riseproject.ro Toți oamenii generalului. Virgula dintre grupările organizate (video + documente)

Un bătrân a îmbogățit, la 15 ani distanță, două grupări penale cu legături în lumea politică.

Prima dată, omul a revendicat 9,8 hectare în Colentina și, pe acest teren, au făcut bani Nicu Gheară și Dumitru “Niro”, afaceriști controversați, ambii ridicați din lumea interlopă bucureșteană sub umbrela unui fost colonel de miliție care a murit brusc. Așa a apărut celebrul complex Europa, un paradis al crimei organizate.

După zece ani și multe legi schimbate, același bătrân uită că a primit terenul și-l cere din nou. Spune că a greșit o virgulă și vrea acum de zece ori mai mult, dar se îneacă în birocrație.

Intră pe fir Grupul de la Monaco, prin rechinii imobiliari Dragoș Dobrescu și Elan Schwartzenberg, care-i cumpără drepturile litigioase și conving autoritățile să retrocedeze a doua oară. Mai mult și mai bine.

Generalul Gabriel Oprea este unul dintre beneficiarii finali ai retrocedării în două acte: un teren a ajuns și la el pe semnătura colegului de partid, primarul Neculai Onțanu, arestat și judecat în acest dosar. Generalul însuși este cercetat de procurorii anticorupție.

Azi, partea lui Niro din bazarul Europa este sub sechestru. La fel și parcela lui Oprea.

Bătrânul de la baza imperiilor

CHIABURUL Pe bătrân îl chema Ioan Tudor Ionescu, a fost moștenitorul unei familii bogate și a murit acum 5 ani.


El și-a lăsat numele în acte, el este elementul comun.

Ionescu a fost urmașul unui chiabur cu proprietăți în satele de la marginea de est a Bucureștiului. Chiar și procurorii DNA, într-unul dintre referatele dosarului în care l-au arestat pe edilul Neculai Onțanu, au făcut o confuzie: au crezut că bătrânul a fost unul dintre descendenții lui Take Ionescu, politicianul antebelic. N-a fost așa însă. Bătrânul se trage dintr-un moșier a cărui avere, confiscată de comuniști, a devenit o mină de aur pentru rechinii imobiliari ai tranziției.

SECVENȚA 1 Imediat după Revoluție, bătrânul Ionescu revendică averea familiei. În vara lui 1992, este împroprietărit de comuna Dobroiești cu 9,8 hectare de teren în șoseaua Colentina, la numărul 456A. Haosul legislativ din domeniul retrocedărilor abia începea, iar cei care dădeau înapoi proprietățile naționalizate erau primarii de comune.

Se destrămau CAP-urile socialiste și existau doar procedurile unei legi de fond funciar din 1991. Oamenii erau reîmproprietăriți în baza unui simplu certificat de moștenitor și puteau primi maximum 10 hectare.


Ceea ce s-a și întâmplat la destrămarea CAP-ului Dobroiești, din comuna Colentina.

La scurt timp, pe cele 9,8 hectare primite de bătrânul moștenitor Ionescu în fosta moșie Fundeni a apărut un templu al banilor negri. Arhitecții: o grupare cu rădăcini vechi în lumea interlopă bucureșteană. Atunci s-a jucat primul act din tunul imobiliar cu explozie întârziată.

SECVENȚA 2 Nouă ani mai târziu a început actul secund.

În 2001, Ioan Tudor Ionescu își amintește din nou că fosta moșie Fundeni din fosta comună Colentina a fost a familiei lui.

Și pentru că Bucureștiul, în expansiunea sa, înghițise deja Colentina,  omul merge la Prefectura Capitalei și cere despăgubiri pentru terenul pe care uitase că-l primise deja în 1992 și-l vânduse un an mai târziu.

Prefectura direcționează cererea la Primăria Capitalei, dar, pe traseu, dosarul se înfundă câțiva ani. Bătrânul intră într-un slalom birocratic.

Ca să-i zăpăcească pe funcționari, Ionescu cere inițial despăgubiri în valoare de 4 miliarde de lei vechi pentru o construcție aflată la numărul 458 pe șoseaua Colentina, dar și pentru terenul de 9,8 hectare din jurul ei. Adică fix ce primise nouă ani mai devreme.

Face apoi o serie de notificări în care își amintește fel de fel de detalii ale proprietății la care spune că avea dreptul și, după atâta chin birocratic, în 30 iunie 2003 își vinde drepturile litigioase către o grupare celebră de rechini imobiliari și iese din schemă.

