Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2021- „Pledoarie pentru cuvânt“ de Luiza-Pașca Grigoraș

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Luiza-Pașca Grigoraș, publicat în numărul 1 din anul X al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 
„Luiza Pașca (căsătorită Grigoraș) a fost șefă de promoție a CNMB în 2009. A obținut Medalia de bronz la Olimpiada Internațională de Filosofie – Helsinki în același an când a terminat liceul. A urmat cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității «Politehnica» din București. Acum lucrează la IBM România. 

Pentru mine, anii de liceu au însemnat, în primul rând, întâlniri profunde: cu profesorii, cu colegii, cu ideile. Au fost, în parte, anii formării mele sufletești și intelectuale. Ai deschiderii sufletului meu față de ceilalți și a minții mele față de cunoașterea în profunzime a lucrurilor. 

Îmi amintesc cu plăcere de orele de matematică cu domnul Gheorghe Andrei, care m-a făcut să-mi placă matematica tocmai pentru că era grea, de glumele pe care le făcea la orele de fizică regretata doamnă Claudia Dobrin, de ceaiul de busuioc pe care-l serveam în cabinetul de istorie cu doamna Maria Wild (profesoară de filosofie), de figurile deja intrate în legendă ale domnilor profesori de fizică Băraru și Oprea, de cum ne-a convins doamna Dana Ignat (profesoară de germană) să ne dam examenul DSD, noi nefiind la clasa bilingvă, de orele de pregătire pentru Cambridge cu doamna Daniela Crăciun, de toate ieșirile și excursiile cu colegii de clasă, de corul liceului, de care am fost foarte legată sufletește și în cadrul căruia am legat prietenii frumoase, de excursiile făcute în străinătate cu corul și de repetițiile în care se îmbinau desăvârșit maxima jovialitate cu profesionalismul, după chipul celui mai tânăr dintre tineri, maestrul dirijor Sabin Nicolaină.

Dar cel mai mult mi-au folosit orele de limba și literatura română și, cu aceasta ocazie, vreau să-i mulțumesc în mod deosebit doamnei profesoare Anca Evelina Cârligeanu, pentru că de la orele dumneaei nu m-am ales doar cu niște cunoștințe, ci și cu o viziune asupra vieții, cu un anumit mod de a privi lumea. Îmi amintesc cât de uimită am fost în clasa a IX-a, când am început să studiem nuvela lui Mircea Cărtarescu, «R.E.M.» și doamna profesoară ne-a dat pagini întregi de comentariu care nu semănau cu nimic din ce învățasem în gimnaziu când discutam despre operele literare. Acum era vorba despre descifrarea unor sensuri mai adânci, ascunse în text, sensuri care nu mi-aș fi închipuit niciodată că se pot deduce. Apoi au urmat alte descifrări ori decriptări: basmul, Eliade, Blaga, Bacovia, Barbu… Am căpătat, treptat, o predilecție spre sondarea profunzimilor și căutarea sensului, care, peste câțiva ani, a devenit o adevărată obsesie.

De la idei mai mult sau mai puțin adânci, exprimate diluat în operele literare, am trecut la idei exprimate cât se poate de direct în operele filosofilor, cu care, de altfel, tot de la orele de limba română începusem să mă familiarizez. Facultatea a fost perioada în care am început să mă confrunt, singură, cu viața; abia atunci am trăit, «pe pielea mea», întrebările fundamentale și încercările de răspuns, adică ideile pe care le asimilasem în liceu. Dar nu aveam niciun răspuns clar la nici o întrebare. Problema sensului vieții în general și a sensurilor a tot ce există și (mi) se întâmplă nu-mi dădea pace. Ce se întâmplă dacă, să zicem, în loc să intepretezi într-un fel oarecare ceva ce citești, începi să intepretezi însăși realitatea înconjurătoare și propria viață? Să consideri că tot ce e în jurul tău, tot ce ți se întâmplă nu este aleatoriu, ci e menit să-ți spună ceva, ție, personal? Nu știam cum«să citesc». În cele din urmă, am ajuns într-o criză moral-spirituală de toată frumusețea, în care am simțit aproape visceral absurdul existenței. Nu am vrut să accept acest absurd. Rezolvarea dilemei existențialiste n-a putut fi, pentru mine, decât una singură: întoarcerea în regim de urgență la Dumnezeu, în și prin Biserică. 

Preocuparea legată de stră-vederea sensurilor în tot și în toate nu dispăruse însă. Ceva mai târziu l-am descoperit pe părintele academician Dumitru Stăniloae, ale cărui scrieri m-au fascinat. El spunea că toate elementele realității văzute și nevăzute sunt cuvinte, «rațiuni plasticizate», ale căror sensuri se revelează complet numai într-o anumită logică: întru Hristos, Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu. Și sunt menite să servească schimbului de replici în dialogul de iubire dintre oameni și Dumnezeu. Iată, așa se poate ajunge de la interpretarea unei opere literare la interpretarea realității înseși în cheia Logosului divin, într-o infinitate de nivele de lectură și de multiplicări de sens – rai! Iată la ce viziune pot duce în mintea unui elev comentariile elaborate ale doamnei Cârligeanu și orele ținute de dumneaei la o clasă de mate-info intensiv, deseori cu eforturi dincolo de orice speranță că ar putea avea ceva ecou în noi. 

