riseproject.ro Trafic de viață și moarte. Curierii de medicamente. Unul dintre furnizorii rețelei e din Constanța

Statul român decontează medicamente care nu ajung niciodată la bolnavi. Unele costă mii de euro și dispar în piața neagră. Există în București garsoniere cu frigidere pline de medicamente, iar locatarii nu sunt pacienți, ci traficanți. Ei sunt doar crima organizată din stradă, dar lanțul include bolnavi, doctori, farmaciști și producători.

Această industrie subterană influențează direct crizele de citostatice sau de medicamente pentru HIV/SIDA. RISE Project a identificat traficanți, a aflat cum dispar medicamentele subvenționate de stat, cine pierde și cine câștigă.

Guvernul român plătește 1.000 de euro pentru pastilele lui Ion. Pastilele n-ajung la el, ci la un traficant care le vinde unei farmacii angro. Mai departe, pastilele merg la Jean-Pierre, în Franța, unde costă 2.000 de euro. La final, câștigă producătorul, adică o corporație care vinde la două guverne aceeași pastilă.

Azi, primul episod.

5 Octombrie 2016. Piața Victoriei, București. Ora 22.16. Un Audi A7 negru parchează în lumina felinarelor din fața Guvernului. Un tânăr îmbrăcat în negru urcă pe locul din dreapta, lasă un colet, ia banii pentru transport, coboară și se îndepărtează grăbit.

Ora 22.35. Audi-ul se mută la vreo 500 de metri, lângă muzeul Antipa, pe o straduță care dă în bulevardul Kiseleff. În dreapta lui urcă un alt tânăr cu un alt colet.

- Salut, fratello!, zice șoferul.

- Salutare!, îi răspunde tânărul.


- Ia…

- Uite, astea-s, două cutii, i le întinde acesta. Ieșim pe profit 2.200 lei cu ele. Jumătate ai tăi, jumătate ai mei.

- Deci am să-ți dau 1.100 lei, corect?

- Da.


Șoferul scoate din buzunar un teanc de banconte, numără 11 sute și-i întinde tânărului, care mulțumește, salută respectuos și se pierde pe străduțele din apropiere.

Obiectul tranzacției: două cutii de de Tasigna, un medicament de aproape o mie de euro pe care bolnavii de leucemie îl primesc gratuit de la stat.

Șoferul este un om de afaceri din cartierul Apărătorii Patriei. Ceilalți doi sunt samsari de medicamente scumpe. Decontate de stat.

Primul a lucrat pe un post de agent de vânzări la Farmexim, unul din cele mai mari lanțuri de distribuție din industria farmaceutică din România. Al doilea lucrează pentru clanuri interlope, farmaciști și agenți de vânzări.

Toți trei joacă la firul ierbii într-o rețea globală de trafic cu medicamente. Principalul beneficiar: marile corporații farmaceutice care ajung să deconteze repetat același medicament în țări diferite. Adică, să-l vândă de mai multe ori. Există însă o piramidă inversă de complicități. La palierul inferior se află farmaciștii și medicii. În jurul lor gravitează traficanții, cum este șoferul din mașina Audi parcată în Piața Victoriei.

Ei sunt crima organizată, soldații din stradă.

Iar această investigație arată rolul fiecăruia în Rețea.

CIRCUITUL PASTILEI PENTRU CANCER

Cele două cutii de Tasigna tranzacționate în fața Guvernului au etichete de preț de la o farmacie Ropharma și sunt prescrise pe numele unui cetățean din Bacău de dr. Liviu Vasiliu, hematolog în același oraș. Cel puțin asta susține pacientul, care primește lunar două cutii de medicamente pe care le vinde apoi ca să-și rotunjească veniturile.

Tasigna este un medicament pentru bolnavii de leucemie, o formă de cancer a sângelui care duce la moarte dacă bolnavul nu își ia medicamentele.

Dar pacientul le-a vândut mai departe samsarului.

O cutie care costă în farmacie 3.518,84 lei, este primită gratis de pacient, pentru că este decontată de Casa de Asigurări. Pacientul din Iași a vândut-o la jumătate de preț: 1.750 de lei. Samsarul și-a adăugat comisionul, 550 de lei pe fiecare cutie, și le-a vândut șoferului.
Un pacient trebuie să traverseze un labirint birocratic ca să pună mâna pe astfel de medicamente gratis. Își face un dosar de boală unde adună teancuri de analize medicale pe care le parafează o comisie de experți. Statul se asigură astfel că nu suportă medicamentele pentru bolnavi închipuiți. Cu toate astea, bolnavul din Bacău îi dă samsarului din București cele două cutii de Tasigna și îi spune că medicamentul nu își face efectul.
Dr. Liviu Vasiliu spune că starea de sănătate a pacientului nu s-a înrăutățit, însă, pare că acesta nu răspunde la tratament. „Din acest motiv, îi vom mări doza”, a spus doctorul. Și astfel, omul va primi și mai multe cutii de Tasigna pe care le poate vinde.