Cu cinci zile înaintea tranzacției, pe 25 iunie 2003, bătrânul își amintise însă un detaliu esențial: actele, spune el, îi dau dreptul la mult mai mult teren. Nu 9,8 hectare, așa cum pretinsese până atunci, ci 66,45. De șapte ori mai mult.

Explicația vine un an și jumătate mai târziu, în iarna lui 2004, între cele două tururi ale alegerilor generale: o virgulă pusă greșit l-a făcut să ceară 9,8 hectare în loc de 98, cât ar fi avut, chipurile, părinții lui în Colentina.

Funcționarii pe care Băsescu i-a lăsat la Primăria Capitalei după ce a ajuns președinte nu au văzut nimic în neregulă în actele bătrânului Ionescu. Astfel, în perioada februarie-aprilie 2005, în numele bătrânului Ionescu, gulerele albe obțin aproape 30 de hectare de teren în Sectorul 2 al Capitalei. Pe semnătura primarului general interimar, Răzvan Murgeanu (PDL). Repartiția propriu-zisă a celor 30 de hectare a făcut-o primarul de sector, Neculai Onțanu (PSD).

Cu toate astea, gruparea care a preluat litigiul lui Ionescu n-a fost mulțumită. Și pentru că nu a primit cât teren a cerut, a dat în judecată Primăria Sectorului 2. Dar nu înainte de a găsi și expertiza exact terenurile libere din Sectorul 2 pe care le dorea în schimbul drepturilor bătrânului Ionescu.

În 15 mai 2007, judecătorii înregistrează plângerea în numele lui Ionescu. Nu a contat că Direcția Juridică a primăriei lui Onțanu a transmis la instanță o întâmpinare în care notifica faptul că Ionescu primise deja chiar mai mult pământ decât avea tatăl său în actele de la 1948. N-a cântărit nici faptul că subalternii lor au explicat, fără echivoc, și povestea virgulei de milioane. Edilul Neculai Onțanu și Toma Șutru, secretarul consiliului, au trecut peste toate argumentele și au mai retrocedat pe numele lui Ionescu, în iulie 2007, după doar trei termene, încă 9,6 hectare. Toate în zone de lux ale sectorului 2 precum Lacul Colentina, Grădina Icoanei, Lacul Tei sau Arena Națională. În acel moment, doar terenurile retrocedate pe malul lacului Colentina, de exemplu, valorau cel putin 10.000.000 euro.

Bătrânul Ionescu moare în 2011, la 83 de ani. Fiul său din Canada a renuțat complet la pretenții.  

Dar cine sunt cei care s-au îmbogățit cu adevărat pe urma moștenitorului?

Gheară, “Niro” și băieții de la complexul Europa

Bătrânul Ionescu și-a vândut terenul de 9,8 hectare primit în 1992 cu patru milioane de lei, adică vreo 5000 de dolari la vremea aceea.  L-au cumpărat un fost bișnițar din Ferentari în parteneriat cu un fost colonel de Miliție. Azi, valorează peste 20.000.000 euro.

Primul e Dumitru Nicolae zis “Niro”, pe atunci tânăr afacerist.

Niro era deja înșurubat în terenurile din Colentina ale fostului CAP Dobroiești după ce, în ianuarie 1992, înainte de retrocedarea masivă către Ionescu, apucase deja, la o licitație, să cumpere 9000 de metri pătrați plus clădirile aferente. Era exact licitația contestată de moștenitorul în drept.

Partenerul lui Niro a fost colonelul Constantin Salitră, ultimul șef al direcției Pașapoarte din cadrul Miliției comuniste. Niro descrie relația cu Salitră într-un interviu acordat în 2007 ziarului „România Liberă”: “Imediat după Revoluție, colonelul Salitră a deschis magazinul Europa (undeva lângă Gara de Nord) și m-a luat să coordonez activitatea economică. Mă considera ca un fiu, dar nu dorea să mă facă acționar și nici să-mi dea salariu. Îmi dădea doar bani cât să mănânc eu și ai mei”.

TEMPLUL EVAZIUNII Pe terenul cumpărat de la Ionescu, Salitră și Niro ridică un complex numit ca buticul de la Gara de Nord. Din acel moment, Europa devine un fel de stat în stat, în afara oricăror reguli fiscale.

După câțiva ani de la asocierea cu Niro, în 1995, Salitră moare într-un accident de mașină. Niro preia terenul, afacerea Europa și moștenește totodată și relația lui Salitră cu Nicu Gheară. De fapt, „mentorul” Salitră a fost cel care a adus împreună în afaceri cele două legende interlope din București: firma care administra încă din 1993 complexul Europa era deținută de Salitră în parteneriat cu Gheară.

