Bombarde unicat la Muzeul Marinei

Piese de artilerie descoperite de scafandri

Dupa ce au trecut printr-un proces de restaurare de aproximativ zece luni, doua noi bombarde descoperite de scafandrii constanteni, in luna octombrie a anului trecut, vor fi expuse la Muzeul de Marina pana la sfarsitul lunii iulie * Valoarea muzeistica a pieselor de artilerie este incontestabila, acestea datand din secolele XIII - XIV * Modelul acestora este singular in tara, numarul bombardelor descoperite pana acum fiind destul de mic * Costul restaurarii se ridica la peste 50 milioane de lei * Vechile tunuri au fost descoperite in apele Marii Negre in zona litoralului dintre statiunile Costinesti - Olimp * Restaurarea va fi efectuata de Sorin Maxim Ursu

Anul trecut, la sfarsitul lunii octombrie, scafandrii din cadrul Centrului de Scafandri Constanta efectuau un amplu exercitiu in apele Marii Negre, in zona statiunilor Costinesti - Olimp. Nimeni nu stia la acel moment ca exercitiul va fi finalizat cu o descoperire destul de importanta. Pe data de 26 octombrie, militarii constanteni au descoperit la o adancime de doar cinci metri doua importante piese de istorie, ce stau astazi marturie a unei istorii reale. Este vorba de doua piese de artilerie din Evul Mediu, doua tunuri vechi, numite in scrierile din acea vreme bombarde, culevrine sau falconete. Acestea au fost ulterior donate Muzeului de Marina Romana, pentru a fi restaurate, iar incepand din luna iulie ele vor fi efectiv intrate in circuitul turistic. Ca tipologie, bombardele descoperite in zona litoralului sudic al Marii Negre sunt singulare in tara, si chiar modelele asemanatoare descoperite sunt foarte putine. Valoarea vechilor tunuri, spun specialistii Muzeului de Marina de la Constanta, este extrem de mare, ea crescand odata cu vechimea dar si datorita raritatii. Bombardele dovedesc evolutia artei militare si a celei tehnologice. Cele doua piese de artilerie sunt diferite, prima fiind din fier forjat si cea de-a doua din bronz si provin de la doua nave de tipuri diferite. Primele arme de acest tip au aparut la sfarsitul secolului XIII - inceputul secolului XIV, la acea vreme fiind insa destul de putin utilizate. Pentru prima data se pare ca au fost folosite in marea batalie de la Crecy si erau de diferite dimensiuni si calibre. Se foloseau atat ca artilerie de camp, cat si fixate pe ziduri sau pe bordurile navelor, avand o manevrabilitate mare, atat pe orizontala cat si pe verticala, datorita furcii de fixare. Piesele se incarcau rapid pe la culata, folosind o camera de explozie preincarcata in forma de cana. Aceasta avea un guler ce se introducea in teava prin partea posterioara, folosind o pana si se detona, atingand cu un fier inrosit gaura ce facea legatura cu praful de pusca.

Piese destul de rare

Prima dintre bombardele descoperite este din fier, iar in momentul descoperirii era puternic corodata si acoperita de un strat gros de nisip, oxizi, calcar, pietre, scoici si alge. Specialistii spun ca a fost construita prin forjare si are o lungime de 1260 mm. Umerii, axul de fixare in furca au 320 de mm si sunt situati la 625 de mm de gura, diametrul exterior al gurii fiind de aproximativ 150 mm. Culata, partea dinapoi a tevii armei, incepe la 810 mm de gura are 230 mm lungime si 120 mm latime. In partea de jos a acesteia exista un orificiu longitudinal, dreptunghiular, de 150mm lungime si 50 mm latime. Partea din spate a culatei este prevazuta cu doua manere laterale, probabil orificiile de fixare a penei de blocare a camerei prafului de pusca. Bulbul de manevrare, care se afla in spatele culatei prezinta o prelungire in sus, ce a fost sparta in momentul transportului. Referitor la descrierea tevii, aceasta are la 90 mm de gura un inel ingrosat, lat de 60 - 65 mm si alte patru inele rotunde in sectiune, dispuse la cate 50 de mm intre ele spre umeri. Furca este de asemenea din fier forjat, cu inele de fixare a umerilor si guler la piciorul de pozare in afet. In partea stanga, lipit de culata, bombarda de fier prezinta un obiect de fier in forma cvasitriunghiulara si o alta bara, oblic, de la umar spre corp. Specialistii sustin ca este posibil ca aceasta sa se fi lipit accidental de bombarda si sa se fi acoperit cu concretiuni calcaroase impreuna cu bombarda. In plus, interiorul tevii era la momentul descoperirii plin cu nisip, calcar si oxizi. Referitor la bombarda din bronz, aceasta se pare ca a fost obtinuta prin turnare, intr-un atelier, probabil italian, de inalta tehnicitate pentru acea vreme. Aceasta prezinta mici deosebiri de cea din fier, avand o lungime de 1432 mm, un diametru maxim la culata de 205 mm, un diametru exterior al gurii de 170 mm si un diametru interior de 95 mm. La umeri, latimea maxima este de 290 mm, iar la gura tevii de 600 mm. Culata incepe la 795 mm de gura avand 180 mm lungime si 130 mm latime. Specialistii sustin ca bombarda din bronz prezinta vagi asemanari cu o bombarda din bronz aflata la Muzeul Militar National. Bulbul de manevrare era spart si lipsea, furca de fier forjat lipsea, urmele acesteia fiind vizibile inca la umeri. In prezent, cele doua bombarde se afla in laboratorul de conservare al Muzeului Marinei Romane, unde au fost supuse unor investigatii atente de radiografiere si analize ale produsilor de coroziune si ale depunerilor, dupa care s-a trecut la procesul de restaurare. Costurile acesteia s-au ridicat la peste 50 milioane de lei, substantele folosite fiind destul de greu de gasit. Eforturile depuse de restauratori, in fruntea carora se afla Sorin Maxim Ursu, se pare ca vor da roade, la sfarsitul lunii iulie, bombardele urmand a fi expuse la Muzeul Marinei Romane.