Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2020- „«Aplauze» prin ochii mei“ de Ionuț Nivaci, clasa a XI-a C

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ionuț Nivaci, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Viața înseamnă experiențe; cât trăim experimentăm. Unele sunt plăcute, altele mai puțin plăcute, din unele învățăm, iar pe altele nu le vom uita niciodată. Așa mă simt și eu când vorbesc despre festivalul de teatru «Aplauze».

De când am ajuns aici, am văzut festivalul drept unul dintre lucrurile care aduc o lumină diferită Colegiului Național «Mircea cel Bătrân» din Constanța, valorificând libertatea de exprimare, tinerele talente, arta dramatică și, nu în ultimul rând, voluntariatul. Pe scurt, «Aplauze» le oferă tuturor o șansă. Ce șansă am avut eu? Am avut ocazia de a lucra într-un colectiv frumos și devotat, de a cunoaște oameni noi, care au venit din toată țara și de peste granițe pentru a pune în scenă eforturile din timpul anului; am primit șansa de a contribui la realizarea acestui festival, ca voluntar.

Am aflat despre «Aplauze» încă din primul an de liceu, însă, din motive obiective, nu am putut participa. Următorul an am știut că nu pot rata o astfel de experiență și m-am înscris ca voluntar în departamentul PR & Media în cadrul Ediției a XI-a din 2019. Am trăit zile pline de emoție și m-am bucurat să știu că am putut face parte din acest festival. Din păcate, anul acesta circumstanțele fac ca «Aplauze» să nu mai poată avea loc. Un festival cu atâta istorie, care a făcut un popas când a ajuns în stația Ediției a XII-a. Îmi pare rău că anul acesta nu mai putem pune visul în scenă. Nu zilnică este ocazia de a te implica și de a trăi un festival internațional de teatru organizat chiar de liceul tău, chiar în orașul tău. Astfel, dragi mirciști, vă încurajez să nu ratați «Aplauze» și să vă înscrieți ca voluntari, deoarece merită din plin. Vă spun din experiența mea, fie ea puțină, întrucât nu se știe ce ne rezervă viitorul.

După cum puteți observa, flacăra festivalului nu se stinge fără un teatru și o scenă. Cu acest monolog, îmi doresc să particip la Ediția a XII-a din 2020 a festivalului, deoarece «Aplauze» nu poate trece neobservat prin stația noastră. Ne dorim cu toții să împărtășim din puținul pe care îl avem. Ca voluntar și ca elev al acestui liceu, este de datoria mea să arăt publicului larg ce înseamnă pentru mine «Aplauze».

Îmi place să mă numesc voluntar și în viața cotidiană. Îmi place să ajut atunci când pot, îmi place să cunosc lume nouă, sunt mereu în căutare de orizonturi animat de dorința de a mă cunoaște mai bine. Numai că a fi voluntar înseamnă mult mai mult decât un formular de înscriere și recunoștința celorlalți. Această lecție mi-a fost confirmată încă o dată de festivalul «Aplauze». Timp de patru zile, am avut o șansă ca voluntar, dar odată cu aceasta au venit și responsabilitățile. Toată echipa se bazează pe tine să îndeplinești sarcini cruciale pentru desfășurarea festivalului, întrucât fiecare dintre noi, chiar dacă nu este actor, are de jucat un rol important de care depinde totul. Astfel de impresii colindă prin mintea mea atunci când trebuie să transpun în cuvinte datoria unui voluntar, iar emoțiile răsună și ele atunci când vine vorba de «Aplauze». Pe lângă dorința mea de a da celorlalți, prin abilitățile și convingerile mele, nu pot să omit pasiunea mea pentru teatru. Teatrul este o artă, iar șansa de a face parte din echipa care se află în spatele scenei este o experiență care m-a marcat.

Ca voluntar în cadrul departamentului PR & Media, am avut mai multe îndatoriri. În primul rând, noi suntem cei care trebuie să facă vocea festivalului auzită de la orice distanță. Fiind în secolul tehnologiei, valorificăm mijloacele moderne și ne folosim de rețelele de socializare pentru a face cunoscut festivalul. Ce este și mai frumos este că materialele publicate sunt munca și sufletul puse de celelalte departamente și, bineînțeles, de actori.