“Prima afacere adevarată am făcut-o atunci când m-am asociat cu colonelul Salitră și s-a construit Europa. Eu aveam 30%, iar el 70%. După moartea lui Salitră, in 1995, terenul a ramas al meu, este al meu și acum, dar magazinele le-am închiriat pe întreaga durată de viață a construcției unor chinezi. Nu vreau să intru în conflict cu ceilalți administratori ai spațiilor de acolo. Este extrem de dificil să administrezi la comun, iar eu am preferat să mă retrag. După retragerea mea a intrat în complexul Europa Nicu Gheară, cel despre care s-a spus că a tocmit, ulterior, ucigași profesioniști ca să mă lichideze”, povestea Niro în același interviu din 2007.

Ridicat fără autorizație, complexul Europa a devenit în anii `90 locul preferat de cumpărături al românilor cu venituri sub medie, dar și poarta de aprovizionare pentru mii de mici comercianți care apoi revindeau mărfurile ieftine luate en-gros de aici.

Curând, halele de tarabe de aici au ajuns să adăpostească o comunitate impresionantă de chinezi, vietnamezi, arabi şi români specializați în evaziunea fiscală.

“Afacerea Europa a fost ilegală încă de la început. Toate construcţiile din interiorul complexului au fost ridicate fără autorizaţie. Fără aceasta nu se poate desfăşura nici o activitate comercială”, spunea, în 2007, primarul sectorului 2, Neculai Onţanu.

Chiar dacă ocupau construcţii ridicate ilegal, comercianţii din Europa au avut mereu apă, gaze şi curent electric, deşi, legal, acest lucru nu a fost niciodată posibil. Cel mai longeviv primar al Sectorului 2, Neculai Onţanu, avea atunci o explicaţie, deși nu lua măsuri în teren: “Toate aceste ilegalităţi au fost posibile şi cu concursul regiilor furnizoare de utilităţi care au aprobat, nu s-au sesizat sau nu au verificat această zonă, favorizând astfel infractorii şi fraudarea bugetului local”.

În 2006, autoritățile estimau că în complexul Europa evaziunea fiscală se ridică anual la peste 300 de milioane de euro. Cu toate că zona a tot fost periată de Garda Financiară, Poliţia Economică, serviciul de control al Primăriei sectorului 2, Pompierii sau Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, controalele s-au lăsat doar cu câteva amenzi şi ceva mărfuri confiscate. Intervențiile au consacrat un obicei al locului: cum apar autoritățile, se dă alarma, tarabagii trag instantaneu obloanele, pun lacătele pe grilaje și se evaporă.

De multe ori, pe frontul reglărilor de conturi, Europa a luat foc la propriu.

NIRO, GLORIE ȘI DECĂDERE Pe măsură ce anii au trecut, de la băiat de Ferentari, Niro și-a făcut prieteni în politică, a ajuns un obișnuit al avioanelor prezidențiale, a finanțat partide, a intrat în topul miliardarilor români, a ajuns în conducerea UNPR-ului lui Gabriel Oprea și s-a băgat în combinații mari pe bani publici. Una dintre acestea i-a adus și prima pedeapsă penală: Niro a fost condamnat în dosarul Microsoft, alături de Dorin Cocoș, Gheorghe Ștefan “Pinalti” și fostul ministru al Telecomunicațiilor, Gabriel Sandu.

Rămâne însă grupul său de afaceri, Niro Group, dar și relațiile la vârf în spațiul public. În portofoliul grupului său de firme se regăsesc câteva clădiri-emblemă din București și restaurante din Centrul Vechi.

Niro este secretarul Casei Româno-Chineze, asociație de prietenie. Liderul organizației este generalul Gabriel Oprea, iar printre membrii onorifici se numără Victor Ponta, Mugur Isărescu, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Teodor Meleșcanu, Ion Țiriac, dar și doi foști președinți de stat: Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Nici relațiile cu presa n-au fost neglijate. Niro l-a nășit pe Dan Andronic, patronul ziarului „Evenimentul Zilei”, și e prieten vechi cu Cristian Burci, mogulul de la Adevărul și Prima TV.

JUPÂNU’ DIN IBIZA Tot de acolo, din complexul Europa, s-a lansat și temutul Nicu Gheară.

Înainte de a muri, milițianul Salitră s-a asociat cu Nicu Gheară, influent în mediul interlop din Obor și Colentina. Fost fotbalist la Rapid București, Nicu Gheară trece, după Revoluție, la următorul nivel, dar continuă să cultive conexiunile din crima organizată. Și pentru el trambulina a fost complexul Europa, în care s-a trezit combinat cu Nicu Niro, după accidentul lui Salitră.

