ordinea.ro Cum a pus Puiu Popoviciu mâna pe fostul sediu al RADET Constanţa

O firmă controlată de un off shore cipriot care apare în mai toate afacerile derulate de Puiu Popoviciu a retrocedat o importantă clădire de epocă din Constanţa, în care anterior funcţionase sediul Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET). Actele de retrocedare au fost semnate de fostul primar Radu Mazăre, care a girat corectitudinea procedurii. Însă autorul unei celebre cărţi despre imobilele vechi ale Constanţei a publicat un document care atestă că proprietarul antebelic al clădirii situate pe Strada Carol la numărul 137 era o altă persoană decât aceea de la care gruparea lui Popoviciu cumpărase drepturile succesorale. În plus, „moştenitoarea” s-a legitimat în faţa notarului cu un act de identitate emis cu 43 de ani înainte, care nu conţinea informaţii esenţiale privind CNP-ul, data şi locul naşterii, numele părinţilor etc.

Moştenitoare, în baza unui contract din 1928

 În 2001, clădirea istorică de pe Bulevardul Tomis nr. 107 se afla în folosinţa RADET. Profitând de prevederile Legii 10/2001 privind retrocedarea imobilelor naţionalizate, o doamnă cu domiciliul în Argentina, pe numele ei Balian Shake, a formulat o notificare de retrocedare a imobilului (109319/14.08.2001), prin executor judecătoresc. Aşa cum deducem dintr-o serie de înscrisuri ulterioare, întrucât notificarea de retrocedare nu se află în posesia noastră, Balian arăta că este unica moştenitoare a autorilor Zelveian Eugenia (născută Venedikian), Agopian Arden (născută Venedikian), Agopian Araxi (căsătorită Balian Araxi), Balian Jose şi Hagopian Garabed Garbis. Ulterior, mai exact în anul 2003, argentinianca a obţinut şi un certificat care îi atesta calitatea de moştenitoare, din partea notarului public Cristina Budei. Totodată, femeia a obţinut o dovadă de la Arhivele Naţionale că unul din autorii ei, respectiv Eugenia Zelveian, cumpărase pe 28 iulie 1928 imobilul situat în Constanţa pe strada Carol nr. 137 colţ cu strada Decebal – lot 11, careul ZA, compus din teren în suprafaţă de 627 mp şi construcţii.

Balian Shake se legitima cu un livret civic din 1963

Ani de zile, în dosarul de retrocedare deschis la Primăria Constanţa nu s-a mai întâmplat nimic. Apoi, pe 30 martie 2006, Balian Shake s-a prezentat la biroul notarului public Gustavo Fabian Rullansky din Buenos Aires, Argentina, unde a încheiat o procură apostilată potrivit Convenţiei de la Haga (obiectul ei îl vom detalia mai jos). În faţa notarului din Buenos Aires, Balian s-a legitimat cu livretul civic argentinian 4990038 eliberat la 20 martie 1963. Aţi citit bine: 1963. În mod paradoxal, în actul notarial nu s-a consemnat codul numeric personal, data naşterii, locul naşterii sau numele părinţilor „moştenitoarei”.

Studiind pe internet situaţia documentelor de identitate aflate în uz, de-a lungul istoriei, în Republica Argentina, am aflat că Livretul Civic (Libreta cívica) este un strămoş al actului de identitate. Încă de la începutul secolului al XX-lea, bărbaţii din Argentina trebuiau să se legitimeze cu livretul militar (Libreta de Enrolamiento), în vreme ce femeile primeau la vârsta de 18 ani un livret civic (Libreta cívica). În 1968, aceste documente rudimentare au fost înlocuite cu Documentul Naţional de Identitate (Documento Nacional de Identidad), un act comun pentru bărbaţi şi femei, emis iniţial sub forma unui buletin verde, oarecum similar cu cele care se aflau în uz în România, în perioada comunistă. Actele de identitate emise în conformitate cu Legea 17.671 din 1968 conţin un cod de identificare similar CNP-ului românesc. Legea argentiniană prevede la articolul 13 obligativitatea prezentării Documentului Naţional de Identitate în toate circumstanţele care fac necesară dovedirea identităţii unei persoane. Însă nu exclude dovada identităţii în baza documentelor mai vechi, care nu au fost scoase din uz, fiind admise, de pildă, la alegerile din anul 2012. Pe de altă parte, în procedurile judiciare şi în operaţiunile bancare, unde sunt necesare informaţiile detaliate privind data şi locul naşterii, CNP-ul, numele părinţilor sau fotografia actuală, se solicită DNI-ul.  Notarul Rullansky n-a avut nevoie de toate aceste aspecte pentru a stabili că persoana care se prezentase în faţa sa, cu un act emis cu 43 de ani în urmă, este într-adevăr Balian Shake.