Fotografiile și filmările de la piesele de teatru, din liceul nostru, de la activitățile dedicate actorilor și voluntarilor, alături de interviurile și articolele colectate în timpul festivalului, toate acestea sunt adunate, organizate, montate și trimise publicului universal. Noi suntem copiii care stau în fața unui calculator și se ocupă de tot ce înseamnă digital. Din perspectiva mea, am avut o activitate tumultoasă în cadrul festivalului. De la editat de fotografii, la scris pe blog, până la crearea de montaje video, editarea genericului și până la postarea pe Internet a materialelor, iată sarcini pe care le-am tratat cu seriozitate toate sarcinile. Mai mult chiar, am avut ocazia să învăț de la adulți. De la profesori am învățat cum să fac față unui program care nu permite breșe și pauze, în care ai de-a face cu situații neprevăzute, pe care să le rezolvi în timp optim. De asemenea, am stat printre membrii echipei de sunet și lumini, în punctul de maximă altitudine al sălii de teatru și sunt recunoscător că am avut o astfel de șansă, deoarece am descoperit cum se lucrează în acest domeniu, la un nivel superior. Acești oameni m-au făcut să realizez că munca mea ca voluntar de la o vârstă fragedă îmi va veni în ajutor mai târziu.


Nu în ultimul rând, nu putem încheia acest monolog fără să-i amintim pe principalii beneficiari ai festivalului, pe cei care acceptă provocarea «Aplauze» an de an. Nimeni alții decât actorii. Trupe de teatru vin atât din toată țara, cât și de pe continent pentru a se face cunoscuți, pentru a se exprima liber, pentru a fi auziți, pentru a demonstra de ce sunt capabili și a pune în scenă toate orele de repetiții din timpul unui an. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care îi admir pe acești oameni frumoși și talentați.

Spiritul competitiv trebuie să existe în orice festival, astfel încât trupele «au concurat» în cursa impresiilor și a expresivității. Eu unul cred cu tărie că niciunul dintre ei nu a venit la Constanța pentru a câștiga. Au venit să se exprime, să facă ceea ce le place și să joace teatru, până la urmă. Am avut ocazia, bineînțeles de a mă întâlni și de a vorbi cu ei. Cel mai mult mă bucură diversitatea. Să cunosc oameni din toate culturile, oameni cât mai diferiți, cu mentalități și emoții vaste. Actorii de fel sunt prietenoși, inspiră încredere și bucurie pe chipurile oamenilor, deoarece atunci când ești pe scenă, nu mai ești tu, omul. Poți fi absolut oricine și orice. Ești liber să intri în pielea personajului și să faci parte dintr-o poveste. Așa am constatat că actorii, inclusiv cei care au venit la festival, sunt de fel niște personaje în viața de zi cu zi.

Poți vorbi cu ei, nu judecă, nu au inhibiții, sunt joviali și pot aduce râsul atunci când posomorârea și stresul vor să-și facă drum în viețile noastre. Am participat la o singură ediție, dar am apucat să fiu spectator la multe piese interesante, să fiu surprins de felul în care se manifestau actorii, să simt povești noi pe pielea mea și, concomitent, să-i observ pe actori ca ființe umane. Și ei trec prin momente dificile, căci nu e ușor să conduci o piesă de teatru la bun sfârșit. Atunci când lucrurile n-au mers conform planului, au avut curajul să-și asume realitatea și să scoată tot ce e mai bun din această experiență, pentru a-și aminti cu plăcere de ea. Felicitări!

Am ajuns și la final de scenetă. Sper că am transmis experiența și impresiile mele legate de festival și că voi, publicul, nu ați uitat de el. Pentru cei dintre voi care sunteți noi, vă invit să redescoperiți toate edițiile și să aruncați o privire la monologul meu, dacă doriți. Mi-a făcut plăcere să trăiesc această experiență și nu voi uita niciodată ce am învățat aici. Aprind torța în acest an, în care festivalul nu se mai ține pe o scenă de  lemn, ci pe una virtuală.


Mesajul meu?

«Aplauze» prin ochii mei și «Aplauze» prin ochii dumneavoastră.“, de Ionuț Nivaci, clasa a XI-a C

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“




Articol şi foto preluate de pe site-ul revistei Zări Alb Astre