Gheară a administrat direct sau prin interpuși firma Euro Utimex care gestionează o parte din spațiile comerciale ale Complexului Europa. Firma a fost înființată în 1993, fiind deținută atunci de colonelul Salitră și aghiotanții lui Gheară, Florinel Jean Uțică și Daniel Nicolae Pepy. După moartea lui Salitră, Gheară a preluat afacerea la vedere.

Nicu Gheară a plecat din România în 2004, după ce numele i-a apărut într-un scandal cu prostituate și cocaină. De atunci își schimbă domiciliul în funcție de anotimpuri. Vara se pozează cu prietenii pe yachtul său ori în cluburile luxoase din Ibiza, Spania. Acolo își are cartierul general. Când vine zăpada se mută în vila din Kitzbuehl, una dintre cele mai scumpe stațiuni de schi din Austria.

În 2004, înainte să plece din țară, Gheară a sechestrat o echipă de filaj a unui serviciu secret care îl urmărea prin București. Mașina agenților a fost blocată și percheziționată de bodyguarzii lui Gheară în fața casei acestuia. După ce i-a prins, omul de afaceri a sunat la poliție și a chemat televiziunile.

În România a fost acuzat de fraudă, trafic de droguri, proxenetism și spălare de bani, dar nu a ajuns nici măcar o dată în fața unei instanțe de judecată.

Nicu Gheară a avut și are afaceri în România, Spania, Bulgaria, Serbia, Bulgaria, Elveția și Austria. Deține hoteluri pe litoral și în Deltă, vile de lux în Ibiza (Spania) și Kitzbuehl, dar și alte clădiri și terenuri în București. Este conectat și la fotbal, fiind prieten cu Mircea Sandu, fostul președinte al Federației Române de Fotbal, cu Adrian Mutu sau Gigi Becali.

Drumurile celor doi Nicu, Niro și Gheară, s-au separat undeva la începutul anilor 2000, când au devenit rivali și au intrat în război. Miza? Supremația în complexul Europa. La sfârșit, Niro și-a ridicat un alt bazar, Dragonul Roșu, în spatele celui existent, aducând comerțul cu chinezării la rang de industrie.

Grupul de la Monaco îl moștenește pe bătrân

Rechinilor imobiliari care au cumpărat drepturile litigioase de la bătrânul Tudor Ionescu în iunie 2003 li se mai spune și “Grupul de la Monaco”, pentru că mulți dintre ei sunt milionari și rezidenți în micul principat alpin din sudul Franței. Acolo au proprietăți, își serbează cumetriile și își discută afacerile.

MILIONARUL FĂRĂ CHIP Primii cărora moștenitorul Ionescu le-a cedat drepturile au fost Doru Nicorici și Cristian Ilaș, personaje care apar ca intermediari în mai multe afaceri imobiliare ale lui Dragoș Dobrescu – membru de bază al grupării, poreclit “milionarul fără chip”.

Locuiește pe Coasta de Azur și are afaceri în România și SUA. În 2014, Dobrescu a preluat o parte din acțiunile firmei Romprest, care oferă servicii de salubrizare, pază și protecție. Procurorii antimafia anchetează firma de anul trecut.

Pe măsură ce legea a schimbat competența în soluționarea cererilor de retrocedare de la o instituție la alta (prefectură, primăria generală, primăria de sector), drepturile litigioiase ale bătrânului Ionescu s-au plimbat și ele de la un proprietar la altul.

Înarmați cu drepturile litigioase, oamenii lui Dobrescu au primit în 2005 cele 30 de hectare de la primarul interimar al Capitalei, Răzvan Murgeanu. Apoi, pentru restul intră în schemă Elan Schwartzenberg prin fratele său, Fabian. Îl cooptează și pe Cristi Borcea.

FRATELE SCHWARTZENBERG Printr-un contract de mandat, la 78 de ani, adică în 2006, Ionescu îi dă puteri depline lui Fabian Schwartzenberg pentru a recupera ultima tranșă de pământ. Actul semnat de cei doi îl indică pe Marian Jean Căpățână – un alt personaj pe care Dragoș Dobrescu îl bagă constant la înaintare în afacerile sale – drept viitor cumpărător după finalizarea retrocedării.

În numele moștenitorului Ionescu, Schwartzenberg este cel care dă în judecată Primăria lui Onțanu și câștigă ultimele zece hectare, în 2007, printr-un proces fulger.

