riseproject.ro Orașul subteran - Profit de 8.600 la sută, din afaceri cu terenurile statului român (documente)

Magnatul Dragoș Dobrescu, patron al grupului „Monolit”, împreună cu salariați, prieteni sau mici parteneri de afaceri de-ai săi, alături de care, în ultimii 15 ani, a devorat patrimoniul imobiliar al Capitalei. ILUSTRAȚIE: Sergiu Brega. FOTO: facebook, miscareaderezistenta.ro, LinkedIn.

RISE Project prezintă cazul câtorva familii care au revendicat de la Primăria Sectorului 6, fără succes, restituirea mai multor terenuri care le fuseseră confiscate în timpul comunismului. 

La capătul unei așteptări sterile, de ani de zile, în care nu au primit nimic, și-au vândut drepturile succesorale către interpușii magnatului imobiliar Dragoș Dobrescu, proprietar al grupului de firme „Monolit”.  

După ce moștenirile le-au fost preluate, terenurile lor – până atunci, imposibil de restituit – au fost retrocedate. S-a întâmplat în 2006 și în 2007. 

O foarfecă binevoitoare a coborât brusc asupra hărții Bucureștiului și a decupat contururile a patru loturi, în suprafață totală de 2,38 ha.

Valoarea lor de piață este estimată la 5,5 milioane de euro.

Dobrescu le-a acaparat, prin interpuși, sub forma drepturilor succesorale, contra 63.000 de euro.


O afacere cu o rată a rentabilități care țintește către zenitul economiei de piață – 8.600 la sută – urcată până la cer prin tocarea terenurilor statului român.

Datele RISE arată că retrocedările pe care le prezentăm azi nu au fost niciodată cercetate de Direcția Națională Anticorupție (DNA).

Asta deși au fost dispuse în același timp și în favoarea acelorași persoane care au beneficiat de restituirile pentru care primarul Cristian Poteraș a fost condamnat la opt ani de închisoare de Curtea de Apel București, în 2015.

Unul dintre terenurile prezentate azi de RISE Project, ocolit de ancheta DNA, a fost, însă, pus sub sechestru pentru recuperarea prejudiciului constatat în dosarul instrumentat de parchetul anticorupție. 


Asta înseamnă că ANAF a luat în garanție un bun extras din proprietatea publică după aceeași rețetă în care a fost creată paguba, fără să știe, întâi de toate, dacă bunul pe care l-a sechestrat a fost obținut în condiții de bună credință.

Reformulând: alergând în beznă, pe urmele unei anchete penale incomplete, ca să bandajeze rana unei hoții de zeci de milioane de euro, statul român își execută propriile active.

Așa reiese din documentarea RISE. DNA ar putea avea probe care să infirme această ipoteză.

Numai că atât DNA, instituțional, cât și procurorul Lucian Papici (prin intermediul prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, unde acesta activează astăzi) au refuzat să ne acorde un interviu pe marginea felului în care a fost făcută ancheta care l-a trimis la închisoare pe Poteraș. Tema interviului ar fi trebuit să fie eventualele lacune ale investigației DNA.

Mai jos filmul acaparării celor 2,38 hectare de către proprietarul „low profile” al grupului de firme Monolit.  

Câteva telefoane date de reporterii RISE, în zilele nefestive de la sfârșitul anului trecut, au lăsat mai mulți bucureșteni fără somn.

Elena Damian, o octogenară plină de viață, e una dintre cei care, după o scurtă convorbire cu ziariștii, a trăit nopți albe.

Într-o dimineață, prin casca bătrână a telefonului fix, a aflat că acum mai bine de zece ani, în 2006, a pierdut o sumă enormă de bani. Atât de mare încât abia dacă are puterea să o rostească.

Cu răsuflarea ei poticnită, anunțând un început de astm, aproape că se sufocă atunci când o pronunță.

De la o vreme, ai ei au probleme financiare. Fiul și nora au fost nevoiți să se mute în afara Bucureștiului.

Și, acum, dintr-o dată, vestea asta…

Ne-a chemat la ea la bloc, să i-o mai spunem o dată. Să o audă pe viu.

Stăm de vorbă într-o încăpere minusculă, improvizată sub scara pe care se urcă de la parter la etajul întâi.

O cămăruță care servește drept casierie pentru președintele asociației de proprietari.

„N-am dormit toată noaptea!”, zice.

“2,9 milioane?!… De euro!?… Sunteți siguri?”.

Nu îi răspundem. O lăsăm să povestească.

