riseproject.ro Orașul subteran - Bucăți din parcul Grozăvești, retrocedate de Poteraș, ajunse la rudele nevestei

Un interlop care își măsura timpul cu termenele dosarului penal în care era judecat a avut rolul de pion în scoatarea a 5 ha din patrimoniul Bucureștiului, prin decizii de retrocedare suspecte.
S-a întâmplat în 2005 și în 2006, pe raza Sectorului 6, în timpul primului mandat de primar al lui Cristian Poteraș.
Terenurile au fost restituite pe numele unor oameni simpli – analfabeți sau muribunzi, care i-au dat interlopului procură de reprezentare – și au ajuns, în cele din urmă, la rude și la parteneri de afaceri ai familiei Poteraș.
Înainte de a se opri în această „haltă” finală, toate au făcut un ocol pe la patronul firmei căreia Poteraș i-a încredințat serviciul de ridicare a mașinilor parcate neregulamentar în Sectorul 6.
„Era firma cea mai agresivă din tot Bucureștiul”, spune avocatul Gheorghe Piperea, cel care le-a scos în afara legii această afacere.
Valoarea terenurilor e de 13 milioane de euro, dacă luăm ca reper prețul cu care unul dintre ele – singurul – a fost vândut pe piața liberă, dincolo de cercul închis al acestei coterii imobiliare.
Cel mai „interesant” dintre terenurile decupate astfel de pe harta orașului se găsește într-o zonă verde: în inima Parcul Grozăvești, lângă campusul Universității Politehnice.  Se află și astăzi în proprietatea vărului nevestei lui Poteraș.
Pe un altul a fost construit un bloc masiv, cu 14 etaje.
Aici își desfășoară activitatea firma de construcții controlată astăzi de Aureliana Gîdea – soția oficială a lui Cristian Poteraș, până în 2010, și neoficială, de atunci înainte, potrivit surselor RISE.
Un fost angajat al firmei susține că blocul cu 14 etaje este, de fapt – de la prima cărămidă până la ultima – al familei Poteraș, deși în actelele de proprietate apar alte nume.
Nu e clar dacă restituirile scoase la lumină astăzi de RISE au fost dispuse prin încălcarea legii, așa cum au fost cele pentru care, în 2015, Curtea de Apel București l-a condamnat pe Cristian Poteraș la opt ani de închisoare.
Dar e clar că, asemenea celorlalte, și acestea au fost speculative: beneficiarii lor finali, care au umflat poturi de milioane de euro de pe urma acestor decizii administrative, nu aveau nicio legătură cu proprietarii de drept ai terenurilor. 
Potrivit informațiilor noastre, niciuna dintre retrocedările prezentate acum de RISE nu a fost investigată de Direcția Națională Anticorupție (DNA), în dosarul în care Poteraș a fost trimis la pușcărie pentru restituiri imobiliare frauduloase.
Asta deși retrocedările dezvăluite acum de RISE și cele anchetate de DNA au avut loc în aceeași perioadă, iar unul dintre beneficiarii restituirilor prezentate astăzi – vărul Aurelianei Poteraș-Gîdea – a fost și beneficiarul multora dintre cele investigate de DNA – declarate de justiție ilegale.
Cristian Poteraș este acum la penitenciarul Rahova.

Soția sa, Aureliana Poteraș-Gîdea, nu a răspuns la întrebările pe care RISE Project i le-a trimis, prin e-mail și prin sms.
Mai jos, oamenii și faptele prin care 5 hectare din București s-au prelins în afara proprietății statului, sfârșind la afaceriști de curte și la rude ale familiei fostului primar.
„Aureliana Gîdea e pasionată de feng shui. Când ne-am mutat birourile în blocul de pe Bulevardul Timișoara, s-a apucat să dărâme pereții interiori, fiindcă spațiul nu era suficient de bun după regulile feng shui-ului.
A chemat un specialist cu o busolă și a început ăla să măsoare. Se plimba de colo-colo, intra, ieșea, căuta câmpurile energetice!
La urmă de tot, a adus și niște preoți să facă o feștanie. Era să-i zic:
– Haideți, doamnă! Ori sunteți cu tradițiile astea ale chinezilor, ori cu popii noștri ortodocși!?”.
Cel care vorbește a lucrat câțiva ani în subordinea Aurelianei Gîdea, la firmele ei de construcții.
Blocul de pe Bulevardul Timișoara – îmbălsămat cu tămâie și întors cu susul în jos de specialiștii în feng shui – este al familiei Poteraș – spune el.
„Nu căutați în acte, că nu apar ei. Vă zic eu că așa e. Am lucrat acolo, ce naiba! Toată lumea știe!”.