Unul dintre aceste ultime loturi e chiar cel din Barbu Văcărescu 241, din care o parte a ajuns – via primarul Onțanu – la familia lui Gabriel Oprea. Acolo, pe malul Lacului Colentina, crește hotelul familiei.

SINDICATUL Grupul de la Monaco a adus împreună grei din economia și politica românească – Elan Schwartzenberg, Radu Mazăre, Bogdan Buzăianu, frații Păunescu, Puiu Popoviciu, Adriean Videanu, Bebe Ionescu, Dan Adamescu, Radu Dimofte, Rareș Mănescu, Sorin Blejnar și adjuctul său dispărut, Codruț Marta. Ei nu se întâlnesc însă doar pe Coasta de Azur, ci și în dosarele instrumentate de procurorii anticorupție.

Schwartzenberg și Mazăre apar împreună într-un dosar de mită, Popoviciu – retrocedări ilegale, Bebe Ionescu – în dosarul Bancherilor, Adamescu a corupt judecători etc.

Bătrânul moștenitor de la marginea Bucureștiului nu-i singura conexiune dintre grupările Monaco și Nicu Gheară. Contabilul angajat de Blejnar și Marta lucra simultan și în afacerile din zona Gheară

Post scriptum

Majoritatea celor implicați în odiseea bătrânului Ionescu sunt astăzi fie la pușcărie, fie ascunși.

După o perioadă în arest preventiv, Neculai Onțanu este judecat pentru că a luat mită chiar bucata de teren care a ajuns la familia Oprea. Cu el a căzut și omul său de încredere, Toma Șutru, secretarul consiliului local Sectorul 2. Onțanu nu a putut fi contactat până la ora publicării.

Nicolae Dumitru zis „Niro” este condamnat definitiv la 2 ani și 4 luni cu executare în dosarul Microsoft. Procurorii au pus sechestru pe partea lui din complexul Europa. Vor să recupereze 7,65 milioane de dolari.

Elan Schwartzenberg este arestat în lipsă și dat în urmărire internațională. Se ascunde în Israel.

Cristi Borcea, implicat și el în retrocedarea penală, este în pușcărie, condamnat în dosarul transferurilor din fotbal. Din închisoare, el ar fi denunțat implicarea lui Dobrescu și Onțanu în retrocedarea penală.

Dragoș Dobrescu ar fi, potrivit lui Borcea, beneficiarul final al retrocedării din care a rupt și Onțanu pentru Oprea. Deși este stabilit la Monaco, numele său apare din ce în ce mai des în scandaluri la București. Dobrescu l-a denunțat la rândul său pe primarul Onțanu la DNA pentru această afacere. Nu l-am putut contacta pe Dragoș Dobrescu.

Pe terenul de la care a pornit totul, cele 9,8 hectare din Colentina, fac și astăzi afaceri mii de chinezi, sub aceeași umbrelă ca acum 20 de ani. Complexul Europa încă produce pentru stăpânii Nicu Gheară și Niro.

Nicu Gheară este liber și trăiește viața în lux printre staruri de film, modă și sport la Ibiza, Kitzbuhel sau Los Angeles.

Văduva lui Constantin Salitră a vândut în 1999 terenul pe care îl obținuse în calitate de moștenitoare. Cumpărătorul: Nicu Gheară. Cele două fiice ale colonelului de miliție sunt încă proprietare în acte, dar reclamă că nu au putut niciodată să-și exercite drepturile. După 20 de ani de la accidentul în care a pierit Salitră, fostul său partener Nicu Niro a vorbit despre moartea lui în fața justiției. Audiat în dosarul Microsoft, Nicu Niro a povestit un episod în care Alexandru Bittner, unul dintre oamenii de afaceri cu acces direct la ex-premierul Adrian Năstase, i-ar fi cerut afacerea cu chinezii. Ca argument al puterii sale, Bittner i-ar fi spus că TIR-ul care a strivit mașina lui Salitră în 1995 fusese închiriat chiar de el.

Terenul care a ajuns la generalul Gabriel Oprea, nu și scheletul hotelului, a fost pus sub sechestru de procurori. Generalul e anchetat într-un dosar disjuns din cel al primarului Onțanu. Ambele, terenul și hotelul, sunt acum pe numele copiilor.Gabriel Oprea spune că nu știe nimic despre dubla retrocedare a terenului și că nu a discutat cu Niro, fostul său coleg de partid, pe subiect. Cât despre Dragoș Dobrescu: “L-am văzut o singură dată și am discutat ocazional! Nu despre acest subiect!”.

Ana POENARIU, Ovidiu VANGHELE (Centrul de Investigații Media)

A contribuit Elena DUMITRU

Sursa: riseproject.ro