Istoria, ascunsa sub pres

Cazul Turcoaia este cel mai flagrant exemplu al felului in care inalti demnitari si magistrati sunt implicati in traficul de obiecte de patrimoniu * Afacerile lui Stambuliu cu obiecte de inventar arheologic au inceput sa iasa la iveala * Corpul de Control al Primului Ministru a efectuat un control, aratand ilegalitatea constructiilor de la Histria * Ceea ce a facut Iacubov la Histria intrece orice limita a bunului simt * Una dintre bazilicile romano-bizantine din vechiul Tomis se afla intr-o situatie critica, cea din curtea interioara a Liceului teoretic "Mihai Eminescu", aflata sub pamant, e in pericol de a fi distrusa de infiltratiile de apa * Ascunsa printre dealuri impadurite si departe de principalele rute comerciale si turistice care leaga orasul Tulcea de Constanta, cetatea Ibida pare pierduta de lume si in timp, incremenita in vechile traditii ale rusilor lipoveni de la Slava Rusa * Situl de la Basarabi-Murfatlar, un complex monastic primitiv, se afla intr-o degradare totala, desi reprezinta un monument istoric unic, inca necercetat in totalitate #

Ca si anul trecut, in 2004 am haladuit prin cetatile dobrogene, pe urmele trecutului fascinant al acestui spatiu. Am gasit vestigii necercetate, santiere arheologice mai bine sau mai prost organizate, hoti de obiecte de patrimoniu, constructii contemporane ridicate pe vestigii antice sau bani alocati pentru lucrari care nu au fost niciodata executate. In unele cazuri, cei care deruleaza aceste activitati ilegale sunt organizati in retele bine puse la punct si beneficiaza de protectia unor inalti demnitari ai statului. Prezentam mai jos o retrospectiva a periegezelor noastre prin siturile arheologice din Dobrogea si a problemelor ridicate pe aceasta tema."Printul" monedelor da iama in cetatile dobrogeneCazul Turcoaia este cel mai flagrant exemplu al felului in care inalti demnitari si magistrati sunt implicati in traficul de obiecte de patrimoniu. In vara anului 2001, directorul de atunci al Muzeului de Istorie din Tulcea, Simion Gavrila, a avut ideea reluarii sapaturilor la cetatea romana Troesmis, de langa localitatea Turcoaia. Mai ales ca sapaturile anterioare acoperisera o parte infima din suprafata totala a cetatii. O idee generoasa numai in aparenta. Gavrila s-a infiintat la Primaria Turcoaia cu cativa indivizi pe care i-a prezentat primarului drept "arheologi de la Bucuresti" care vor sa se apuce de sapaturi in cetate. Numai ca, impotriva tuturor normelor in domeniu, strainii au intrat cu o wola in situl arheologic si au "ras" un strat semnificativ. Ei si-au continuat "opera" cu detectoarele de metale. Se pare insa ca seful de post din Turcoaia a "mirosit" ceva necurat si i-a luat la rost pe "arheologii" veniti tocmai din Bucuresti care au predat, de ochii lumii, cateva cioburi si vreo doua monede fara valoare, pretinzand ca era tot ceea ce gasisera. Alungat de la Turcoaia, Gavrila a recurs la o alta stratagema. A incercat sa ii "intoxice" pe cei mai valorosi arheologi din Romania sa creeze un comitet care sa se ocupe de sapaturile la cetatea Troesmis. Banii aveau sa vina de la un "om de afaceri" din Bucuresti, un anume Bogdan Stambuliu, care urma sa primeasca in schimb obiecte descoperite in cetate. Stambuliu promitea sa fie deosebit de generos cu arheologii, daca e sa ne luam dupa protocolul ce urma sa fie semnat intre cele doua parti. Afaceristul oferea bani frumosi pentru sapaturi si, in plus, vacante in strainatate si alte beneficii cercetatorilor. Unii dintre arheologi au reusit sa afle ca cei care intrasera cu wola la Troesmis erau oamenii lui Stambuliu, care lucra cu complicitatea directorului Muzeului de Istorie, Gavrila, si au refuzat sa semneze protocolul. A urmat o ancheta in care toata lumea a primit NUP.Prieten cu Nastase, Stambuliu vinde piese arheologice statului romanApoi s-a aflat despre Stambuliu ca este foarte bogat si ca detine Anticariatul Galeria numismatica din Bucuresti, pe strada Academiei, si o alta galerie in Elvetia, la Lausanne. Ba chiar ca ar fi in relatii foarte bune cu primul ministru Adrian Nastase, si el un colectionar de obiecte de valoare, dupa cum se stie. La mai putin de un an, afacerile lui Stambuliu cu obiecte de inventar arheologic au inceput sa iasa la iveala cu adevarat. In Bucuresti au circulat doua albume de o calitate grafica exceptionala, care prezentau piesele ce urmau sa fie vandute la o licitatie, la Geneva, intre 22 