Crimele de la Colonia Salcia, rememorate pentru contemporani

Masa rotunda organizata ieri la sediul Muzeului de Istorie pe tema miscarii de rezistenta din Dobrogea in fata comunismului a trezit amintiri dureroase pentru martorii vii ai monstruosului sistem * Cadrul intalnirii a fost perfect, tinandu-se cont de faptul ca in aula respectiva mai erau inca expuse cele mai clare dovezi a ceea ce a insemnat comunismul * Cele aproximativ 300 de documente din arhivele securitatii comuniste explica in detaliu cum functiona acest sistem si modul in care statul intra in casa, in patul si in telefonul oamenilor * Filajul, angajamentele pe care si le luau informatorii, modalitatea de recrutare a acestora, rapoartele intocmite de ofiterii de securitate vizavi de activitatea turnatorilor si notele informative ale acestora, toate aceste documente lipite pe cateva panouri, stau marturie a crimelor comunismului * Arhivele securitatii comuniste au scos la iveala atrocitatile si barbariile comise in coloniile de munca ce au functionat pe perioada construirii Canalului Dunare-Marea Neagra * Unul dintre cele mai relevante exemple oferite de CNSAS este cel de la Colonia Salcia, situata in apropierea orasului Cernavoda

O cladire seculara, o aula vegheata de batranii conducatori ai tarii, peste 300 de documente marturii imense ale celei mai murdare si mizerabile laturi a spetei umane si peste cincizeci de persoane, detinuti politici, profesori, securisti, turnatori, ziaristi, toti atinsi intr-o oarecare masura de ceea ce a insemnat in general comunismul in Dobrogea, un subiect inca dureros pentru mare parte din ei. In acest cadru, ieri, la Muzeul de Istorie, s-a incercat o discutie pe tema miscarii de rezistenta anticomunista in acest colt de tara, discutie prilejuita de fapt de incheierea unei expozitii de documente din arhivele securitatii comuniste. Spiritele au fost trezite parca in momentul in care Paul Andreescu, presedintele filialei Asociatiei Fostilor Detinuti Politici de la Constanta a luat cuvantul si a afirmat ca studierea totalitarismului este egala de fapt cu studierea crimelor comuniste. Aprobarea publicului a continuat odata cu sustinerea ca, revenindu-se la tema de discutie, nu se poate face diferenta intre rezistenta anticomunista armata si rezistenta anticomunista a aceluia care a iesit in strada si a strigat "Jos comunismul!", a celor care au infiintat zecile de organizatii in speranta ca se vor putea opune celor care le fura sufletul. Oratorul a continuat spunand ca repercursiunile miscarii s-au simtit imediat. Un control la sange a tot ceea ce putea periclita siguranta statului. Serviciile secrete interveneau mai mult ca niciodata. Iar cele afirmate erau dovedite palpabil de documentele expuse sub ochii celor din aula, pe plansele aduse de cei de la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Liderul fostilor detinuti de la Constanta isi continua pledoaria vorbind de cei care li s-au infiltrat in casa, la masa, in pat si in telefoane, vorbind de cea mai mizerabila latura a spetei umane, si anume turnatoria, de ceea ce inseamna sa dai mana cu amicul tau, sa intri la el in casa, iar apoi sa-l torni Securitatii, de sutele de astfel de turnatori care isi depuneau notele informative. Si asta facuta de unii din convingere, din patriotism, de altii de frica, iar de unii pentru bani sau alte genuri de compensatii materiale. Si toate afirmatiile lui Andreescu nu puteau fi atacate de nimeni din acea aula, pentru ca dovezile graitoare se aflau pe zidurile formate din documentele ingalbenite ce ii imprejmuiau.Istoria vie de pe panouIntr-adevar, in stanga, in dreapta si in spate, stateau clar marturie o infima parte a documentelor fostei securitati, grupate simbolic. Note informative ale turnatorilor, angajamentele luate de