PACIENTUL TRAFICANT

      – Alo!
      – Alo! Bună ziua! Am două cutii de Enbrel de vânzare. Mai e valabil anunțul de pe internet?
      – Sigur că da. Vă pot oferi 2.500 de lei / bucată.
      – Grozav. Cum facem să vi le transmit? Locuiesc în București.
      – Și eu. Haideți să ne vedem pe undeva prin centru.

Ofertantul: reporterul RISE Project. Cumpărătorul: Iulian, 20 de ani, traficant de medicamente.
Întâlnirea are loc în parcarea benzinăriei Petrom din spatele Teatrului Național din Capitală.

Iulian vine la întâlnire cu un BMW Seria 3 gri și are la el 5.000 de lei – prețul pe piața neagră al celor două cutii de Enbrel.

„Medicamentele de la mine ajung într-un depozit din Olanda”, zice tânărul, relaxat, îmbrăcat sport, haine de firmă. Recunoaște că medicamentele pentru care dă anunțuri de cumpărare pe internet nu sunt pentru el, ci le vinde mai departe.

„Dar mie n-ai ce să-mi faci”, spune sigur pe el Iulian: „Poți să scrii orice despre mine, eu eventual te pot da în judecată. Eu cumpăr Enbrel pentru că sunt diagnosticat cu spondilită anchilozantă și pot dovedi asta cu rețetele și analizele pe care mi le fac periodic.”

Iulian are sute de anunțuri pe paginile medicale online în care arată că este interesat de medicamente foarte scumpe. Cele mai multe vizează medicamente pentru cancer sau boli autoimune.

START-UP

Iulian are povestea lui: spune că s-a născut într-o familie săracă dintr-un oraș de provincie. La 15 ani a aflat că suferă de spondilită anchilozantă, o boală rară de oase, ca un reumatism mai grav.

Tatăl lui muncea atunci în Germania, iar Iulian a intrat singur într-un Peneseu, adică un Program Național de Sănătate – lanțul birocratic al sistemului public de sănătate. Altfel, nu primea tratament. Doar un singur medicament îl scutea de dureri: Enbrel.

Adolescentul și-a primit cutiile de Enbrel abia după ce tatăl său a dat o șpagă de 20.000 de lei medicului reumatolog. Cel puțin asta povestește Iulian în parcarea Petrom, însă refuză să dezvăluie numele doctorului care și-a pus parafa pe diagnosticul lui.

„Asistenta i-a spus tatei să nu își facă griji pentru banii de șpagă fiindcă banii se vor întoarce la prima mea răceală”, povestește tânărul. „Știi? Când răcești nu mai poți să-ți faci injecția de Enbrel pentru că se agravează răceala. Enbrel îți scade imunitatea și o simplă răceală se poate transforma în pneumonie”, continuă el. Așa a început Iulian să își vândă medicamentele și să facă bani de buzunar cât tatăl său muncea departe, în Germania: „Stadiul la care am aflat de boala asta îmi permitea să nu îmi fac injecțiile mereu și să mai vând o parte din ele pentru că nu aveam dureri”. Apoi s-a lansat în contrabanda cu medicamente, iar acum are mai mulți oameni care lucrează pentru el.

CELULELE

Iulian nu este singur în piața subterană de medicamente.
La același nivel cu Iulian joacă și Andrei Dulcă, fost poloist la clubul Steaua. Fostul sportiv coordonează o celulă de trafic de medicamente, dintr-un apartament din București, zona Piața Victoriei.
Andrei are doi locotenenți, pe Ștefan Cirimpei și pe Iulian Gafton. Cei doi au umplut internetul cu anunțuri și colectează medicamente de la pacienți sau direct din spitale.
În unele săptămâni din anul trecut, cei doi aghiotanți ai lui Andrei au făcut trafic de peste 25.000 de euro. Profiturile le-au topit apoi în cazinouri și petreceri.

COLECTA

Unul dintre furnizorii rețelei Dulcă e din Constanța și se întâlnește periodic cu samsarul lui Dulcă în parcarea gării din oraș.
De data asta, furnizorul vine cu o Dacia MCV și-l cheamă pe samsar în mașină unde îi întinde o cutie de Humira, medicament folosit într-o plajă largă de boli reumatice. Preț la farmacie: 3910 lei. Preț pe piața neagră: 1700 lei. Samsarii dau, la rândul lor, cutia de Humira cu 2.500 lei. Profit: 800 lei pentru o cutie tranzacționată.