si 24 noiembrie 2003. Licitatia era organizata tocmai de galeria lui Bogdan Stambuliu. Monede, medalii, decoratii descoperite in Romania. Statul roman si-a aratat, printr-un comunicat de presa, interesul de a participa la licitatie, pentru a cumpara un ducat de la Basarab al II-lea, la pretul de pornire de 10.000 de franci elvetieni si sapte bilete de banca din anul 1912, de la 17.000 de franci elvetieni. Specialistii in domeniu, in frunte cu ministrul Razvan Theodorescu, au afirmat ca piesele sunt de maxima importanta pentru Romania, facand parte din patrimoniul national. Acesta a fost pretextul pentru alocarea a aproape doua miliarde de lei de la buget, printr-o Hotarare de Guvern, pentru achizitionarea acestor piese. Cu alte cuvinte, nu doar ca nimeni nu s-a intrebat daca Stambuliu are dreptul sa vanda aceste piese, ci chiar seful Guvernului a semnat o hartie prin care i-a umplut buzunarele cu bani publici. Si, pentru a se proba faptul ca tupeul nu are limite daca posesorul are... spate, dupa Geneva, Stambuliu a organizat o licitatie asemanatoare chiar in Bucuresti, la hotel "Hilton". Asa cum reprezentantii Ministerului Culturii au plimbat pisica dintr-o curte in alta, nici la Turcoaia nimeni nu pare a-si mai aminti de acest episod. In vreme ce primarul lipseste, secretarul de atunci al primariei, Fanel Rusu, nu isi mai aminteste nimic. Pana si seful de post e lovit de amnezie. Mai intai, balmajeste ceva de genul "am prins mai multi pe aici, nu stiu de nici o wola", ca apoi sa ne trimita sa vorbim cu primarul, ca poate stie el mai multe.Histria sub asediu PSDLa aproximativ un kilometru de zidul cetatii Histria a fost ridicat un complex turistic cu circuit inchis, controlat de oameni "grei" din PSD. Constructia a fost inceputa de societatea comerciala "Duty Free" si apoi vanduta societatii "Grup Media Sud" din Constanta, ce ii apartinea pe atunci clientului PSD, baronul de Bacau Corneliu Iacubov. Protestul arheologilor si al organizatiilor ecologice a determinat demararea unei anchete, de forma, dar dosarul s-a "pierdut" in hatisurile instantelor constantene. Tot de forma, Corpul de Control al Primului Ministru a efectuat un control, aratand ilegalitatea constructiilor de la Histria. Cu toate acestea, lucrarile au continuat, in prezent baza de agrement fiind aproape gata. Constient de gravitatea pagubelor produse de aceasta constructie, dar si de "greutatea" persoanelor implicate, seful santierului arheologic de la Histria, profesorul Suceveanu, a luat taurul de coarne si l-a abordat direct pe seful statului, solicitandu-i sa ia masuri. S-a intamplat in 2002, in aula Bibliotecii Judetene Constanta. Fostul presedinte Iliescu i-a acuzat formal pe "cei care distrug obiective arheologice", dar Suceveanu si-a exprimat indoiala in legatura cu corectitudinea judecarii dosarului penal impotriva vinovatilor. De aceea, i-a solicitat lui Iliescu ca acestia sa plateasca, drept compensatie, un gard care sa inconjoare cetatea. "A acceptat pe loc, iar la numai o ora au inceput sa se inroseasca telefoanele. Am fost sunat de mai multe persoane care imi cereau detalii despre cum imi doresc sa fie gardul. Apoi, m-am trezit cu doua masini de teren din care au coborat opt baieti inalti si foarte solizi care mi-au spus ca sunt de la Administratia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii" si mi-au reprosat ca gardul impiedica broastele sa se inmulteasca. Intelegand ca la mijloc este o cacealma si stiind ca gardul e destul de larg ca sa le permita batracienilor sa treaca de el, le-am sugerat sa le dea viagra, ca sa-l poata sari. Oricum, dincolo de acest episod anecdotic, ceea ce a facut Icubov la Histria intrece orice limita a bunului simt".Bazilica bizantina in paraginaUna dintre bazilicile romano-bizantine din vechiul Tomis se afla intr-o situatie critica. Bazilica aflata in curtea interioara a Liceului teoretic "Mihai Eminescu", sub pamant, e in pericol de a fi distrusa de infiltratiile de apa. Conducerea liceului face apel la Ministerul Culturii si Cultelor precum si la Muzeul de Istorie si Arheologie Nationala Constanta pentru salvarea acestui monument cu certa valoare de patrimoniu cultural, istoric, national si european din epoca bizantina. Dupa descoperire, monumentul a ramas inchis publicului larg, fiind protejat superficial, de o copertina de tabla, un soclu putin ridicat si o usa metalica incuiata cu un lacat. De 20 de ani, nimeni nu a mai intervenit