În vara lui 2006, Elena Damian s-a întâlnit cu o domnișoară fâșneață, componentă a echipei imobiliare coordonate de Dragoș Dobrescu – un grup de avocați, contabili, directori, simpli prieteni sau mici parteneri de afaceri, aflați pe statele de plată ale firmelor pe care acest multimilionar secretos le-a înghesuit sub marca „Monolit”.

Dobrescu se folosește de identitatea lor ca să preia drepturi succesorale pe care tot felul de oameni de rând le au asupra unor terenuri confiscate în timpul comunismului.

Apoi – tot prin ei, păstrându-și confidențialitatea – revendică terenurile de la primării și, invariabil, le primește.

Ceea ce statul nu retrocedează în ani de zile, la cererea unor cetățeni obișnuiți, retrocedează imediat, la cererea lui Dragoș Dobrescu.

Milionarul dirijează această echipă multicoloră din birou, iar echipa face muncă de teren.

Și, pe teren, face ravagii.

Elena Damian: „Era vară, duminică, când m-a sunat fata aceea. Am vorbit la telefon și, în aceeași zi, a și venit la mine acasă. O domnișoară subțirică, deschisă la păr. Mi-a oferit 25.000 de euro și am acceptat”.

25.000 de euro plus o cafea!

În ziua următoare, când s-au dus să încheie contractul, Elena Damian și tânăra care a jucat-o pe degete s-au întâlnit la McDonald’s-ul de la Unirii.

Fata i-a făcut cinste cu o cafea la pahar de plastic.

Au mers apoi la notariat. Vârstnica a semnat acolo un act prin care își vindea drepturile succesorale asupra unui teren de 1,48 de hectare.

Când s-a întors acasă, după-amiază, și a citit mai bine actul, a găsit în el două nume care nu îi spuneau nimic: David Alexandru și Sorin Astratini (ambii, angajați la firmele lui Dobrescu).

Nici urmă de domnișoara care o escortase toată ziua. Iar la notariat, nici urmă de cei doi.

Oare când semnaseră, dacă nu fuseseră de față?

În act scria că își vânduse moștenirea lui David Alexandru și că îl împuternicise să se ocupe de revendicarea celor 1,48 de hectare, de la autoritățile locale, pe Sorin Astratini.

Un pic obosită de drum, a băgat actul într-un sertar și l-a uitat acolo.
Cele 1,48 de hectare pe care le vânduse erau rămășița imaterială a unei moșii mai mari, din care apucase să recupereze 3,6 hectare – încă din 1991.Și, de atunci, în 15 ani, nu mai recuperase nimic.

În 2006, la capătul unui maraton alergat în buclă – pe la Arhivele Naționale, pe la judecătorii, pe la ghișeele Primăriei Sectorului 6 – buimăcită de acest efort, a renunțat la revendicare.

„Obosisem. Aveam deja 70 de ani. Nu mai puteam să mă lupt cu morile de vânt”.

Și, sedusă de tinerica grațioasă care i-a trecut pragul, a vândut partea aceea imponderabilă de avere, cu șanse tot mai mici de materializare, contra 25.000 de euro (1,7 euro/mp).

Era 27 iunie 2006, când a semnat actele.

După o lună și jumătate, pe 18 august 2006, terenul – neretrocedat Elenei Damian timp de 15 ani – a fost retrocedat de primarul Poteraș oamenilor lui Dragoș Dobrescu.  

Adresa pe care a primit-o, imediat ce a fost restituit: Bulevardul Timișoara 103 B.

Îi dăm aceste ultime informații Elenei Damian, care le aude pentru prima oară, apoi îi răspundem la întrebarea cu care ne-a luat în primire: „Nu e sigur că au câștigat 2,9 milioane de euro de pe urma terenului”.

Cu suma asta doar l-au pasat de la unii la alții, ca să îi schimbe proprietarul.

Pe 11 noiembrie 2006, terenul de 1,48 ha a fost trecut pe numele lui Marian-Jean Căpățînă – și el membru al echipei lui Dobrescu – la prețul de 2,9 milioane de euro (200 de euro/mp) – bani pe care – zice un înscris avocățesc, i-ar fi încasat Sorin Astratini.

Când? „Înainte de vânzare, până să se semneze actul la notar”.  

Aceasta e una dintre frazele standard, care virusează toate transferurile de proprietate încheiate în cerc închis, de echipa lui Dragoș Dobrescu.

Sume enorme, trecute în hârtii, pe care unii declară că le-au plătit, alții, că le-au primit, dar nimeni nu le vede.