Hăţişul juridic prin care mandatarii l-au mandatat pe omul lui Popoviciu să vândă drepturile litigioase

Prin actul notarial autentificat în condiţiile mai sus descrise, Balian Shake îi mandata pe numiţii Elena Monica Livescu şi Marian Dănuţ Livescu să încheie o convenţie, expres prevăzută, referitoare la imobilul ce făcea obiectul notificării de retrocedare.



Acţionând în baza mandatului, soţii Livescu s-au prezentat cu respectiva convenţie la notarul public Magdalena Ivănică din Bucureşti, care a autentificat-o sub numărul 919/30.03.2006. Consecutiv, cu numărul 920, notarul ales autentifica o altă procură prin care soţii Livescu, acţionând ca mandatari ai lui Balian Shake, îl mandatau mai departe pe numitul Andrei-Mihai Bejenaru să vândă drepturile litigioase asupra clădirii care adăpostea atunci sediul RADET către constănţeanul Marian Gheorghe. De ce n-au putut soţii Livescu să vândă în mod direct drepturile litigioase şi de ce au mandatat o altă persoană în acest scop? O explicaţie simplă ar fi aceea că Elena Monica Livescu era atunci, ca şi acum, notar public, iar în această calitate a autentificat actul autentic dintre Bejenaru şi Gheorghe. Elena Monica Livescu nu avea dreptul legal să semmneze în acelaşi timp şi convenţia de vânzare, ca mandatară a lui Balian Shake, şi încheierea de autentificare, în calitate de notar public, deoarece ar fi fost în incompatibilitate.

Argentinianca a primit preţul cesiunii într-un cont din Uruguay

La încheierea actului de vânzare a drepturilor litigioase, Marian Gheorghe a plătit 22.500 de euro într-un cont bancar românesc, deschis pe numele societăţii civile de avocaţi Livescu şi Asociaţii. Aici trebuie să arătăm că Marian Dănuţ Livescu, soţul notarei, este de profesie avocat, fiind unul din specialiştii recunoscuţi în materia retrocedărilor de imobile din Baroul Bucureşti. De asemenea, afaceristul constănţean a achitat 227.000 de euro, prin transfer bancar, într-un cont deschis pe numele Balian Shake, dar nu în ţara ei de rezidenţă, Argentina, ci în Uruguay, la Monevideo. Ca să intre în posesia banilor, Balian a bătut o cale de 570 de kilometri, mergând în ţara vecină. De ce nu putea efectua operaţiunea de încasare în ţara ei, asta nu se lămureşte în niciun fel în actele analizate. Însă ştim că livretul civic folosit de Balian Shake în scopul legitimării data din 1963 şi nu putea fi admis de nicio bancă din Argentina pentru autorizarea operaţiunilor de cont curent, în anul 2006.

Mazăre retrocedează Carol 127 pentru Carol 137

Radu Mazăre, profetul de la PrimărieDupă tranzacţia legată de drepturile litigioase, retrocedarea a mers ca unsă. Astfel, pe 6 septembrie 2007, primarul municipiului Constanţa de la acea vreme, Radu Mazăre, a semnat Dispoziţia nr. 4667 pentru restituirea parţială în natură a imobilului situat în Constanţa, bulevardul Tomis nr. 107, str. Decebal nr. 32A (fosta str. Carol nr. 127, Decebal nr.26). În preambulul actului administrativ se arăta că Balian Shake, prin procurist Bejenaru Andrei-Mihai, solicita restituirea imobilului situat la fosta adresă interbelică str. Carol 137. Însă dispozitivul actului stabilea restituirea în natură pentru Carol 127. Totodată, se excepta de la retrocedare o fostă anexă a clădirii interbelice, vândută cu titlu de locinţă, de către Primărie, unei persoane fizice în anul 1996. Totodată, se menţiona că locuinţa în cauză fusese extinsă în baza unei autorizaţii de construire emisă în anul 2003 de Radu Mazăre. Legal vorbind, acea autorizaţie nu putea fi dată, întrucât terenul fusese notificat spre retrocedare încă din 2001. Legea îl obliga pe Mazăre să nu emită autorizaţia de construire, dar fostului primar puţin îi păsa de lege. Lui îi păsa de astrologie, de profeţii, de viitorologie. Ca dovadă, în Dispoziţia sa, pe care, repetăm, a emis-o pe 6 septembrie 2007, acesta arăta că imobilul realizat în baza autorizaţiei (ilegale) în 2003 fusese vândut pe 14 noiembrie 2007. Acest profet rătăcit la Primărie ştia pe 6 septembrie ce avea să se întâmple pe 14 noiembrie, cu număr de autentificare cu tot. Poate că timpul, pentru el, curgea în sens invers, ca înaintea erei noastre. Sau poate că a fost pe undeva o eroare materială, deşi într-un astfel de act solemn, care are forţa probantă a unui înscris autentic, astfel de abateri nu au ce căuta. Trebuie să mai spunem că, undeva în preambulul Dispoziţiei de retrocedare, se mai invoca un articol de lege referitor la încadrarea clădirii hotărâte pentru retrocedare în categoria imobilelor preluate de stat cu titlu valid. Ce titlu a fost, din ce an şi pentru ce autori, nu s-a mai lămurit în Dispoziţie. În sfârşit, după ce a retrocedat fostul număr 127 pentru cererea de la 137, Mazăre a stabilit, aşa cu spunea şi legea, că dispoziţia sa trebuia pusă în executare în termen de trei ani de la data primirii ei de către persoana îndreptăţită.