Vânzătorul îi spune samsarului că există un pacient la care medicamentul nu are efect și preferă să îl vândă.
Pentru medicamentul Humira, medicii sunt obligați să depună la Casa de Asigurări un dosar cu mai multe documente și analize care atestă că pacienții suferă de boala respectivă. Astfel, statul se asigură că nu face decontări pe bolnavi închipuiți.

Medicii reumatologi consultați de RISE Project susțin că este imposibil să prescrii Humira unui pacient sănătos. Fiecare dosar de boală este analizat de o comisie de reumatologi, tocmai ca să fie evitate fraudele cu medicamente.
Andrei Dulcă a încasat 800 de lei pe cutia de Humira de la Constanța. În cartierul general al traficantului, pe strada Banu Manta, telefoanele sună mereu. Numerele lor apar pe toate siteurile de anunțuri la secțiunea “Cumpăr”.

Humira, Enbrel, Sutent, Nexavar, Tarceva și Tasigna sunt printre cele mai scumpe medicamente decontate de stat. Primele două se mențin în top 10 cele mai decontate medicamente. Pentru Enbrel, statul român a cheltuit în ultimii trei ani peste 120 de milioane de euro pe aproximativ 120.000 de cutii decontate. O parte din aceste medicamente subvenționate ajung pe piața neagră. Unul dintre traficanți apreciază că un samsar vinde peste 100 de cutii pe an. 

LANȚUL CUMETRIILOR

Fratele lui Andrei, Mihai Dulcă, e proprietarul unui magazin de telefoane din București. Nașul lui de cununie este fostul comisar de poliție Marius Maghiari, devenit celebru după ce ar fi încercat să mușamalizeze un accident rutier.
Comisarul Maghiari, la rândul lui, e finul lui Sebastian Dobrescu, anchetat de procurori pentru cămătărie după ce a executat silit mai mulți împrumutați, deși aceștia își plătiseră datoriile.
Sebastian Dobrescu este asociat cu Corneliu Tudorache într-o firmă de salubritate. Tudorache a fost, la începutul anilor 2000, șef al Agenției Naționale pentru Domeniile Statutui, implicat în mai multe retrocedări controversate.
Fratele lui Sebastian Dobrescu, Mărgărit, a cochetat cu o carieră politică: în 2012, a candidat fără succes la un mandat de deputat din partea PRM.

Andrei Dulcă a refuzat să răspundă întrebărilor RISE Project.

GRUPAREA DIN BULGARIA

Medicamentele pe care le colectează cărăușii lui Andrei Dulcă ajung la un anume Ivan din Bulgaria. Andrei face periodic drumuri în țara vecină și se întâlnește cu bulgarul la Ruse. Acolo, cumpărătorul plătește cu banii jos portbagajele ticsite de medicamente decontate de statul român.

RISE l-a identificat pe Ivan în momentul în care l-a contactat și i-a făcut o ofertă incognito. Bulgarul a fost interesat de Sprycel, Nexavar, Humira, Enbrel, Sutent, medicamente pentru cancer și boli autoimune care costă statul român zeci de mii de euro pentru că sunt decontate integral. Pe Ivan nu l-a interesat proveniența medicamentelor, dar ne-a asigurat că ne poate da o factură pentru marfă. Apoi, ne-a transmis datele fiscale ale unei firme din Bulgaria, Golden Pharm.

Compania bulgărească a fost înființată în 2004, cu numele de Golden Master, de un cetățean libanez pe nume Hussein Ali Auada. Comerțul, scop declarat. În februarie, firma și-a schimbat numele în Golden Pharm și a devenit o mică farmacie cu încasări de câteva zeci de mii de euro. Noul proprietar se numește Neboysa Elenkovich, un  sârb. La adresa din Sofia unde e înregistrată compania nu răspunde nimeni la ușă.
Aceeași firmă Golden Pharm mai deține în Bulgaria o afacere de curierat importantă pe piața locală (Golden Master Eood), care a avut încasări de peste 15 milioane de euro anul trecut. În afacere participă și alți libanezi stabiliți în Bulgaria.

CONEXIUNEA DIN DROGHERIE

Un alt partener al traficantului Andrei Dulcă se numește Marian Petrică Surdu, fost agent de vânzări la Farmexim. Surdu e unul dintre cărăușii care a participat la tranzacția din Piața Victoriei, când a lăsat un colet de medicamente șoferului din bolidul Audi. Toată lumea îl știe drept Bebe. Chiar și numărul lui de mașină este BBE.