O butaforie financiară, construită din vorbe, care învăluiește niște tranzacții cu bunuri foarte scumpe, extrase din proprietatea statului.

Ancheta DNA – care l-a trimis la închisoare pe Poteraș – a descoperit multe astfel de plăți-fantomă, cu bani imaginari, făcute în interiorul echipei Dobrescu, dar procurorul de caz, Lucian Papici, nu le-a incriminat în rechizitoriu.

Împachetat sau nu în bani închipuiți, terenul avea o valoare enormă.

Asta știe sigur și Elena Damian.

Patru ani mai târziu, în 2010, evaluat, hodoronc-tronc, la 900.000 de euro (60 euro/mp), terenul a fost vărsat în capitalul social al unei firme din grupul „Monolit” și acolo a rămas până azi.

„Până ieri, când mi-ați dat telefon, habar nu aveam ce s-a întâmplat mai departe”.

Terenul Elenei Damian a fost restituit pe numele ei, fără ca ea să știe lucrul ăsta. Ulterior, gruparea Monolit l-a transferat în proprietatea lui Marian-Jean Căpățînă, care, mai departe, l-a vărsat în capitalul social al firmei High Valley Investiții. E interesant că, în cadrul anchetei penale prin care l-a trimis la închisoare pe Poteraș, DNA a sechestrat de la Căpățînă un teren alăturat, de 3,3 ha, vărsat, de asemenea, în capitalul social al acestei firme. Din ignoranță sau pentru că nu au găsit nimic în neregulă cu preluarea lui, procurorii nu s-au atins însă de terenul prezentat astăzi de RISE Project.

Prin aceleași vizite făcute tam-nesam, prin tot felul de cartiere ale Bucureștiului, fetele din echipa a lui Dragoș Dobrescu au mai măritat și alte terenuri.  La fel s-au prelins și în casa familiei Vasiloiu, din zona veche a Giuleștiului.

În martie 2007, persuasive și tacticoase, au convins-o pe Viorica Vasiloiu să vândă drepturile succesorale ale unei moșteniri de circa 0,7 hectare cu 30.000 de euro (4 euro/mp).

Iar femeia, deși fusese instruită de soț să nu vândă, a cedat. Le-a primit pe fete în casă și a făcut după cum i-au cerut.

Soțul: „Spre finalul lui 2006, după ce duseserăm la primărie toate actele pe care ni le ceruseră ca să ne împroprietărească, primarul Poteraș și Dorina Piftor (n.r. – membră a subcomisiei de fond funciar, condamnată la închisoare cu suspendare, în dosarul retrocedărilor frauduloase) ne-au bombardat cu alte solicitări, mai drastice.

Dacă n-aduceți în 60 de zile cutare și cutare acte, gata, nu vă mai dăm nimic. N-am reușit să ne încadrăm în alea 60 de zile…”.

Și, în iunie 2007, la trei luni după ce și-au vândut drepturile succesorale, terenul – neretrocedat familiei lor vreme de zece ani – este, din senin, retrocedat.

Ajunge la Marius-Nicolae Sandu (interpus al lui Dragoș Dobrescu), via Felix-Daniel Ungureanu (membru al aceleiași gherile imobiliare de la „Monolit”).

Nu e reconstituit unitar, ci spart în două loturi: în Drumul Taberei, aproape de Parcul Moghioroș (2.500 de mp) și lângă stația de metrou Preciziei (4.300 de mp).

Prima parcelă e și acum pe numele lui Sandu, dar a doua a fost vândută, în 2013, în afara cercului „Monolit”, cu 970.000 de euro (225 euro/mp).



Cartea funciară a terenului situat pe Strada Preciziei 20A lămurește atât traseul pe care l-a urmat această parcelă de pământ, cât și suma cu care a fost înstrăinată, în cele din urmă: 969.500 de euro.



Gruparea Monolit a fost la un pas de a vinde terenul de pe Strada Drumul Taberei 134A, în același an în care l-a obținut, cu un preț gigantic: 2,4 milioane de euro (circa 1.000 de euro/mp). Din motive necunoscute, tranzacția a căzut.



Marius-Nicolae Sandu e citat printre interpușii lui Dragoș Dobrescu în rechizitoriul care a dus la arestarea preventivă a primarului Neculai Onțanu. Aglomerația de oameni de paie din aceste afaceri i-a obligat pe procurorii DNA să umple paginile actului de acuzare cu note explicative de subsol. În „dosarul Onțanu”, Dobrescu a recunoscut că, împreună cu Cristi Borcea, l-a mituit pe primarul Sectorului 2 ca să le retrocedeze 8,3 hectare în nordul Capitalei.