Verificând documentele aflate la Arhivele Naţionale, am aflat că, pe listele de alegători din anul 1934, în clădirea aflată la adresa Strada Carol nr. 127 figura ca locatar şi proprietar Bonifaciu Roman, avocat de prestigiu şi fiul al ilustrului Ioan N. Roman, fost primar al Constanţei, fost deputat şi unul din marii intelectuali ai Dobrogei, autor de carte, jurnalist, poet şi om de afaceri. Însă, în mod cert, clădirea construită de IN Roman nu era, în niciun caz, cea care stă şi azi în temeliile ei, pe bulevardul Tomis, la numărul actual 107. În acest sens, toţi cercetătorii istorici din Constanţa atestă că imobilul familiei Roman a fost distrus în al doilea război mondial, în urma unui bombardament.


Pe de altă parte, la numărul 137, ultimul proprietar înregistrat înainte de instaurarea regimului comunist a fost Aurelia Galuri, aşa cum reiese din fişa de rol fiscal a imobilului publicată în anexa cărţii „Constanţa Veche” a autorului Marian Moise. Autorul cărţii susţine însă că adresa „strada Carol numărul 137” din perioada interbelică ar corespunde acum cu „adresa Bulevardul Tomis 117”, iar aici ar fi funcţionat multă vreme restaurantul Păltiniş-Măcelăresc.



Extrase din cartea „Constanţa veche” a autorului Marian MoiseNu avem pretenţia să elucidăm situaţia adreselor din perioada interbelică, însă date fiind aceste nepotriviri, credem că Primăria Constanţa trebuia să lămurească pe deplin situaţia, în baza istoricului de rol care se găseşte în arhiva sa. Din nefericire, Primăria nu a făcut acest lucru, procedând diferit faţă de propria ei practică din alte dosare de retrocedare. Iar aşa, suspiciunile că procedura nu a fost corectă sunt pe deplin alimentate.

În 2012, Mazăre emite o nouă dispoziţie, eliminând sintagmele „Carol 127” şi „imobil preluat de stat cu titlu valid”

La câteva luni după emiterea Dispoziţiei de retrocedare, un avocat împuternicit de Andrei Bejenaru a semnat alături de reprzentanţii Primăriei Constanţa, procesul-verbal 132846/16.01.2008 de punere în posesie asupra clădirii istorice. Dar ani de zile după această ispravă, nimeni nu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra fostului sediu RADET. Din acest motiv, nu s-a aflat nimic de afacere, iar anii scurşi fac acum de prisos vreo anchetă penală. Căci orice s-ar putea dovedi cu privire la notificarea din 2001, la certificatul de moştenitor din 2003 şi la procura dată în 2006 în baza unui act vechi de 43 de ani, sunt fapte prescrise. Pe de altă parte, vizionarismul lui Radu Mazăre, dovedit atunci când menţiona actul din noiembrie 2007 în dispoziţia dată în septembrie 2007, încă ar fi de aşteptat, în termen scurt, un punct de vedere… măcar din partea astrologilor.

Pe 6 februarie 2012, primarul Mazăre a emis o nouă dispoziţie, sub numărul 268, prin care a modificat două articole din dispoziţia anterioară, dată în 2007. Le-a modificat, în sensul că le-a reformulat, a schimbat ordinea propoziţiilor, fără a schimba nimic din înţelesul articolelor vechi. Deşi a păstrat intact acelaşi înţeles, schimbând doar formulările şi câteva cuvinte, totuşi Mazăre s-a îngrijit să dispară din cuprinsul actului orice referire la adresa interbelică „strada Carol nr. 127”. Ca dovadă, în noua dispoziţie, nu mai apare decât Carol 137, o singură dată, undeva în preambul, când se menţionează adresa precizată de Balian Shake în Notificarea din 2001. Şi tot în preambul, au mai fost simplificate temeiurile de drept invocate. Cu această ocazie, nu s-a mai inclus nicio referire la încadrarea imobilului în categoria celor preluate de stat cu titlu valid.