Ca și cum și-ar fi propus să-l confirme, o lună mai târziu, când mergem să fotografiem paralelipipedul masiv, cu 14 etaje, de la capătul Bulevardului Timișoara, un tânăr apare de nicăieri și întrerupe huruitul monoton al străzii: „Ăla e blocul lui Poteraș!”.
Ne aflăm la intersecția Străzii Valea Oltului cu Bulevardul Timișoara și călcăm, oriunde ne-am duce, pe terenuri retrocedate de Poteraș în primii patru ani pe care i-a petrecut la Primăria Sectorului 6.
Bunuri cu o valoare enormă, de zeci de milioane de euro, scoase din proprietatea statului pe numele unor familii modeste, apoi deturnate către demnitari și oameni de afaceri.
Clădirea cu 14 etaje, ridicată aproape în câmp, stă pe 1 hectar care a urmat același traseu.
A fost retrocedat acum zece ani, prin contribuția unui infractor a cărui viață curgea între un termen și altul al dosarului penal în care era judecat. – Rezistați să citiți o poveste întortocheată?
În 2002, un bărbat în vârstă de 46 de ani, pe nume Aurel Bencu, pune la cale, alături de niște cetățeni turci, păcălirea statului cu câteva sute de mii de euro.
Într-o hală industrială de lângă București, aduc utilaje uzate, luate cu împrumut de la un prieten, le șterg de praf, le învelesc în țiplă și le atașează facturi false, ca și cum tocmai le-ar fi cumpărat, nou-nouțe, de la o fabrică.  
Cu decorul farsei bine pregătit, merg la fisc și cer returnarea TVA-ului pe care l-au „plătit” pentru ele.
ANAF-ul își dă seama de cacealma și îi reclamă la parchet.
Aurel Bencu e săltat de poliție, dus în arest și așezat pe cursul unui proces care avea să dureze zece ani.
După șase luni, iese din detenția preventivă și, liber ca pasărea cerului, își bate capul cum să facă alți bani.
În 2005, găsește o altă oportunitate de îmbogățire.
În satul în care locuiește, Domnești – o așezare în care poreclele țin locul numelor, situată pe linia Bulevardului Ghencea – trăiește o familie cunoscută drept Macovei-Cucuvea.
Băiatul cel mare, Aurel Ion (33 de ani) – Relu Cucuvea, pentru săteni – a moștenit niște terenuri de la bunici.
Sunt terenuri impalpabile, ascunse prin actele familiei. Ca să aibă parte de ele, trebuie să le solicite de la stat.
Abia dacă știe să scrie și să citească, dar asta nu îl împiedică să facă, măcar prin delegați, propria lui revendicare imobiliară.
Și îl delegă pe Aurel Bencu.  
Pe 30 august 2005, Bencu ia procură de la Relu Cucuvea – și de la mama lui, Ilinca Ion, și de la o soră de-ale lui, Mitana Burcea – să ceară de la Primăria Sectorului 6 retrocedarea a 3 hectare.