pentru protejarea reala a monumentului, care a fost vizitat in acest rastimp numai de catre specialisti. Nu au fost bani si poate ca nici interes din partea autoritatilor. De aceea, monumentul a ajuns intr-o stare jalnica de degradare. Cercetatorul stiintific principal I, Dan Rapa Buicliu, de la Muzeul de Istorie si Arheologie din Galati, atrage atentia asupra starii critice in care se afla monumentul. "Oricine intra in bazilica poate constata cu usurinta ca nivelul de umiditate e mult peste valoarea normala, fapt ce agraveaza zilnic deteriorarea registrelor de ornamentica - pictura crestina parietala. Stratul de tencuiala cu registre de pictura fresco existenta pe bolta si pe partea superioara a peretilor laterali este degradat in intregime si procesul de deteriorare continua, in caz de neinterventie rapida, pana la o iremediabila pierdere". Toate aceste lucruri l-au determinat pe directorul liceului, Neculai Nitu, sa atraga atentia fostului ministru Razvan Theodorescu asupra pericolului distrugerii bazilicii, cerandu-i sprijinul. Directorul adjunct al Muzeului de Istorie din Constanta, Virgil Lungu, ne-a declarat ca stie situatia critica din bazilica aflata in curtea Liceului "Mihai Eminescu". "In conditiile in care vor fi alocate fonduri, consider ca problema se poate rezolva printr-o colaborare intre conducerea liceului si Ministerul Culturii si Cultelor", ne-a declarat profesorul Lungu.Ibida, cetatea ascunsaAscunsa printre dealuri impadurite si departe de principalele rute comerciale si turistice care leaga orasul Tulcea de Constanta, Slava Rusa pare o localitate pierduta de lume si timp, incremenita in vechile traditii ale rusilor lipoveni. Putini stiu insa ca Slava Rusa este ridicata pe vestigiile uneia dintre cele mai mari cetati din Dobrogea, Ibida. Sapaturile organizate au inceput la Ibida in anul 2001. Ele sunt efectuate de arheologi ai Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, sub conducerea profesorului Dorel Paraschiv. Unul dintre motivele care au determinat aceasta decizie a fost reprezentat de rapoartele politistului din sat, Ginu Dumbrava, care nu mai facea fata cautatorilor de obiecte de pret ce haladuiau prin zona, inarmati cu detectoare de metale. In cadrul unui plan complex de recuperare a terenului cetatii, Muzeul din Tulcea a reusit sa cumpere patru case din sat, pe care a reusit sa le amenajeze pentru studentii din mai multe centre universitare care vin in fiecare vara la sapaturi. In exteriorul vetrei satului Slava Rusa, sapaturile s-au desfasurat in doua sectoare, pe cele doua coordonate temporale ale locuirii: romana timpurie, intre secolele I-III si romana bizantina, din secolul IV pana in VII. Desi au reusit sa sape cu mult sub un procent din intreaga suprafata a cetatii, arheologii au reusit sa scoata la iveala poarta de vest - flancata de doua turnuri in forma literei U - pe sub care intra raul Slava. Imediat dupa poarta, in interior, exista un pod care traversa raul, sustinut pe patru piloni. De o parte si de alta a Slavei s-au descoperit zone de pavaj, ceea ce dovedea ca romanii amenajasera aici o zona de promenada.Devoratorii trecutuluiIbida continua spre dealul impadurit Harada cu o fortificatie ceva mai tarzie, cu care avea un zid comun. Fortificatia cocotata pe deal avea aproximativ patru hectare si 12 turnuri de aparare. Efectuand o expeditie de documentare in zona, insotiti de seful santierului, arheologul Dorel Paraschiv, am avut ocazia de a escalada pantele abrupte ale dealului Harada. Dealul era strapuns in nenumarate locuri de surpari de teren, semn ca sub solul pietros al dealului existau incinte subterane care la un moment dat s-au surpat. Pe Herada am gasit portiuni mari in care cautatorii de comori isi facusera deja treaba. Ei strapunsesera portiuni groase de zid aflate deasupra unor tuneluri cu destinatie inca necunoscuta. Arheologii condusi de Dorel Paraschiv au incercat conservarea si protejarea acestor intrari, sigiland prin mijloace proprii aceste brese. In zona Slava Rusa a fost descoperita de altfel si unica asezare paleolitica din judetul Tulcea, unde au fost gasite piese de inventar vechi de peste 60 de mii de ani. La numai 1500 de metri departate de zidul vestic de aparare al cetatii Ibida, arheologii tulceni au descoperit un cavou romano-bizantin, pe peretii caruia se afla o fresca cu motive florale. Din pacate, cavoul a fost jefuit inca din antichitate, arheologii descoperind doar