Imobilul ajunge în portofoliul Wellkept Imobiliare SRL, o firmă deţinută de un off shore care apare în mai toate afacerile lui Puiu Popoviciu

Deşi toate demersurile legale au fost făcute de Andrei Bejenaru, ca procurist, drepturile litigioase se aflau în posesia constănţeanului Marian Gheorghe. Pe 1 februarie 2012, Bejenaru şi Gheorghe au întocmit un înscris sub semnătură privată, potrivit căruia drepturile asupra imobilului erau cedate în favoarea companiei Wellkept Imobiliare SRL din Bucureşti. Firma bucureşteană era deţinută de Andrei Bejenaru, în proporţie de 10%, şi de firma off shore din Cipru, Tatika Investments Ltd, aceea despre care spuneam că apare în mai toate afacerile derulate de controversatul om de afaceri Puiu Popoviciu. Totuşi cum un astfel de act de mână nu avea nicio valoare, Gheorghe şi Bejenaru s-au prezentat şi la un birou notarial, pe 6 aprilie 2012, unde au încheiat un act autentic de vânzare-cumpărare. Părţi în contract erau Balian Shake prin Bejenaru, Wellkept prin acelaşi Bejenaru şi Marian Gheorghe, personal şi ca mandatar al soţiei sale. Preţul fusese deja plătit în anul 2006, în contul din Uruguay, astfel că Wellkept a devenit proprietară. Pe 13 aprilie 2012, firma lui Popoviciu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra clădirii istorice. Un an mai târziu, fostul sediu al RADET găzduia un restaurant de fiţe şi un magazin de lux.

Ginerele lui TeLeagă şi celelalte personaje

Pentru cei care nu ştiu – deşi cam toată lumea ştie – Puiu Popoviciu a fost ginerele fostului ministru comunist de interne, Ion Dincă-„Te Leagă”. El a avut probleme cu sistemul judiciar, fiind anchetat începând cu anul 2009 şi apoi trimis în judecată în anul 2012, pentru preluarea terenului de la Băneasa al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, acolo unde grupul de firme pe care îl controlează a construit Băneasa Shopping Center, cel mai mare parc de retail din România, evaluat la două miliarde de euro. Popoviciu este asociat în firma Computer Land SA cu Nicolae Badea, fostul său cumnat, căsătorit cu cealaltă fiică a ministrului comunist Ion Dincă-„Te Leagă”. Fiicele fostului demnitar comunist activaseră în contraspionaj, specializarea dialecte arabe. La rândul său, Badea este acţionar la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti, răspunzând de destinele acestuia alături de Cristi Borcea şi Dragoş Săvulescu, doi dintre campionii retrocedărilor frauduloase de terenuri de la Constanţa, coinculpaţi alături de Radu Mazăre în celebrul dosar penal care vizează fapte prin care hălci din domeniul public şi privat al statului şi al Municipiului Constanţa au ajuns pe mâna unor cumpărători de drepturi litigioase. Revenind la Popoviciu, trebuie să mai spunem că acesta mai este asociat şi în Casa Vinului SRL, alături de fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu, dar şi de omul de afaceri Bogdan Bartolomeu, fostul ginere al ministrului comunist Grigore Preoteasa. Popoviciu deţine indirect francizele KFC, Pizza Hut şi IKEA, lanţul hotelier Ramada, peste 50.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale şi numeroase proprietăţi imobiliare. Potrivit unor speculaţii de presă, el ar avea o legătură mediată şi cu fondul de investiţii care a preluat recent în portofoliu City Park Mall of Constantza, construit pe un teren retrocedat de administraţia Mazăre, în Parcul Tăbăcărie.




Lavinia Gheorghe (dreapta), fiica cesionarului de drepturi litigioase Marian GheorgheAndrei Bejenaru este unul din asociaţii minoritari ai grupului de firme controlat de Popoviciu. Constănţeanul Marian Gheorghe este administrator la una din firmele lui Bejenaru, respectiv Hercules Properties SRL Bucureşti. Mai departe, constănţeanul deţine 50% din firma Magic Ambasador SRL, care are în proprietate clădirea în care a funcţionat clubul La Mania din staţiunea Mamaia. Marian Gheorghe este partener în această firmă cu fiica sa, Lavinia Gheorghe, care este căsătorită cu un antrenor de tenis din Scoţia şi întreprinde acţiuni de implicare civică prin Rotary Club Constanţa.

Sursa: ordinea.ro