Acum, după 11 ani de la absolvire și trei copii, pot spune că cele mai mari pericole, mai ales în contextul lumii de astăzi, nu sunt virușii fizici, ci prostia și absurdul care bântuie mințile oamenilor. Tot ce se întâmplă în lume reflectă degringolada de la nivel sufletesc, haosul moral și lipsa de orizont spiritual. Tragediile nu sunt cele din filme și telenovele, nu că te-a părăsit iubitul, cum se cântă, că părinții «nu te înțeleg», că profu’ a dat prea greu la lucrare, că diriga nu vrea să-ți motiveze absențele, că un coleg are ultimul strigăt în materie de adidași și mașini iar tu nu, sau că nu mai poți ieși la un suc cu prietenii din cauza restricțiilor, ci, de exemplu, că nu-ți poți vedea viața dincolo de lumea aceasta, dincolo de moarte. Sau că ești atât de preocupat de suferințele tale, mai mult sau mai puțin închipuite, încât nu mai poți vedea suferința celui de lângă tine, fie că e mama, tata, fratele sau bătrâna singură din autobuz. Sau că te vei mulțumi, în principiu, cu parcursul de viață pe care ți-l propune lumea, cu formula de fericire pe care ți-o livrează preambalată, fiind incapabil să gândești măcar că ar putea fi pusă sub semnul întrebării. Prin urmare, dragi mirciști, cred că astăzi aveți o ocazie foarte bună de a vă privi pe voi înșivă în oglinda lumii, de a vă pune întrebările esențiale și de a alege un răspuns, o logică după care să vă conduceți întreaga viață. O logică suficient de tare ca să reziste în fața suferinței și a morții. Fiți cu mintea în Cer și cu picioarele pe pământ! Sporiți cu sensul vostru corola de minuni a lumii. Puneți-vă toate întrebările posibile! Puneți-vă întrebările fundamentale!


Credeți și cercetați cu sinceritate! Scufundați-vă în marile cărți – profitați de școala online ca să vă școliți mai mult, singuri, acasă! Cultivați discernământul, păstrați-vă demnitatea! Nu vă stricați trupul și mintea, pentru că nici sensurile adevărate ale lumii nu se vor mai reflecta în voi; riscați să percepeți strâmb realitatea. Profitați cât mai mult de posibilitățile oferite de acest liceu, de provocările pe care vi le pune în față, pentru a vă întări voința și a vă îmbogăți și mintea, și sufletul! Nu vă lăsați pătrunși de trendurile curente de gândire! Nu înghițiți toate sloganurile la modă din seriale, filme, reclame, de pe tricouri sau sticle de cola, oricât de consolatoare ar putea fi unele pentru voi! Treceți orice idee prin proba de foc: cu ce vă ajută în fața inevitabilului sfârșit? Sunteți, în primul rând, o libertate. Un ocean imens de posibilități. Depinde de voi (dar nu numai) să le actualizați pe cele care vă vor satisface setea de infinit. Sunteți și foarte tineri, dornici să 9 experimentați tot. Nu căutați să faceți ceva doar ca „să vă simțiți bine” sau să păreți cool în gașcă. Pentru că simțirea trece, dar gustul amar al nonsensului rămâne. Nu aduceți timpul vostru ca ofrandă absurdului, uitându-vă la prea multe filme, seriale sau vloggeri dubioși, care vă zic, de fapt, prea puțin! Iubiți limba română, asimilați cât mai multe cuvinte și însușiți-vă cu simț de răspundere sensurile lor – nici nu vă închipuiți cât de rari sunt cei care știu să vorbească cu sens și în chip potrivit, în funcție de interlocutor! Dezvățați-vă de romgleză până nu e prea târziu! Alegeți-vă cu grijă viitoarea meserie, având drept bază o altă „meserie”, cea mai ignorată, cea mai grea, dar și cea mai demnă de voi: sfințenia. Folosiți-vă de toate cuvintele: atomi, stele, galaxii, nebuloase, limite și infinit, celule, molecule, flori, copaci, mare, melodii, cărți, întâmplări, întâlniri – încercând să vedeți Sensul de dincolo de ele și folosindu-le ca să vă compuneți Marea Opera: viața voastră, cu care vă veți înfățișa la sfârșit înaintea Creatorului. Vă urez să aveți poftă de cunoaștere, poftă de har! Iar Colegiului „Mircea”, excelență în gândire și la cât mai mulți olimpici nu doar la diverse discipline de studiu, ci mai ales în duh“, de Luiza-Pașca Grigoraș

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul X, din Biblioteca Virtuală

Citește și:


„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“




Articol preluat de pe site-ul revistei Zări Alb Astre