Pe numele lui Marius-Nicolae Sandu (36 de ani) au fost făcute tranzacții cu terenuri în valoare de milioane de euro, în ultimii zece ani. Numai că, pe dedesubtul acestei mantii antreprenoriale, Sandu e un simplu tehnician plecat la muncă în Germania, care trebuie să respecte pontajul unei fabrici de termopane din Vestfalia. Așa spun părinții săi, la ușa cărora au bătut reporterii RISE Project. FOTO: Facebook.

Printre cei care și-au înstrăinat drepturile succesorale către echipa lui Dragoș Dobrescu, îmbogățindu-l pe patronul grupului „Monolit”, există și persoane care spun că, înainte de a da din mână, pe mai nimic, averea bunicilor lor, au primit notificări exprese de la Primăria Sectorului 6 prin care au fost înștiințați că restituirea terenurilor lor era imposibilă.

Aproape că Primăria îi invita să se dezmoștenească, să transforme în marfă de bazar ultimele lor speranțe de căpătuire.

Anne-Lise Spătaru: „Nu eu am hotărât vânzarea drepturilor succesorale, ci mătușa mea.

Oricum aș fi ascultat-o, fiindcă era pământul tatălui ei, avea tot dreptul să decidă ce face. Dar scrisoarea aia, venită de la Primărie, care spunea că nu mai are rost să așteptăm, m-a convins.

8.000 de dolari, atât am primit pe drepturile succesorale. O sumă simbolică. Mie și surorilor mele ne-au revenit câte 500, după ce banii s-au împărțit la toți urmașii bunicului”.

Patru luni mai târziu, terenul „imposibil de retrocedat”, dupa cum spunea biletul Primăriei, este restituit grupării lui Dragoș Dobrescu.

Are 2.200 de mp și se găsește într-un părculeț dintre blocurile cu care se deschide cartierul Drumul Taberei.

„Mi-am dat seama că am fost păcăliți abia anul următor, când mi-a sosit o altă scrisoare, tot de la Primărie. Eram informată că am un teren pe la Răzoare, pentru care trebuia să plătesc impozit. Ce teren să am eu la Răzoare?! Ăsta era: se retrocedase!”.

Imediat după restituire, la capătul unei tranzacții cu bani nevăzuți, „800.000 de euro”, terenul este înscris pe numele lui Marian-Jean Căpățînă – cel mai frecvent interpus al lui Dragoș Dobrescu.



Cartea funciară a terenului, preluat cu 8.000 de dolari de către gruparea Monolit, prezintă mențiunea sechestrului de 19,9 milioane de euro, pe care statul român l-a instituit asupra acestui bun. Terenul se găsește pe Strada Intrarea Drumul Taberei nr. 1, într-o zonă verde, închisă de un cvartal de blocuri – în apropiere de intersecția Răzoare, redenumită Danny Huwe, în ultimii ani.

Suma de 19,9 milioane de euro pe care ANAF încearcă să o recupereze de la Căpățînă este prețul pe care Căpățînă l-a încasat, în 2008, prin vânzarea către Kaufland România a unui teren de 2 ha, situat pe Strada Valea Oltului. Valoarea tranzacției a fost una record, 1.000 de euro/mp, hipermarketul german justificând această investiție – în corespondența cu RISE – prin „strategia de business și expansiune a companiei”. Parcela vândută către Kaufland e formată prin contopirea a două loturi vecine – două din cele 15 terenuri pentru a căror retrocedare frauduloasă Curtea de Apel București l-a condamnat la opt ani de închisoare pe fostul primar al Sectorului 6. FOTO: Sergiu Brega.

Acesta e unul dintre terenurile pe care ANAF a pus sechestru în încercarea de a recupera 19,9 de milioane de euro – bani obținuți de Căpățînă din vânzarea către Kaufland România a două loturi alipite, retrocedate, în fals, de primarul Poteraș.

Sentința definitivă a Curții de Apel București – care a pus în mișcare acțiunea ANAF – a fost pronunțată în mai 2015.

Cât a recuperat statul român din gaura pe care Dobrescu & Compania au dat-o patrimoniului orașului București?

ANAF a răspuns vag la această întrebare, iar apoi, la o altă întrebare, care viza lista bunurilor lui Căpățînă, deja executate silit, fiscul a clasat informația drept confidențială.

„E secret fiscal!”, scrie în răspunsul pe care ni l-au trimis pe e-mail.  

Ionuț Stănescu

Ilustrații: Sergiu Brega

Sursa: www.riseproject.ro