Evz.ro Dezvăluiri dramatice din sistemul psihiatric. Îngrijitorii agresați fizic de bolnavii cu minți rătăcite au clacat și au ajuns colegi de salon cu ei

Dacă în alte spitale, persoanele violente pot fi sancționate, nu același lucru se poate întâmpla cu bolnavii cu dizabilități neuropsihice care, neavând discernământ, nu pot fi trași la răspundere.

Campania „NU agresați cadrele medicale”, lansată de Federația Sanitas pentru adoptarea unei legi care să apere corpul medical și care să descurajeze violența fizică sau verbală, se desfășoară în această perioadă prin dezbateri, în țară. Studiile recente arată că 85% din personalul medical a fost agresat verbal, iar 10,2% agresat fizic.

Continuă să rămână alături de pacienții ei

EVZ vă prezintă mărturiile cutremurătoare ale unei infirmiere de la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din Techirghiol, care, chiar și agresată fizic în mai multe rânduri de pacienți, și cu un salariu de mizerie, continuă să rămână alături de bolnavii ei. Liliana Bordeanu lucrează de 22 ani în sistem și, spune ea, „suntem supuse agresiunii în orice clipă”. De-a lungul anilor a avut un umăr dizlocat, entorsă la un picior, nu mai pune la socoteală traumatismele, fiind împinsă, lovită, sau atacată din senin, de bolnavii neuropsihic. La Techirghiol sunt internați, într-un centru modernizat, 500 de pacienți, numărul angajaților fiind, însă, mult sub normă.

„Sunt internate alături de pacienți”

Liliana Bordeanu vorbește de salariile mici și de stresul imens la care sunt supuși angajații care muncesc zilnic cu bolnavii fără discernământ. Fără să se ferească, dezvăluie că două foste colege de serviciu sunt acum paciente în centru. „Au cedat psihic. Da. După stresul de ani și ani de zile, cele două colege ale mele au cedat psihic și acum avem grijă de ele. Mi-e milă de ele când le văd cu mintea rătăcită. Nu interesează pe nimeni că muncim în asemenea condiții, pe niște salarii de mizerie, cu un spor de periclitate obținut prin luptă sindicală, fiind aplicat însă la salariile din 2010”.

Un angajat răspunde de 40 de bolnavi

Lipsa de personal medical i-a transformat pe angajații centrelor pe recuperare neuropsihiatrică în oameni buni la toate. Sunt, în același timp, infirmiere, femei de serviciu, zugravi, croitorese, spălătorese. „Și rezistăm în continuare. Noi facem curat, noi avem grijă de beneficar, noi îl spălăm, noi îl îmbrăcăm, zugrăvim în fiecare primăvară. În timp ce dai cu bidineaua, trebuie să te uiți și la cei 40 de pacienți de care răspunzi. Că ei se lovesc, se agresează, se autoagresează, se dau cu capul de paviment, de pereți. Și aplicarea calmantelor este interzisă”, explică Liliana Bordeanu.

„Nu-i putem părăsi, ne-am atașat de ei”

Cu toate greutățile, infirmiera nu și-ar părăsi locul de muncă, deși a primit oferte mult mai bine plătite. „Săracii, nu știu ce fac, asta e boala lor, dar m-am atașat așa de mult de ei, unii nici nu au familii, sunt ca vai de ei. Noi înțelegem diagnosticul lor, nu-i putem părăsi”, mai spune infirmiera Liliana Bordeanu. Vicepreședintele Federației Sanitas, Marius Sepi (foto), este „șocat” de spusele infirmierei. A rugat-o să pună pe hârtie toate necazurile din sistemul de asistență medico-socială. „Aici, statul trebuie să găsească soluții. Sunt exemple de bună practică în lumea asta. Ar trebui să luăm lucrurile care funcționează în Franța sau în Germania și care pot fi adaptate României”, sugerează liderul sindical. Iar situația foștilor angajați ajunși pacienți este trecută la boli profesionale. „Stând între bolnavi cu asemenea tulburări, da, foarte mulți colegi de-ai noștri, din păcate, ajung să fie pacienți”, admite Marius Sepi.

Autor: Feri Predescu
Sursa foto: evz.ro
Articol preluat din evz.ro