1 august - Scoaterea Sfintei Cruci şi Sfinţii 7 fraţi Mucenici Macabei

Procesiunea Sfintei Cruci pornea din Biserica Sf.Sofia din Constantinopol, zidită de împăratul Bizantin Justinian cel Mare (527-561).

Păstrată în paraclisul palatului imperial Sfânta Cruce avea în ea părticică din Lemnul Crucii lui Iisus Hristos, fiind scoasă cu slujbă şi sobor.


Era aşezată în Sf. Altar în raclă de argint şi ţinuţă după procesiune pentru închinare, până la 14 august.

Iar din Miercurea Patimilor până în Vinerea Mare stătea pe un altar mic din aur în mijlocul Bisericii, fiind cinstită de împărat, suita împărătească, Patriarh, cler şi poporul binecredincios.

Creştinătatea îşi aminteşte astăzi şi de:
- arătarea semnului Sf. Cruci pe cer în anul 312 Sf. Împărat Constantin cel Mare.
- descoperirirea  Lemnului Crucii la Ierusalim de către Sf. Împărăteasă Elena.
- biruinţa împăratului Manuil Comnenul (1143-1180) cu puterea Sfintei Cruci.
Ortodoxia Înalţă Sfânta Cruce în văzul credincioşilor în Duminica a III-a din Postul Mare, precum odinioară se petrecea la Biserica Maicii Domnului de lângă Fanar şi la 14 septembrie (post) în amintirea istorică din anii 335 şi 630.
Sfânta Cruce este prezentă în lume şi prin ea se ţine lucrarea lui Dumnezeu.

Mereu a fost în Rai, ca Pom al Vieţii, alături de cel al Cunoştinţei Binelui şi răului, ca omul să poată alege de la început ce trebuie.
Arheologia şi istoria creştină ne spun că lângă Golgota, împărăteasa Elena descoperă la anul 326 sub templul lui Venus ridicat de împăratul Adrian în anul 111 d. Hr. Lemnul Crucii Sfinte.
Eusebiu de Cezarea (260-341) în cartea sa ,,Vita Constantini” zice că în anul 327 împăratul i-a scris Sf. Macarie episcop de Ierusalim să construiască acolo o Bazilică, pe cheltuiala lui. Şi Sfânta Cruce a fost pusă la loc de cinste în Biserica Sf.Cruce, ridicată de Sf. Elena pe acest loc: Emeq HaMatzlevah sau, în arabă, Derelem Mussalaben.
Împătăteasa trimite la Roma Lemn din Sfânta Cruce, pe care o aşează în Capela din Palatul ei azi numită Bazilica ,,Sf. Cruce din Ierusalim” şi două piroane, unul fiind în coroana împărătescă.
Mărturie sunt documentele scriitorilor Ambrozie şi Rufinus şi alţi Părinţi bisericeşti.
Tot aici găsim şi unul din piroanele răstignirii şi plăcuţa cu insripţia INRI.

Peste 20 de ani Sf.Chiril al Ierusalimului (315-386), vorbeşte depre Lemnul Sfintei Cruci: „Întreaga lume a fost de atunci umplută de bucăţi din lemnul Crucii”.
Iată un document păstrat din sec al IV-lea de Egeria (382): ,,Caseta este deschisă şi (lemnul Crucii) este scos, şi atât lemnul Crucii cât şi titulus-ul (inscripţia pe care Pilat a pus-o deasupra capului lui Cristos) sunt puse pe masă. Acum, când au fost puse pe masă, Episcopul, stând pe tron, ţine ferm capetele lemnului sfânt în mâinile sale, în timp ce diaconii stau în jurul lui, păzindu-l. Şi în timp ce toţi oamenii trec unul câte unul, închinându-se, ei ating Crucea şi titulus-ul, mai întâi cu fruntea, apoi cu ochii; apoi sărută Crucea şi trec mai departe, dar nimeni nu îşi pune mâna pe ele”.

La 14 septembrie 355 patriarhul Macarie ridică Sfânta Cruce în văzul lumii, la Ierusalim.
La 614, Crucea Sfântă este furată de Crosroe al Perşilor şi după 14 ani împăratul bizantin Heraclius o aduce înapoi, iar la 14 septembrie 630 patriarhul Ierusalimului Zaharia, arată Lemnul mântuitor.
Din 1187, când episcopul Betleemului o poartă pe câmpul de luptă, nu se mai păstrează informaţii.
Perioda iconoclastă şi cucerirea locurilor Sfinte de către păgâni a făcut ca bucăţi din  Sf Cruce să fie împărţite Patriarhiilor existente,mai ales că Constantinopolul cade la 1453.
În 1204 cruciaţii din ,,Împeriul Latin de Răsărit  despoaie oraşul  Constantinopol de cele sfinte, iar Regele Frantei, Ludovic al IX-lea, primeşte din Lemnul Sfintei Cruci, pe care îl aşează in Sainte Chapelle (1248), dar urmează Revoluţia franceză şi nu se mai ştie exact locul unde a fost adăpostită.
„Biserica îşi are rădăcina în lemnul Crucii, creştinii devenind ramurile ei. Hristos a fost răstignit pentru noi, cu trupul, sub Ponţiu Pilat şi Irod Tetrarhul, şi datorită roadei Crucii şi Patimei Sale noi existăm”. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Părticele din lemnul Sfintei Cruci se afla în Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, în Sfinte Biserici din lumea ortodoxă şi creştină.
Lumea Crucii lui Hristos este creştinătatea, o taină a Crucii care pecetluieşte pe cel botezat. Crucea făcută în numele Sf. Treimii confirmă unirea cu Dumnezeu pe orizontal şi vertical în cele 4 puncte cardinale.
Crucea este deasupra simbolurilor geometrice, este Axis mundi, uneşte cerul cu pământul şi se amestecă timpul cu spaţiul. Crucea sfinţeşte totul şi explică taina Hristocentrismului, adică Hristos în mijlocul nostru.

Mucenicii Macabei
A fost mare tulburare la acea vreme în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, căci s-au ridicat regi împotriva lui Dumnezeu, care le-a dat Tablele Legii pe Sinai. Antioh al IV-lea (215-164 î.Hr.) al Selgiucizilor auzind de bogăţiile Templului, le-a prădat precum  făcuse Nabucodonosor al Babilonului. Însă împăraţi vestiţi ai lumii ca Alexandru Macedon, Ptolomeu Filadelful al Egiptului, Filopator şi chiar Antiohi ai Siriei au adus multe daruri şi jertfe Domnului: ,,Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia VI, 3).

Marele preot i-a prorocit că va fi cuceritorul lumii, iar Alexandru Macedon nu a mai pustiit Ierusalimul şi arhiereul a fost pus de Sinedriu să chivernisească cu băgare de semă bogăţiile Templului, din care ajutau săracii, orfanii şi văduvele. Cu trecerea timpului ridicându-se alţi cuceritori ,,s-au înflăcărat unii din popor şi s-au dus la rege ca să le dea putere să trăiască după datina păgânilor.
Şi au zidit şcoală în Ierusalim după legile neamurilor a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminii şi toate vasele lui, masa punerii înainte, căuşele, năstrapele,cădelniţele cele de aur, catapeteasma, precum şi cununiile şi podoaba cea de aur, care erau pe fruntea templului Domnului, şi le-a sfărâmat pe toate.
Şi a trimis regele cărţi prin mâinile solilor în Ierusalim şi în cetăţile Iudei, poruncind să umble după legile cele străine de ţară.
Şi să oprească arderile de tot şi jertfa şi turnarea sfântă; Şi să pângărească zilele de odihnă şi sărbătorile; De asemenea şi locul sfânt şi pe cei sfinţi".
-,,Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de cinste.
Şi iată templul nostru şi frumuseţea noastră şi mărirea noastră s-au pustiit şi le-au pângărit pe ele neamurile. Pentru ce să mai trăim?” (Cartea întâi a macabeilor I,15-16,23,41,46,49 II 9,13-14).

Şi văzând blasfemiile care se făceau, iar Zeus trona în Templul părinţilor, Matatia din Iudeea cu cei 5 feciori ai săi pe nume Ionan, Simion, Iuda Macabeul, Eleazar, Ionatan s-au ridicat împotrivă.
,,Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, pe care le-au făcut întru veacurile lor şi veţi lua mărire şi nume veşnic. Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea lui este gunoi şi viermi. Astăzi se înalţă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit. Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în lege, că într-însa vă veţi mări, Iar noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile noastre” (Cap II,51,62-64 III,21).

Au luptat vitejeşte împotriva stâpânitorilor împreună cu evrei credincioşi conduşi de Iuda Macabeul şi au pătimit pentru credinţa în Dumnezeu. Au restabilit dinastia sarcedotală iudaică a Hasmoneilor, regatul independent şi în zadar civilizaţii cuceritoare au trecut peste ei, pentru că au rămas.
,,Tu, preaticălosule, ne pierzi pe noi din viaţa aceasta de acum, iar Impăratul lumii ne va învia întru învierea vieţii veşnice, pe noi, cei omorâţi pentru legile Sale. Mai bine fiind ucişi de oameni, să aşteptăm nădejdea cea de la Dumnezeu, ca să fim iar înviaţi de Dânsul. Iar ţie nu-ţi va fie înviere spre viaţă! Mai bine îmi este ca îndată să mă arunc în iad, decât să mânii pe Dumnezeul meu prin călcarea Legii Lui celei sfinte”.
În anul 165 î. Hr. regele sirian Antioh a cucerit Iudeea şi ,,o minune mare s-a întâmplat aici” spune tradiţia iudaică.
La resfinţirea Templului care a fost pângărit untdelemnul pentru candelă nu ajungea decât pentru o zi, dar după ce au aprins Sfeşnicul luminilor spre uimirea tuturor acesta a continuat să ţină lumina, până cînd au pregătit în opt zile untdelemn nou. Tot  8 zile ţine sărbătoarea Hanuka în luna decembrie (25 Kislev -3 Tevet) păstrând amintirea celor întâmplate, când se înalţă rugăciuni şi se citeşte din Tora. În fiecare seară în această perioadă se aprinde Menora-Sfeştnicul cu 7 braţe. Vitejia şi sfârşitul Macabeilor face parte din istoria poporului ales şi Cele trei Cărţile sfinte (I,II,III Macabei) pomenesc despre eroismul lor în Vechiului Testament.

,,Şi acum nu zăbovi mult milostive, scăparea tuturor, degrabă Te arată".
Atunci marele, slăvitul, atotţiitorul şi adevăratul Dumnezeu, arătând sfânta Sa faţă, a deschis porţile cele cereşti, din care doi slăviţi îngeri înfricoşaţi la chip s-au pogorât văzuţi de toţi...Şi s-au aşezat în faţa oştirii vrăjmaşilor, şi puterea vrăjmaşilor au umplut-o de zbucium şi de frică, şi cu obezi au legat-o din care nu s-au putut mişca,
- Dezlegaţi! Dezlegaţi aceste nedrepte legături şi cu pace îi sloboziţi la casele lor, rugându-vă să se ierte cele mai înainte făcute. Sloboziţi pe fiii Atotţiitorului, cerescului Dumnezeu cel viu..." Şapte zile au făcut acolo ospăţ de izbăvire, dându-le regele cu bună inimă toate cele trebuincioase la călătorie fiecăruia până la casa lui. Şi sosind în pace cu cuvioase mărturisiri, asemenea şi acolo au rânduit a ţine aceste zile de veselie”.
Păstorul cel Bun despre care le vorbea profetul Daniel (VIII,11) este Mântuitorul Hristos, care a venit să împlinească Legea şi a fost de ziua Sfinţilor Mucenici Macabei la Templu!
,,Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Scriptura nu poate să fie desfiinţată! Dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl”( Ioan X. 22-24,33).

Sursa foto: crestinortodox.ro