osemintele a nu mai putin de 39 de indivizi. Dupa efectuarea unei analize antropologice a osemintelor descoperite, arheologii au determinat ca acest cavou este un mormant de familie, toti indivizii ale caror oseminte au fost descoperite, printre care si multi copii, fiind rude. Multe alte vestigii asteapta probabil sub pamant momentul in care vor iesi la suprafata si ne vor surprinde cu ineditul lor.O grupare de pustnici piosiSitul de la Basarabi-Murfatlar, un complex monastic primitiv, se afla intr-o degradare totala, desi reprezinta un monument unic, inca necercetat in totalitate. Datat in secolele IX-X, complexul cuprinde bisericute, tunele de acces, morminte sapate in masivul de creta ce strajuieste in prezent malurile Canalului Dunare-Marea Neagra. Complexul manastiresc rupestru de la Basarabi-Murfatlar este unul dintre cele mai originale vestigii crestine de pe teritoriul Romaniei. Situat in cuprinsul unei cariere de creta, complexul de la Murfatlar a avut o existenta care poate fi urmarita pe o perioada de un secol si lasa sa se intrevada dezvoltarea la care ajunsese viata manastireasca in Dobrogea. Specialistii sunt de parere ca toate reprezentarile de pe peretii monumentului zgariate in roci sau obtinute cu o culoare de huma rosie, fara a respecta vreun sens, adesea intretaindu-se si suprapunandu-se, sunt expresia fanteziei unor mesteri putin abili, dar cu un spirit deschis, observand si intelegand intr-un mod foarte propriu lumea din jur, redandu-i elemente dintre cele mai obisnuite sau mai stranii, in imagini care au calitatea de sinceritate, de atenta observare, de incercare timida de expunere a realitatii si a unor concepte de dincolo de real.Carpeli peste totO incursiune in Complexul rupestru de la Basarabi e o experienta unica pentru oricine are sansa sa ajunga aici. Si asta pentru ca accesul in interior se face, cel putin teoretic, strict cu aprobare speciala de la conducerea Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta. Din pacate, maretia emotionanta a acestui loc contrasteaza dureros cu starea deplorabila in care se afla in prezent monumentul. In timp ce oficiali ai Ministerului Culturii vorbesc de cateva miliarde bune cheltuite la Basarabi, constructia ce adaposteste bisericutele sta sa cada. Accesul se face pe sub o grinda de lemn, printre pereti cazuti si fiare contorsionate. E mai degraba o spartura. Un schelet din grinzi de lemn sustine un acoperis de carton gudronat, care arata de parca tocmai a fost supus unui raid aerian de vreo armata dusmana, si pereti de stuf. Cuvantul cel mai potrivit pentru aceasta sandrama este "carpeala". Chiar si pilonii de sustinere sunt innaditi cu scoabe de fier si se clatina la orice pala de vant. Accesul la bisericute se face pe scari si platforme din lemn, pe alocuri putrezit si chiar rupt. Bisericutele, in schimb, sunt fascinante. Sapate in piatra, cu forme si inscriptii desprinse parca din povesti. Un aer de sacralitate calda ne inconjoara. Culoare de acces ne poarta pe sub pamant de la o bisericuta la alta. Trecem pe langa morminte si foste incinte cu destinatie necunoscuta. In peretii calcarosi gasim urmele unor barne suspendate, gasim cruci pe pereti finisati, urme ale fostelor chilii construite probabil la inaltime. In fiecare colt se observa urmele necrutatoare ale trecutului. Dar nu trecutul indepartat, caci timp de 1000 de ani monumentul s-a conservat destul de bine, fiind ingropat in pamant, istoria recenta, nepasarea autoritatilor care nu au facut mai nimic pentru protejarea monumentului se observa peste tot. Peretii bisericutelor au urme de infiltratii de apa, iar pe alocuri s-au exfoliat, cu tot cu inscriptiile unice pe care le purtau. Intr-una dintre ele, peretele estic al altarului s-a surpat atat de mult, incat Sfanta Masa, faurita tot din piatra, a fost sparta si acoperita cu daramaturi. Peste tot, acoperisul si peretii "cladirii" ce adaposteste monumentul sunt fisurati, se clatina, bate vantul la propriu. Gasim chiar sparturi in acoperis si paie, bolovani, adusi inauntru de apa. Intr-un loc descoperim o improvizatie medievala - din punctul de vedere al conceptiei - caci ea dateaza doar de cativa ani - un soi de jgheab pe care ar trebui sa se scurga apa de ploaie de pe culmea dealului stancos la baza monumentului. In loc sa repare eficient acoperisul constructiei, s-au platit o groaza de bani pentru acest "burlan" pe langa care apa se scurge nestingherita chiar in complex.