Portul Tomis, afacerea grupării Mazăre-Constantinescu-Strutinsky (documente)

Sorin Strutinsky, „finanțistul“ grupării Mazăre-Constantinescu, a avut, de-a lungul timpului, implicare în peste 40 de societăți comerciale ca acționar fie ca persoană fizică, fie interpus prin alte societăți comerciale al căror acționariat îl controla.

O componentă importantă a mecanismului economic creat de Strutinsky prin influența oferită de relația privilegiată cu Mazăre și Constantinescu o reprezintă firmele off shore cu acţionariat secret. În documentarea noastră, nu am putut demonstra relația dintre firmele abonate la retrocedări sau contractele cu instituțiile statului și aceste firme cu acționariat ascuns, dar un lucru este cert: majoritatea societăților în care Strutinsky sau apropiații săi au interese au în acționariat o firmă off-shore din Cipru sau din alt paradis fiscal. Scopul acestui mecanism este ca mare parte din profituri să ajungă în societățile din paradisul fiscal, unde acționarii sunt păstrați la secret de case de avocați bine plătite pentru asta. Acolo, banii sunt scoși pe dividende, iar impozitele sunt modice și fixe. Primul exemplu a fost dat în retrocedarea Movilă. În acest caz, SC Habitat şi Ambient SA, cu sediul în Bucureşti, a fost înfiinţată în anul 2003, dar, după ce a intrat în posesia terenurilor din retrocedarea Movilă, și-a schimbat acționariatul și Valentin Ionescu a cedat din acțiuni unui off-shore: Guillin Investments Limited, cu sediul în Nicosia, Cipru.
Așa cum vă prezentam în episodul anterior, retrocedarea averii familiei Movilă, făcută în anul 2004, este debutul unei serii de afaceri imobiliare în care sunt implicați direct sau indirect Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky. Favorizații retrocedării sunt cei cinci mandatați sau cesionari ai drepturilor litigioase ale Ivonnei Movilă: Giurgiucanu Georgică, Mariuța Maria, bunica lui Dragoș Săvulescu, Borcea Cristian, SC Habitat și Ambient SA. Omul-cheie al trioului Mazăre-Constantinescu-Strutinsky în această afacere este Valentin Ionescu, fost coleg de facultate cu cei trei, care este acționar în SC Habitat și Ambient SRL, dar și într-o altă societate, SC Sisteme Internaționale de Afaceri SRL. Valentin Ionescu este învinuit în Dosarul Retrocedărilor, alături de Mazăre și Constantinescu, iar în rechizitoriul cauzei este stipulat că acesta a beneficiat, prin SC Habitat și Ambient SA, de 126.495 mp din domeniul public al statului, faleză în portul de agrement Tomis și zona adiacentă. Dar gruparea Mazăre-Constantinescu-Strutinsky nu s-a oprit doar la dobândirea terenurilor prin retrocedarea Movilă. A urmat a doua etapă: preluarea Portului Turistic Tomis, principala zonă de atracție a orașului.

„Săgeata“ Valentin Ionescu, cheia afacerii Portul Tomis

Tot prin intermediul interpusului Valentin Ionescu, la finele anului 2004, anul în care s-a derulat afacerea „Movilă“, trioul a preluat printr-un contract cu Compania Naţională Administrația Porturilor Maritime Constanța (CN APMC), 72 de hectare de luciu de apă şi dane, mai exact tot Portul Tomis. Pe data de 17 decembrie 2004, societatea Sisteme Internaţionale de Afaceri Bucureşti SA (SIA), prin preşedintele Valentin Ionescu, a închiriat până la data de 30.06.2021, cu prețul de 2.605 euro pe lună, de la Administraţia Porturilor Maritime SA, portul de agrement Tomis. În contract este stipulat că, în primii trei ani, „chiriaşul va plăti 50% din tariful de închiriere“, adică 1.302 euro plus TVA. Prețul ridicol de mic a fost stabilit pe motivul că SIA urma să facă investiţii în infrastructura de turism și în pontoane pentru bărcile de agrement ale portului.

Intră în joc Mircea Banias

Anii au trecut, dar în Portul Tomis nu se vedea nicio investiție. Fostul director care a semnat contractul, Gheorghe Moldoveanu, a fost schimbat după alegerile din 2004 cu Mircea Banias, fost preşedinte al PDL Constanţa, actual senator al Partidului Conservator. Perioada de grație de trei ani în care trebuiau făcute investițiile în Portul Tomis expirase și contractul putea fi reziliat. Banias a încercat să facă acest lucru, dar nu a finalizat nimic. Dimpotrivă, a trecut cu vederea acest lucru și contractul a fost continuat, doar suma de închiriere a fost dublată, aşa cum era stipulat de fapt în document. Această concesie se pare că a fost „paşaportul“ pentru acces în defunctul USL al lui Banias, şi el cercetat într-un dosar legat tot de Portul Constanţa. Revenind la Sisteme Internaţionale de Afaceri SA, trebuie adăugat că societatea era controlată tot de Valentin Gheorghe Ionescu, care, în 2005, deţinea 80% din acţiunile firmei. Între timp, situaţia s-a modificat, iar afaceristul a rămas cu numai 1,666%. În societate a apărut un off-shore din Cipru, MasterJob Limited, cu (93,33%). Aceeași mişcare făcută și cu societatea Habitat și Ambient.

Afacerea „Terasa“

Între timp, Portul Tomis a ajuns o afacere prosperă. Sisteme Internaţionale de Afaceri a ajuns acţionar într-o altă societate, SC Tomis Marina Management (TMM), care şi-a modificat numele, în 2007, din SC Sisteme Integrate de Afaceri. Rolul acesteia este de antreprenor general al lucrărilor şi administrator al Portului Tomis. Acţionariatul Tomis Marina Management s-a schimbat continuu. Într-o Adunare Generală a Acţionarilor (AGA) din TMM, s-a decis ca firma turcilor Hasan Malik Kececioglu şi Mustafa Nihat Demirel, SC Euromarina SA, să se implice în afacere, dar numai după mărirea capitalului societăţii cu 7.300.000 de lei. Adică o sumă care să acopere redevenţa pe care Sisteme Internaţionale de Afaceri o plăteşte la CN APMC pentru toţi cei 25 de ani de concesiune. Aşadar, în AGA din 15 februarie 2008, Sisteme Internaţionale de Afaceri, reprezentată de Alina Ionescu, soția lui Valentin Ionescu, alături de SC Euromarina SA, prin Hasan Malik Kececioglu şi Mustafa Nihat Demirel, s-au înţeles asupra cooptării societăţii turcilor în afacere. În acest mod, gruparea Mazăre-Constantinescu-Strutinsky a reusit să pună mâna pe cea mai atractivă zonă a oraşului Constanţa fără investiții majore. Mai mult, pe cheiul Portului Tomis s-au amplasat nişte construcţii provizorii care au fost transformate în cafenele şi restaurante, închiriate de Tomis Marina Management cu sume cuprinse între 8.000 de euro, în primul an de funcţionare, şi 24.000 de euro, în cel de-al cincilea an. La profitul societății se poate adăuga și chiria ambarcaţiunilor de agrement care sunt staţionate în portul de agrement. În schimb, Sisteme Internaţionale de Afaceri, prin Tomis Marina Management, plăteşte puţin peste 5.000 de euro pe lună la CN APMC. Ca să asigure tot confortul chiriaşului, CN APMC a demarat, anul trecut, şi construirea unui dig de apărare de câteva milioane de lei, investiţie care poate fi amortizată în zeci de ani de compania de stat.

Șoseaua de coastă

În anul 2014, administrația Mazăre a încercat să reînvie proiectul şoselei de coastă. S-a insistat măcar pe un tronson care să unească Portul Tomis de restul orașului. Un lucru extrem de util pentru constănțeni, dar la fel de profitabil pentru trioul Mazăre-Constantinescu-Strutinsky. De ce? Simplu. O parte dintre terenurile pe care va trece șoseaua de coastă aparține societăților controlate de Sorin Strutinsky și Primăria va trebui să le răscumpere. Astfel, „tripleta“ își creează profit doar prin intermediul unei retrocedări.

Concluzie

Prin influență politică și administrativă, „tripleta de aur“ Mazăre-Constantinescu-Strutinsky a intrat în posesia unor terenuri din peninsula Constanței cu ajutorul interpusului Valentin Ionescu și al SC Habitat și Ambient. Prin aceeași persoană, dar printr-o altă firmă, Sisteme Internaționale de Afaceri, a fost concesionat Portul Constanța pe sume de nimic. La un moment dat, când societățile au ajuns să înregistreze profit, Valentin Ionescu a devenit minoritar, iar acţionarii principali au ajuns două firme off-shore din Cipru cu acționariat ascuns. Este evident, din tabloul descris, că profitul a ajuns la persoane necunoscute care încasează banii în Cipru sub semnul anonimatului. Astfel, se diminuează profiturile înregistrate în țară și se creează și un traiect secret al profiturilor încasate. Mai trebuie făcută o mențiune: în Mamaia, vizavi de Cazino, există un complex turistic hotelier intitulat „Le Rose del Lago“. Beneficiarii investiţiei erau, la data construcției, în septembrie 2013, SC Rosemberg Imobiliare SRL și, bineînțeles, Habitat şi Ambient SRL. Trebuie adăugat că din acționariatul firmei au mai făcut parte și Giurgiucanu Costică şi Giurgiucanu Oana. Să fie vreo legătură și cu Georgică Giurgiucanu și afacerea „Movilă“?