Teodosie, agricultorul. Povestea reală a devalizării fermei Nazarcea (documente)

Arhiepiscopia Tomisului a fondat, în parteneriat cu o persoană juridică şi cu mai multe persoane fizice, o cooperativă agricolă, pentru a cultiva cu cereale terenurile devalizate de vii şi livezi de la Nazarcea, primite în dar de la Guvernul Năstase. Instituţia bisericească este unul dintre marii beneficiarii de subvenţii pentru susţinerea producţiei agricole, încasând an de an sume impresionante de la stat, în ciuda dezastrului din teren.

 

Aventura agricolă a clericilor ortodocşi din Constanţa a început în anul 2002, la scurt timp după suirea lui ÎPS Teodosie în scaunul de arhiepiscop al Tomisului. În acel an, pretextând buna intenţie de a oferi bisericii un sprijin pentru proiectele sale social-filantropice, guvernul condus, oarecum despotic, de Adrian Năstase a adoptat Hotărârea nr. 300/28 martie 2002 (ulterior modificată prin HG 703 din 26 septembrie 2002), prin care a constituit un drept de folosinţă Arhiepiscopiei Tomisului asupra Grupului Social Culme, a patru ferme, cu utilaje de producţie şi mijloace de transport aferente, precum şi asupra unei suprafeţe de teren de 350 de hectare.

 

Indiferent de ce aţi citit până acum, trebuie să ştiţi că Arhiepiscopia Tomisului nu a fost niciodată proprietară la Nazarcea. Singurul drept real obţinut de instituţia bisericească a fost dreptul de folosinţă a clădirilor, mijloacelor de producţie şi terenului agricol.

 

Prin hotărârea sa, Guvernul României a dispus, în primul rând (prin articolul 1), transmiterea cu plată a Grupului Social Culme din proprietatea Nazarcea - Ovidiu SA în proprietatea publică a statului român, în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Clădirile care intrau în proprietatea publică a statului, cu banii statului, dar cu scopul vădit de a fi folosite, exclusiv şi pe moca, de Arhiepiscopia din Constanţa, aveau suprafaţa de 10.230,86 mp. Erau acolo pavilioane, dormitoare, magazii, şoproane, cantine, băi, rezervoare, alei de acces - pe care nu s-a mai obosit nimeni să le numere şi să le inventarieze ca la carte. Mai era şi un gard de împrejmuire, aşa încât luminatul Guvern ar fi putut să scrie că transferul vizează orice construcţie din spatele gardului, precum şi gardul în sine. Apoi, în septembrie 2002, acelaşi guvern, prin Hotărârea nr. 703, a inclus în inventarul bunurilor transferate patru sedii de fermă, o secţie de vinificaţie, un sector zootehnic şi unul mecanic, 39 de tractoare, 10 mijloace de transport auto şi alte acareturi... fără a rotunji în vreun fel „plata” datorată de stat către Nazarcea - Ovidiu SA, proprietarul de drept văduvit de clădirile şi mijloacele sale de producţie.

 

În al doilea rând (prin articolul 2 din HG 300/2002), Guvernul a decis transmiterea fără plată a unui teren de 350 de hectare din domeniul privat al statului în domeniul public al statului, şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Terenurile care intrau în proprietatea publică a statului şi folosinţa directă a Arhiepiscopiei Tomisului erau ocupate de vii şi livezi, de cea mai bună calitate, care făceau parte din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, fiind înscrise în capitalul ei social, ca active în sine, distincte de terenul pe care erau plantate. Terenul aparţinuse statului (ca şi acum) şi fusese administrat de Agenţia Domeniilor Statului (înlocuită din 2002, prin hotărâre a Guvernului, cu Ministerul Culturii şi Cultelor).

 

Dar nici proprietarul (statul), nici administratorul (ADS) nu aveau vreun drept asupra plantaţiilor pomicole şi viticole, care erau active distincte ce aparţineau societăţii Nazarcea. Despre aceste active, Năstase şi ai lui n-au suflat nicio vorbă în hotărârea pe deplin golănească, deşi era evident că tocmai pe acestea urmăreau să le transmită, cu titlu gratuit, în folosinţa clericilor. Experienţă în astfel de golănii avea Guvernul, după ce folosise acelaşi mecanism ca să predea bălţile şi fondul piscicol din ele către nişte golani de casă, printr-o operaţiune care se referea formal, ca şi în cazul de faţă, doar la schimbarea administratorului terenului neproductiv de pe fundul apei.