Bebe este de părere că ce face el nu este ilegal, „e bișniță, frate”:

Bebe: Frate, dacă eu cumpăr un telefon cu 3 lei și îl vând cu 4 lei e vreo problemă, e ceva ilegal?
Reporter: Aici nu vorbim de telefoane, vorbim de medicamente decontate de statul român pentru niște pacienți.
Bebe: Păi dacă omul nu vrea să-și ia medicamentele că se simte bine, ce să fac eu, ce fac eu e ilegal?
Reporter: Nu toți cei de la care cumperi sau cărora le vinzi medicamente sunt pacienți. O parte dintre ei sunt oameni de afaceri, unii au avut sau chiar au farmacii.
Bebe: Nu știu și nici nu mă interesează, frate, ți-am mai zis: eu iau dintr-o parte cu 3 lei și vând mai departe cu 4 lei.
Reporter: Păi nu întrebi și tu: ce faci cu medicamentele astea pe care ți le vând eu?
Bebe: Nu întreb că asta ar însemna ca eu să aflu unde vând clienții mei medicamentele de la mine. Ei le vând mai departe mai scump. Dacă eu aflu unde le vând ei, m-aș duce eu acolo și nu le-aș mai vinde lor. Ăsta e motivul pentru care nu mi-ar spune nimeni unde duce medicamentele, deci nici eu nu întreb.
Reporter: Dar unde crezi tu că ajung medicamentele de la tine?
Bebe: Nu știu și nici nu mă interesează.

Una dintre sursele de medicamente ale lui Bebe e cunoscută în piață ca „Domnu’ Dani”, „Baxter” sau „Clujeanu’.”  De fapt, se numește Daniel Liviu Meseșan, e antreprenor în Cluj-Napoca, are un restaurant la marginea orașului.

În perioada, 2010-2012, Baxter a fost asociat într-o farmacie împreună cu un profesor clujean de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu”: Dorin Ovidiu Crișan, conferențiar universitar și soț al Cristinei Crișan, decanul Facultății de Farmacie din Cluj. Firma pe care Baxter și Crișan au deținut-o timp de doi ani, New Vision Farm, funcționează și astăzi, iar Ovidiu Crișan nu este doar asociat, ci și angajat pe post de farmacist.

UPDATE, 17 noiembrie 2016. Reprezentanții Farmexim ne-au precizat că Marian Petrică Surdu nu este și nici nu a fost vreodată angajat al companiei.[marian-petrica-surdu]Marian Petrică Surdu, unul dintre samsarii cu cele mai multe conexiuni în piața neagră de medicamente

Bebe este de părere că ce face el nu este ilegal, „e bișniță, frate”:

Bebe: Frate, dacă eu cumpăr un telefon cu 3 lei și îl vând cu 4 lei e vreo problemă, e ceva ilegal?

Reporter: Aici nu vorbim de telefoane, vorbim de medicamente decontate de statul român pentru niște pacienți.

Bebe: Păi dacă omul nu vrea să-și ia medicamentele că se simte bine, ce să fac eu, ce fac eu e ilegal?

Reporter: Nu toți cei de la care cumperi sau cărora le vinzi medicamente sunt pacienți. O parte dintre ei sunt oameni de afaceri, unii au avut sau chiar au farmacii.

Bebe: Nu știu și nici nu mă interesează, frate, ți-am mai zis: eu iau dintr-o parte cu 3 lei și vând mai departe cu 4 lei.

Reporter: Păi nu întrebi și tu: ce faci cu medicamentele astea pe care ți le vând eu?

Bebe: Nu întreb că asta ar însemna ca eu să aflu unde vând clienții mei medicamentele de la mine. Ei le vând mai departe mai scump. Dacă eu aflu unde le vând ei, m-aș duce eu acolo și nu le-aș mai vinde lor. Ăsta e motivul pentru care nu mi-ar spune nimeni unde duce medicamentele, deci nici eu nu întreb.

Reporter: Dar unde crezi tu că ajung medicamentele de la tine?

Bebe: Nu știu și nici nu mă interesează.

Una dintre sursele de medicamente ale lui Bebe e cunoscută în piață ca „Domnu’ Dani”, „Baxter” sau „Clujeanu’.”  De fapt, se numește Daniel Liviu Meseșan, e antreprenor în Cluj-Napoca, are un restaurant la marginea orașului.

În perioada, 2010-2012, Baxter a fost asociat într-o farmacie împreună cu un profesor clujean de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu”: Dorin Ovidiu Crișan, conferențiar universitar și soț al Cristinei Crișan, decanul Facultății de Farmacie din Cluj. Firma pe care Baxter și Crișan au deținut-o timp de doi ani, New Vision Farm, funcționează și astăzi, iar Ovidiu Crișan nu este doar asociat, ci și angajat pe post de farmacist.

Victor ILIE
Grafică: Sergiu BREGA
Ilustrație: Diana NECȘULESCU

Sursa: riseproject.ro

Citeşte şi

riseproject.ro
În numele Alexandrei