Până ca această revendicare să ajungă la un deznodământ, în mai 2006, Bencu ia mandat și de la o bătrână de 83 de ani – aflată pe moarte – ca să ceară, în numele ei, alte 2 ha de la Primăria Sectorului 6.
Ca prin minune, revendicările sunt aprobate în scurt timp.
Pe 16 iunie 2006, e retrocedată suprafața de 3 hectare, solicitată în numele familiei Macovei-Cucuvea, iar nouă zile mai târziu, e retrocedată suprafața de 2 hectare, cerută în numele bătrânei.
5 hectare în București, ajunse, dintr-o dată, în mâna unui infractor judecat pentru restituiri ilegale de TVA.
Terenurile au o valoare uriașă.
Ne aflăm în zilele boom-ului imobiliar de acum zece ani, când metrul pătrat de la periferia Bucureștiului este cotat la același preț cu uncia de aur.
Ce face Aurel Bencu cu ele?
Ei bine, aproape că le dă pe degeaba, prin două vânzări simetrice, la prețul de 150.000 de euro.
Cele 3 hectare sunt vândute, cu această sumă (5 euro/mp), către Ilie Potecaru, un om de afaceri cvasi-necunoscut din Sectorul 6, căruia i le promisese, la acest preț, înainte ca retrocedarea să aibă loc.
Iar celelalte 2 hectare sunt vândute, tot cu 150.000 de euro (7,5 euro/mp), lui Lucian-Viorel Grecu, vărul Aurelianei Poteraș, soția primarului Sectorului 6 – șeful Subcomisiei de Fond Funciar care a propus retrocedarea.
Aurel Bencu iese din scenă, dar terenurile scoase cu ajutorul lui din proprietatea statului încep să se mute de colo-colo ca jetoanele pe catifeaua unei mese de poker. Suprafața de 2 hectare, ajunsă la Grecu, e compactă.
Cea de 3 ha, ajunsă la Potecaru, e spartă în trei terenuri diferite.
Primul, de 1 ha, e vândut, în mai puțin de o jumătate de an, cu un preț amical, 60 de euro/mp, unui partner de afaceri al familiei Poteraș: Gheorghe Cîrciumaru. Soția lui Cîrciumaru a deținut o societate comercială alături de fratele lui Poteraș, George.
Pe terenul acesta e ridicată clădirea masivă, cu 14 etaje, din capătul Bulevardului Timișoara, pe care și „insideri” ai firmelor fostului primar, și oameni simpli de pe stradă o numesc „blocul lui Poteraș”. Al doilea, de 0,4 ha, e vândut, cu același preț, tot unui partener de afaceri al familiei Poteraș: Roland Simina. În 2010, acesta a cumpărat de la Aureliana Gîdea compania fanion a familiei fostului primar: All Plan Construction.
Al treilea teren e cel mai interesant dintre toate.
Măsoară 1,6 ha și se găsește în mijlocul Parcului Grozăvești. Seamănă cu o felie de pizza, cu vârful îndreptat în direcția rectoratului Politehnicii București. La puțin timp după ce devine stăpân peste această parcelă, Potecaru rupe o jumătate din ea și i-o dă, fără bani, lui Lucian-Viorel Grecu, vărul Aurelianei Poteraș.
La schimb, Grecu îi cedează cele 2 ha restituite pe numele bătrânei de 83 de ani, pe care, imediat, Potecaru le vinde mai departe, cu 5,2 milioane de euro (260 de euro/mp), către o firmă israeliană.
E singura tranzacție din tot acest ghem de vânzări și revânzări care iese din logica afacerilor făcute în cerc închis. Prețul ei e de 4-5 ori mai mare decât al celorlalte.
Compania evreiască plănuiește să ridice un cvartal de blocuri pe acest teren. Banii de proiectare vor intra în conturile primarului Poteraș, prin intermediul omniprezentei firme a familiei sale, All Plan Construction. Recapitulând toate mișcările de bani de mai sus, Ilie Potecaru, protagonistul celor mai multe tranzacții, a investit în drepturi succesorale 150.000 de euro și a câștigat de 44 de ori mai mult: 6,7 milioane de euro.
5,2 milioane, în mod sigur. Restul sunt sume care au lubrifiat transferuri de proprietate în interiorul aceleiași grupări de afaceri.
Dar cine este acest businessman discret, cu o mână atât de bună?
În al doilea mandat al lui Poteraș, Potecaru a înființat o firmă care a primit misiunea de a ridica toate mașinile parcate neregulamentar pe străzile Sectorului 6.
Firma strâns, în felul ăsta, între 2010 și 2015, circa 4,5 milioane de euro de la cetățenii ale căror automobilele le lua pe sus.
O acțiune judiciară inițiată de avocatul Gheorghe Piperea a reușit să declare această practică ilegală și i-a tăiat conducta cu bani din care se alimenta lună de lună.
Gheorghe Piperea: „În mai toate sectoarele, mașinile erau ridicate în același fel, însă cei care operau în Sectorul 6 erau cei mai agresivi dintre toți”. Prin urmare: – terenuri ale Bucureștiului au urmat un traseu labirintic înainte de a ajunge la prădători ai buzunarelor cetățenilor și la rude și amici ai demnitarilor care au decis scoaterea lor din proprietatea de stat.
– interlopi antrenați în furtul de bani publici, cărora justiția le flutură deja zeghea pe sub privire, utilizați în aceste tranzacții.
– și oameni ai nimănui, aflați la limita analfabetismului, pe al căror nume se derulează întreaga acțiune. În Domnești, acasă la Relu Cucuvea, mai locuiește doar una dintre surorile lui, împreună cu familia ei.
E atâta austeritate în această mică gospodărie de țară – pe poarta căreia au ieșit, fără ca proprietarii să aibă habar, câteva milioane de euro – încât tot ce se vede în jur pare schițat cu vârful unei mine de grafit.
Femeia zice că s-a împrumutat ca să își înmormânteze mama, stinsă în noiembrie, fiindcă nu avea bani de coșciug și de parastase.
Se duce înapoi în casă și se-ntoarce cu certificatul de deces, ca să ne-arate că spune adevărul.
E certată cu fratele ei. Nu și-au mai vorbit de multă vreme. Îl știe plecat în Anglia, să muncească la o spălătorie auto.
Spune că Relu Cucuvea a fost mereu un coate-goale. Trăia de pe o zi pe alta, risipind tot ce găsea prin casă.
Așa i-a venit și ideea să se dea pe mâna lui Bencu și să ceară terenurile de la Primărie.
Mama lor și cealaltă soră, Mitana, l-au urmat orbește. Ea n-a dorit să primească nimic. A renunțat la partea ei în favoarea lui.
Când începem să-i povestim câți bani au fost storși din moștenirea lor, aproape că pierde sensul cuvintelor.
În fața acestui gard, care pare să despartă sărăcia de restul lumii, milioanele de euro sunt precum cuvintele încărcate de consoane ale unei limbi nordice.
Terenurile despre care RISE scrie azi sunt marcate cu stegulețe roșii pe harta de mai jos. Cu negru sunt marcate terenurile a căror retrocedare a fost investigată de DNA și anulată de Curtea de Apel București, în mai 2015. Cu violet, cele restituite în favoarea unor interpuși de-ai lui Cristian Poteraș, ai europarlamentarului Ramona Mănescu și ai magnatului imobiliar Dragoș Dobrescu. Iar cu albastru, cele retrocedate exclusiv unor iterpuși de-ai lui Dragoș Dobrescu. 

