Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2021. „Căutând liberatatea“ de Daria Măgura

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Daria Măgura, publicat în numărul 1 din anul X al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„Am să aștern aici gânduri care vin dintr-o perioadă bizară prin care trece omenirea și prin care trec implicit și eu, făcând parte din această lume… Suntem supuși, odată cu infectarea cu virusul Sars-Cov-2, carantinei.

Întrebarea care urmează imediat este: suntem oare privați de libertate în această situație critică? Din spiritul acesta al interogării pornește un nou mister, cum ar susține marele nostru Lucian Blaga… Ce este până la urmă libertatea? Ne naștem cu ea, o căpătăm pe parcurs, este interioară sau exterioară? Mergând pe firul raționamentelor lui Gabriel Liiceanu din «Despre limită», suntem născuți într-un cadru, pornim la drum cu niște limite.

Nu ne putem alege familia, secolul în care ajungem pe Pământ, sexul, dar putem să conlucrăm cu datele gata primite și să ne descoperim esența, care ne va oferi libertate. Deci libertatea este un dat internalizat, iar în orice context ne-ar pune viața, noi îl putem accesa. În cele mai deplorabile circumstanțe, oamenii au reușit să se pună față în față cu libertatea din ei, un exemplu elocvent pentru aceasta fiind multitudinea de mărturii ale intelectualilor care au fost închiși în perioada comunistă.

Torturați, obligați să renunțe la principiile și modul lor de a fi, mulți dintre ei au dezvoltat o putere atât de mare de introspecție și s-au înălțat spiritual, încât s-au eliberat de durere. Nicolae Steinhardt este un reper pentru noi, nu doar prin evocarea experiențelor trăite de el în acea perioadă, inspirat intitulată «Jurnalul fericirii».

Putem lega neîndoios libertatea de iubire. Iubirea, un sentiment atât de discutat de-a lungul istoriei, în toate artele, este până la urmă motorul ființei umane. Se zice că am fost creați din prea plinul iubirii unui așa-zis Demiurg.

Prin opoziție cu emoția dragostei, trăim frica constrângătoare, dar în momentul în care învățăm să iubim ceea ce suntem și reușim să oferim dragostea profundă celui de lângă noi, suntem eliberați din lanțurile angoasei. Astfel, ajungem la certitudinea că în comuniune cu celălalt ne putem considera liberi. Paradoxal, libertatea este în noi și ține exclusiv de persoana noastră, însă celălalt ne-o revelează tocmai prin iubirea lui.

Și, pentru că «Dragostea-i unica vecie dată nouă» (Vasile Voiculescu în Sonetul CLXXXIII), vă propun să rămânem întotdeauna în contact cu ființa noastră, să învățăm a gusta din licoarea libertății și să ne trăim propria poveste de viață fără teamă, dăruind și primind iubire.“, de Daria Măgura


Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre