Rise Project Gabriela Firea şi primul soţ, profit de 23.700 de USD pe spatele unei nonagenare

Gabriela Firea a primit, acum trei zile, titlul de „Business Woman of the Year”, în cadrul unei gale care a scos în evidență meritele și altor femei obișnuite să aibă succes în viață. Dând timpul înapoi cu douăzeci de ani, RISE prezintă detaliile unei afaceri simple, profitabile, dar necunoscute, din biografia celei care conduce astăzi Bucureștiul.
 
În primăvara lui 1996, primarul general al Capitalei și soțul ei de atunci, Răsvan Firea, au câștigat 23.700 de USD, speculând naivitatea unei femei în vârstă de 90 de ani. Bătrâna se numea Lucia Rauwolf și trăia, de mult timp, în exil – la capătul câtorva decenii de persecuții politice la care îi fusese supusă familia.
 
1996 a fost un an agitat. În luna mai, presa îi ridiculiza narcisismul lui Adrian Năstase și îl acuza pe Mircea Coșea că furase banii băncii Columna. Urmau alegerile locale, iar Alianța Civică organiza colocvii la Teatrul de Copii „Ion Creangă”, cu titlul „Dialog cu și despre Victor Ciorbea” – pregătind candidatura acestuia la Primăria Capitalei.
 
Piața imobiliară nu era raiul care avea să devină zece ani mai târziu, dar pulsa deja prin mii de supape, aglomerând paginile de mică publicitate ale ziarelor generaliste.
 
O garsonieră de pe Bulevardul Unirii costa 12.500 de USD, iar un apartament cu trei camere de pe Calea 13 Septembrie se vindea cu 18.700 de USD.
 
În 1996, Gabriela Firea lucra ca ziaristă la Televiziunea Română. Era căsătorită de trei ani cu omul de afaceri Răsvan Firea și locuia în cea mai bună zonă a Bucureștiului, pe Bulevardul Primăverii. 
 
Pe 21 mai 1996, soții Firea au cumpărat de la o bătrână pe nume Lucia Rauwolf un teren liber, de 300 de mp, situat în cartierul în care ei trăiau, amplasat chiar vizavi de fostul palat al lui Nicolae Ceaușescu.
 
O săptămână mai târziu, pe 28 mai, au vândut terenul mai departe, mult mai scump, unui afacerist sirian.

 
Bilanțul celor două tranzacții, despărțite de numai șapte zile, a fost următorul: au cumpărat cu 180.000.000 ROL (61.100 USD), au vândut cu 250.000.000 ROL (84.860 USD), au câștigat 70.000.000 ROL (23.760 USD). 
 
În 1996, 23.760 USD, profitul soților Firea în urma acestei afaceri, făcute fără nicio bătaie de cap, erau bani cu o putere de cumpărare foarte mare.
 
Cu ei se putea achiziționa un apartament cu trei camere, în zona centrală, pe Calea Călărași, două garsoniere pe Bulevardul Unirii sau două apartamente cu câte trei camere în Militari sau în Rahova.
 
RISE Project a scris despre cele două tranzacții ale familiei Firea și acum doi ani, fără să aibă, la data aceea, cifrele celor două acte de vânzare-cumpărare, ci doar informația legată de rolul de agenție imobiliară pe care l-au jucat soții Firea.
 

Între timp, continuând documentarea, RISE a găsit contractele încheiate pe 21 și 28 mai, le-a citit și transcris, fără să primească însă acordul de a le face publice în facsimil. Cifrele lor sunt cele prezentate mai sus.
 
Declarația Gabrielei Firea, acum doi ani, la întrebările RISE, a fost următoarea: „În `96, locuiam cu soțul meu, Răsvan Firea, pe strada Primăverii și lucram ca reporter la TVR. Nu mă ocupam cu afaceri. Din câte îmi aduc aminte, soțul meu a cumpărat acel teren de la o vecină, care voia să dea banii obținuți copiilor. Apar și eu ca vânzător doar pentru că bunurile dintr-o căsătorie sunt comune. Nu m-am ocupat de negociere, tranzacție etc. Ulterior, probabil că soțul meu a vândut terenul pentru că e posibil să fi avut nevoie de bani la firma lui. Nu cunosc. Vă asigur că totul a fost legal”.
  
1996 a fost al nouăzecilea și ultimul an de viață al Luciei Rauwolf, nonagenara pe seama căreia familia Firea s-a umplut de bani.
 
În ciuda numelui ei cosmopolit, cu rezonanță anglo-saxonă, Lucia Rauwolf era, de fapt, o machedoancă din Oltenia.
 
Se născuse în 1906 și era fiica academicianului Dimitrie Caracostea (1879-1964), fondator al Institutului de Etnografie și Folclor, ministru al Educației în 1940 și deținut politic în timpul comunismului.
 
Fusese botezată de scriitorul Gala Galaction, bun prieten cu tatăl ei, și îl avusese naș de cununie pe istoricul Nicolae Iorga, în a cărui coordonare lucrase.
 
În anii 1960, publicase, sub numele de căsătorie, Lucia Protopopescu, câteva cărți despre Ion Budai-Deleanu și despre primii ani ai învățământului românesc din Transilvania – cărți citate și astăzi, chiar dacă se mai găsesc doar în anticariate.
 
Rămasă văduvă, emigrase în Republica Federală Germania, în 1980. Înainte de a-i da voie să iasă țară, regimul comunist a obligat-o să doneze statului un teren de pe Bulevardul Primăverii, pe care îl moștenise de la soțul ei, Emil Protopopescu, decedat în 1978.
 
După Revoluție, a dat statul în judecată ca să obțină acest teren înapoi. A câștigat procesul în martie 1996 și, două luni mai târziu, a vândut terenul familiei Firea.
 
Filologul Mihai Mitu (80 de ani), profesor pensionar al Facultății de Limbi Străine de la Universitatea București, este unul dintre puținii supraviețuitori din mediul academic care au cunoscut-o: „A fost o persoană discretă și un mare om de știință. Studiase viața lui Budai-Deleanu încă din anii 1930, la Viena, unde fusese trimisă special de tatăl ei. Când am văzut-o ultima oară, prin anii 1970, mi-a spus că vrea să plece în Germania, la fiica ei, să moară acolo”.
 
În Germania, Lucia Protopopescu s-a stabilit la Köln și și-a schimbat numele, pe cale administrativă, în Rauwolf. A încetat din viață în 1996, la doar câteva luni distanță de momentul în care le-a vândut soților Firea, la un preț mult subevaluat, terenul din cartierul Primăverii.
 
Autor: Ionuţ Stănescu
Sursa: riseproject.ro