acestia, rapoarte prin care se doreste renuntarea la a mai fi informator, rapoarte ale ofiterilor de securitate referitoare la activitatea informatorilor, rapoarte a modului in care acestia si-au facut informatori, chitante care atestau recompensele acordate acestor turnatori pentru josnicia de care au dat dovada si chiar imagini de la filaje. Intregul mod de a actiona al securitatii comuniste era clar prezentat pe acele panouri. Astfel unul dintre ofiterii de securitate raporteaza forurilor superioare felul in care si-a recrutat unul dintre informatori. "Fiind in tovarasie cu fratele sau la o bodega a avut greutati privitor la impozite si era amenintat ca i se inchide bodega. Am lasat lucrurile sa ajunga pana la inchidere, iar apoi sub forma ca suntem de la Comitetul Provizoriu, am stat de vorba cu el si am studiat persoana in cauza. Am cerut diferite declaratii privitor la situatia lui politica. Apoi i-am facut angajament de colaborare cu organele noastre. I s-a deschis pravalia si noi i-am dat sarcini in munca informativa unde a dat rezultate bune". Exemple de angajamente de colaborare sunt destule, multe dintre ele facute sub forma unui contract patriotic, semnate de fapt din convingere patriotica. "Subsemnata x nascuta la .... ma angajez sa sprijin organele de securitate in mod secret in limitele posibilitatilor si a timpului disponibil. Ma oblig ca in nici o imprejurare si fata de nici o persoana sa nu divulg legatura cu organele de securitate si nici aspectele discutate cu acestea. Aspectele apreciate de interes le voi furniza in scris si vor fi semnate Olivia". Tot pe acele panouri aduse de cei de la CNSAS, este prezentat un altfel de angajament pe care un croitor constantean si-l ia fata de Securitate. Acesta trimite securitatii un document prin care refuza sa primeasca cunoscuti in atelier sau casa, da la scadere radioul si televizorul, nu va mai citi nici un ziar sau revista, nu va mai intra in restaurant sau cofetarie, nu va mai merge la teatru si cinematograf, nu va mai sta la coada la vreun magazin si nu va mai intra in discutii politice. In continuarea angajamentului, croitorul afirma "intrucat sunt suferind, va rog sa dispuneti de medicamente ce imi sunt necesare precum si alimentele de care am nevoie deoarece sunt suferind si tin regim de mai multi ani. Totodata, am sa aduc si numeroasele iesiri din spital. Sunt suferind de urmatoarele, spondelita anchilopatica, hepatita cronica, ulcer duodenal cronic, colita cronica si altele. Tot ce doresc este contracost. Rog a mi se comunica daca am dreptul la alimentele si medicamentele pentru mine si familia mea, contrariu doresc sa ma lasati sa plec pe alte meleaguri straine, pentru a-mi gasi linistea de care am nevoie. Nu doresc nimic mai mult decat sa fiu liber si sa duc o viata linistita, sa pot sa muncesc si sa ma pot bucura de munca mea si sanatatea mea pe care o am. Respect oamenii si doresc sa fiu respectat." Curajul fara glorie al informatorilor care face parte tot din realitatea acelor vremuri, reiese si el din cateva documente, la fel ca si teroarea si razboiul psihologic purtate la unii dintre ei. Spre exemplu "Subsemnatul... implinind un an de modesta activitate, va rog a renunta la informatiile mele intrucat a intrat o frica in mine si nu mai am curaj de a discuta cu nimeni nimic pentru a nu da ceva de banuit". In momentul in care informatorul nu isi mai ducea la indeplinire obligatiile, ofiterul de securitate intocmea un alt raport superiorilor, cu propunere de abandonare a respectivului. Erau mentionate motivele pentru care se face aceasta propunere, motive de genul "a furnizat un singur material informativ, refuza colaborarea cu organele de securitate, nu se prezinta la intalnirile stabilite, afirmand ca in sectorul in care isi desfasoara activitatea nu sunt probleme care sa intereseze organele de stat". Una dintre partile interesante ale modului de operare a securitatii se concretizeaza in mijloacele de plata a informatorilor fideli. Din documentele aduse de CNSAS la Constanta fac parte si o serie de chitante, decontate de securitate. Rasplata era diferita. Bauturi, vaza, cravata, sau o sticla de coniac China, cu atat erau platite anumite servicii. Pentru informatiile furnizate si pentru stimularea informatorului, se mai ofereau si bani, sume nu foarte mari. Spre exemplu, 250 de lei in 1964. Franturile din arhivele Securitatii facute publice la Constanta, realizeaza cu certitudine un tablou al fetei ascunse a serviciilor secrete din ultimii 50 de ani, insa au scos la iveala si atrocitatile comise de comunisti inainte de preluarea puterii de catre Ceausescu. Un sector aparte in cadrul expozitiei, au fost documentele din arhivele securitatii privind construirea canalului Dunare - Marea Neagra. Crimele comunistilor de la CanalToti cei care s-au putut impotrivi comunismului, au fost arestati si intemnitati in inchisori si la constructia Canalului Dunare-Marea Neagra, instituindu-se astfel regimul de teroare. Cateva dintre documentele facute publice la expozitie fac parte dintr-un dosar comandat de Ceausescu, odata cu preluarea puterii. Clasificat ca "strict secret de importanta deosebita", dosarul s-a concretizat de fapt in mai multe volume, de sute de pagini, in care au fost anchetate toate actiunile din coloniile de munca ce au fost folosite odata cu constructia canalului. Volumele, alcatuite in mare parte pe declaratii ale detinutilor de atunci ancheteaza de fapt, crimele si atrocitatile comise in aceste colonii. Una dintre aceste colonii de munca este cea de la Salcia, din apropierea orasului Cernavoda. Potrivit dosarelor securitatii, aceasta a fost infiintata in 1952 pentru a functiona cu detinuti de drept comun si persoane internate administrativ. De la infiintare, personalul a supus pe cei internati la un regim de teroare si exterminare. Printre numeroasele atrocitati se numara asasinarile prin impuscare, ingroparile de vii in pamant. Detinutii erau obligati ca iarna sa intre in apa pana la brau si sa taie stuf, fiind introdusi in carcere descoperite, uneori complet dezbracati, cate patru in celula, in pozitii chinuitoare, doi in picioare si doi cu capul in jos. In timpul verii erau dezbracati si expusi muscaturilor de tantari. Securitatea lui Ceausescu vorbeste de manifestarile de bestialitate care continuau si dupa moartea detinutilor ale caror cadavre neinhumate timp indelungat, roase de sobolani, erau profanate si chiar introduse in carcera, sub pretextul ca torturile aplicate in timpul vietii nu ar fi fost de ajuns. In perioada iunie 1952 - martie 1953 au decedat 63 de detinuti. Acestia nu savarsisera fapte indreptate contra securitatii, multi dintre ei fiind autorii unor simple infractiuni de drept comun si condamnati la pedepse de pana la un an inchisoare pentru mici sustrageri din avutul obstesc sau personal, nepredarea unor cote sau abandon familial. Pentru instigare si savarsirea crimei de omor prin intrebuintare de torturi, instituirea unui regim de teroare si de exterminare a detinutilor, comandantul coloniei impreuna cu alte 20 de cadre si 14 brigadieri din randul detinutilor au fost trimisi in judecata. Comandantul coloniei, Ioan Pavel a fost condamnat la munca silnica pe viata. Despre canal si despre abuzurile umane s-a discutat si in cadrul mesei rotunde, marea majoritate a celor prezenti fiind martorii vii ai acestui sistem pe care l-au cunoscut in toata monstruozitatea lui. Insa ce ii durea mai tare pe fostii detinuti politici care au venit ieri la acea masa rotunda era faptul ca nu pot cunoaste identitatea acelor informatori de pe urma carora au avut de suferit.