La o jumătate de oră de mers cu mașina din pragul casei în care locuiește sora lui Relu Cucuvea, alt gard și altă poartă – în apropiere de Piața Alba-Iulia.
Dincolo de zăbrelele lui, a trăit Maria Radu, bătrâna în vârstă de 83 de ani, în numele căreia au fost restituite celelalte 2 hectare.
Bătrâna e moartă, spun vecinii. Și – jură ei – era moartă și acum zece ani, când actele notariale afirmă că i-ar fi dat mandat de reprezentare lui Aurel Bencu.
„Stau pe strada asta din 2006 și nu mai trăia la data aia. O știu de dinainte, de pe vremea când veneam aici doar în vizită. Toată lumea o știa. Era celebră. Zăcea în pat și țipa ori de câte ori simțea că-i trece cineva prin fața porții”, spune o tânără.
Amuzată până peste cap că s-a găsit cineva care vrea să-l intervieveze pe unul dintre morții cartierului, femeia face oficiile de prezentare mai departe.
Astăzi, zice ea, dincolo de gard, trăiește doar fiul bătrânei, un tehnician dentar vestit pentru proasta lui dispoziție.
Acestea sunt cele două familii pe numele cărora au fost proiectate, ca într-un truc cu umbre chinezești, retrocedările unor terenuri în valoare de circa 13 milioane de euro.
Restituirile au curs pe numele lor, chiar și cele două acte de vânzare-cumpărare, încheiate la prețul de 150.000 de euro, au fost semnate în numele lor, deși e neclar cine a încasat banii aceștia în realitate. În caz că au fost plătiți vreodată.
Sora lui Relu Cucuvea zice că nu știe cu ce s-a ales fratele ei de pe urma acelei tranzacții. Mama și sora ei nu s-au ales, în orice caz, cu nimic.
Își amintește că, imediat ce s-a asociat cu interlopul Aurel Bencu, Relu Cucuvea a făcut rost de-o casă pricăjită prin Dâmbovița, comuna Lungulețu.
A rătăcit prin Lungulețu vreo doi ani, apoi a plecat mai departe, până a ajuns, prin te miri ce împrejurări, spălător de mașini în Marea Britanie.
Roland Simina și Gheorghe Cîrciumaru, doi dintre apropiații familiei Poteraș, pe la care s-au plimbat terenurile prezentate mai sus, nu au dorit să stea de vorbă cu RISE Project. 
Ionuț Stănescu
Ilustrații: Sergiu Brega Celelalte părți ale serialului „Orașul subteran”:

Ep.0: Fabrica de bani din mijlocul Bucureștiului, ocolită de anchetele DNA
Ep.1: Europarlamentarul Ramona Mănescu, tunuri imobiliare în tandem cu mafia retrocedărilor
Ep.2: Profit de 8.600 la sută, din afaceri cu terenurile statului român

Sursa: Riseproject.ro