 

Nu în ultimul rând, terenul de 350 de hectare conferise, anterior, societăţii Nazarcea SA calitatea de deţinătoare de suprafeţe agricole, certificată ca atare de anexa 1, poziţia 249, din Legea 268/2001. Hotărârea Guvernului nu ţinea cont nici de această lege.

 

Deşi numit oficial administrator al terenului agricol, Ministerul Culturii nu avea atributul legal de a administra astfel de suprafeţe, pentru acest scop fiind creat ADS-ul în subordinea Ministerului Agriculturii. Nefiind de „meserie”, Ministerul Culturii nu a câştigat niciun şfanţ din administrarea terenului, pe care l-a predat preoţilor în contrapartidă cu obligaţia de a conserva „substanţa terenului” (în condiţiile în care hotărârea Guvernului nu stabilea felul folosinţei: cu titlu gratuit sau oneros).

 

De-a lungul timpului, în spaţiul public s-a creat confuzia că Arhiepiscopia Tomisului ar fi dobândit bunurile de la Nazarcea în proprietate. Mai mulţi autori au observat că HG 300/2002 este precedată de HG 299/2002, prin care s-a aprobat alocarea sumei de trei miliarde de lei vechi Arhiepiscopiei Tomisului pentru achiziţia unui imobil. Pe firul speculaţiei, au presupus că banii alocaţi de Guvern se refereau la achiziţia clădirilor de la Grupul Social Culme. Ei bine, nu se refereau! Ca dovadă, singurul drept obţinut de Arhiepiscopia din Constanţa a fost unul de folosinţă, cumpărătorul stabilit fiind statul român.

 

Pe de altă parte, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de intervenient într-unul din litigiile dintre Nazarcea SA şi Arhiepiscopia Tomisului (Dosar 285/118/2005), a arătat că nu a plătit niciodată vreun ban pentru Grupul Social Culme şi nici nu s-a obţinut vreodată acordul Adunării Generale a Acţionarilor de la Nazarcea SA pentru trecerea clădirilor şi a plantaţiilor în domeniul public al statului.

 

Terenul agricol de la Nazarcea SA a ajuns pe mâna preoţilor, cu titlu de folosinţă, prin două acte administrative succesive. Prin protocolul 82301/16.12.2002, Agenţia Domeniilor Statului a predat noului administrator, Ministerul Culturii şi Cultelor, terenul de 350 de hectare. Mai departe, prin protocolul 9427/18.12.2002, ministerul a predat terenul către Arhiepiscopia Tomisului, stabilind o singură obligaţie în sarcina acesteia, anume să execute lucrările de întreţinere şi conservare necesare, din veniturile obţinute din folosinţa suprafeţei. În mod explicit, nu se spunea niciun cuvânt despre viile şi livezile de pe teren, însă toate subînţelesurile duceau într-acolo. În sfârşit, un ultim protocol a fost semnat pe 27 august 2004, în contextul în care societatea Nazarcea SA intrase în insolvenţă pe 25 iunie 2004.

 

Pe 25 octombrie 2004, lichidatorul judiciar al societăţii Nazarcea SA numit de judecătorul sindic, CC Insolv IPURL, prin practicianul în insolvenţă Corina Curutz, a întocmit un raport de evaluare a viilor, livezilor şi a stocului fizic de vin (634.751 litri de vin și 95.281 litri derivate din vin), în vederea scoaterii acestora la licitaţie. Aflând de intenţiile lichidatorului, Arhiepiscopia Tomisului a depus o contestaţie la Tribunalul Constanţa, pe 12 mai 2005, în Dosarul 285/118/2005, mai sus pomenit. Clericii exhibau dreptul lor de folosinţă asupra viilor şi livezilor, dar şi dreptul de proprietate asupra stocului impresionant de vin şi derivate din vin. „Recolta de struguri a fost obţinută de către contestatoare, prin forţe proprii, din exploatarea viei situată pe terenul primit în folosinţă, conform HG nr. 300/2002. În concordanţă cu drepturile şi obligaţiile asumate prin Protocolul încheiat la 18.12.2002, contestatoarea a derulat, în anii agricoli 2002 - 2003, 2003 - 2004, precum şi în cursul anului 2005, operaţiunile necesare unei campanii agricole specifice culturii de viţă de vie. Drept urmare, în temeiul art. 483 şi art. 485 - 486 Cod civil, Arhiepiscopia Tomisului are calitatea de proprietar al cantităţii de 634.751 litri de vin şi al cantităţii de 95.281 litri derivate din vin” - aprecia instanţa de judecată, în baza susţinerilor Arhiepiscopiei.

 

În cadrul procesului menţionat, lichidatorul judiciar a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern 300/2002. Pentru judecarea acesteia, a fost constituit un dosar distinct la Curtea de Apel Constanţa, sub numărul 463/CA/2005. Prin Sentinţa Civilă 195/CA/10 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţia de nelegalitate a hotărârii de Guvern. Lichidatorul judiciar a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost pus pe rol cu o repeziciune neuzuală, fiind respins irevocabil pe 10 mai 2006. Contestaţia în anulare promovată de lichidatorul judiciar la ICCJ a fost respinsă şi ea pe 26 aprilie 2007.

 

După ce ICCJ a constatat că Hotărârea de Guvern 300/2002 este legală, contestaţia Arhiepiscopiei Tomisului faţă de raportul de evaluare şi faţă de procedura de vânzare a activelor şi vinului la licitaţie a fost admisă. Pe 31 ianuarie 2008, la capătul litigiului, Curtea de Apel Constanţa a pronunţat Decizia Civilă 45/COM, prin care îi erau recunoscute Arhiepiscopiei dreptul de folosinţă asupra viilor şi livezilor, precum şi dreptul de proprietate asupra stocurilor de vin. Judecătorii constănţeni au considerat că investiţiile proprii ale SC Nazarcea SA în realizarea plantaţiilor de vie şi pomi fructiferi sunt irelevante atâta timp cât terenul aparţine statului. Mai mult, au respins şi apărarea că plantanţiile sunt proprietatea societăţii, înscrisă în capitalul ei social, „ştiut fiind că posesia se poate pierde chiar şi fără voinţa posesorului...”. De asemenea, instanţa a considerat irelevante evidenţele contabile ale societăţii, potrivit cărora vinul se afla pe stoc la data deschiderii procedurii de insolvenţă. Şi aşa, din stocul societăţii, vinul evaluat de noi, ochiometric, la peste 1,5 milioane de euro, a intrat în stocul preoţilor.

 

În 2011, când de Nazarcea se alesese praful (pomii fructiferi fiind tăiaţi cu drujba, de la jumătatea trunchiului, să nu se aplece drujbarii, iar viile se uscaseră în mare parte, nefiind lucrate), Arhiepiscopia Tomisului transmitea o dare de seamă Secretariatului de Stat pentru Culte (adresa 785/28.02.2011). Aşa cum intuim, Secretariatul ceruse detalii despre terenurile primite în folosinţă de la stat, de Arhiepiscopia din Constanţa, respectiv 1.000 mp în intravilanul staţiunii Jupiter şi 350 de hectare la Nazarcea, aferente activului Grup Social Culme. Ţâfnoşi, clericii constănţeni precizeau că terenul de la Jupiter nu este atribuit de stat în folosinţă gratuită, ci este cumpărat (fără să lămurească dacă banii pentru achiziţie fuseseră alocaţi de guvernul lui Năstase prin HG 299/2002). Mai departe, aceştia precizau, în mod surprinzător, că terenurile de la Nazarcea nu au nicio legătură cu denumirea „teren activ aferent activului Grup Social Culme”.

 

„Erorile din justiţie, voite sau nu, au făcut ca până în anul 2008 să nu putem să ne exercităm drepturile prevăzute de HG 300/2002. În acest timp, activele cuprinse în anexa HG 1029/2002, adică imobilul Grup Social Culme, au fost vândute de lichidator, iar plantaţiile agricole s-au degradat aproape în totalitate”, spuneau preoţii de la Constanţa, uitând cu desăvârşire că îşi câştigaseră vinul susţinând că exploataseră intensiv viile în perioada 2002-2005.

 

Minciunica de mai sus e o simplă glumiţă, pe lângă demersul pe care Arhiepiscopia spunea că l-a întreprins pentru bunul mers al plantaţiilor. Potrivit propriilor susţineri, preoţii au depus la Direcţia Agricolă Constanţa, pe 11 august 2010, un plan de reconversie a culturilor de la Nazarcea. Sfinţiile lor se gândeau chiar să ceară şi nişte fonduri europene, când Direcţia Agricolă le-a tăiat macaroana pretenţiilor, pe motivul întemeiat că nu sunt proprietari. Ca să îndrepte acest neajuns şi această nedreptate, clericii de la Constanţa au depus o cerere la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub numărul 2481/2010, cerând să li se retrocedeze terenul defrişat de vii şi livezi de la Nazarcea... deşi retrocedările se referă la proprietăţile confiscate în mod abuziv de regimul comunist, nu la aranjamentele făcute pe vremea lui Năstase.

 

Deşi recunoşteau în adresa lor din anul 2011 că plantaţiile s-au degradat aproape în totalitate, Arhiepiscopia n-a avut nicio problemă să ceară şi să obţină subvenţii agricole de la APIA, de 142.988,37 de lei în 2010 şi de 148.610,21 de lei în 2011, pentru terenurile pârlogite de la Nazarcea. Statul român, prin aceeaşi instituţie, a mai pompat în „producţia agricolă” de la Nazarcea 239.732,26 de lei în 2012, 262.267,07 lei în 2013, 281.733,52 de lei în 2014 şi un avans de 84.631,23 de lei în 2015, aşa cum reiese din adresa APIA nr. 52/SIIP/15.02.2015.

 

Tot în anul 2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii Valeriu Tabără constata că hotărârile lui Năstase din anul 2002 au creat elementele favorizării intrării în faliment a societăţii Nazarcea SA, împiedicarea privatizării acesteia şi neîncasarea redevenţei cuvenite statului român pentru cele 350 de hectare, pe o perioadă de nouă ani. În nota 225.222/18.07.2011 a Corpului de Control al Ministrului Agriculuturii se mai constata şi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor nu are atribuţii de a administra terenurile cu destinaţie agricolă, motiv pentru care „s-a dispus demararea procedurilor legale în vederea supunerii spre aprobare Guvernului României a emiterii unui act normativ prin care terenul agricol prevăzut în HG 300/2002 să fie preluat de către Agenţia Domeniilor Statului, administrator specializat al statului în administrarea terenurilor cu destinaţie agricolă, în temeiul Legii nr. 268/2001”.

 

Intenţia declarată a lui Valeriu Tabără nu s-a mai materializat, după ce acesta a fost schimbat din funcţie. Pe 11 martie 2013, prin adresa 187.537, ADS-ul a comunicat presei că măsurile dispuse de Valeriu Tabără se vor concretiza, având în vedere că proiectul de hotărâre de Guvern privind trecerea terenului de la Nazarcea în administrarea ADS a fost deja întocmit şi înaintat ministrului Agriculturii. Cel mai probabil, hârtiile s-au rătăcit în ditamai ministerul, că de atunci nu s-a mai adoptat nicio hotărâre de Guvern care să readucă situaţia în litera şi spiritul Legii 268/2001. Deşi aceasta este în vigoare, hotărârea dată de Năstase prin încălcare ei flagrantă continuă să îşi producă efectele.

 

Recent, Arhiepiscopia Tomisului s-a asociat într-o cooperativă agricolă, alături de Integra Wood SBS SRL, Aurelian Ştefan, Emil Cosmin Brăescu şi Alexandru Petrean. Cooperativa Agricolă Tomis - aşa cum se numeşte aceasta - a fost înfiinţată pe 10 iunie 2016 şi are sediul social în satul Culmea (Nazarcea). Noua persoană juridică are ca obiect principal de activitate„cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase“. Cel mai probabil, aceasta urmează să cultive cereale pe terenurile defrişate de vii şi livezi. Din vechea societate Nazarcea a mai rămas doar vinul câştigat de Arhiepiscopie în procesul la care ne-am referit mai sus.

 

Sursa:  ordinea.ro