o căutare, un răspuns va avea vreodată un sfârșit? Mă înveșmântesc cu uitare, cu un comod, însă cobor cu hainele-mi în infern, pentru că acel comod înseamnă, de fapt, uitarea. Mă dezbrac de comod și ulterior, descopăr că mă pot lepăda de sine. Îmi teleportez ființa dintr-un gând, într-altul și cobor pe Pământ. Acesta mi-este locul? Îmi acopăr ochii cu imprevizibil și descopăr nimicul. Zboară-n mintea-mi jocuri de-a frumosul prefăcut, însă suntem «nimeni» care au descoperit «nimic».

Visuri, condimente pe al meu suflet, îl înconjoară, cânta de bucurie, fiindcă «niciodată» cunoaște speranța, dorința, devenind un TOT ascuns într-o unică particulă pierdută în lumea dezorientată.“, de Mara Bianca Ionescu, clasa a IX-a G

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr.1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“




Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre