Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
134 de ani de la ridicarea la Ceruri a lui Mihai Eminescu Monumentul, conferințele și volumul dedicate la Constanța lui Eminescu
134 de ani de la ridicarea la Ceruri a lui Mihai Eminescu: Monumentul, conferințele și volumul dedicate la Constanța
15 Jun, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
1527
Marime text
1527
Marime text
În toamnă, la 14 Noiembrie, se vor împlini 145 de ani de când autoritățile civile și militare al României vor prelua, oficial, Dobrogea – spațiu al etnogeneze românești și al Credinței Apostolice a neamului. Ancestralul teritoriu al lui Burebista, Dobrotici și Mircea cel Bătrân avea să revină astfel – prin hotărârea conclavului Marilor Puteri (Berlin, vara 1878), ce consfințea rezultatele Războiului Ruso-Româno–Otoman (respectiv, pentru noi, al Războiului de Independență) – în spațiul statal românesc (din care fusese dislocat la începutul veacului al XV-lea).
În întâmpinarea aniversării reîncorporării(a doua etapă, după Unirea Principatelor din 1859 în făurirea și desăvârșirea Statului Național Unitar Român)a acestui scump juvaer al Neamului – oferim cetitorului câteva proiecții istorice faptice și umane.
Începem acest serial afectiv-memorial dobrogean prin reamintirea prinosului de recunosciință pe care l-au exprimat dobrogenii (la inițiativa unui grup restrâns de intelectuali, animați de „ilustrul” Dobrogei Ioan N. Roman și profesoara-scriitoare Zoe Verbiceanu) în urmă cu nouă decenii la adresa „omului deplin al culturii române” (Constantin Noica); recunosciință concretizată în Monumentul (creația sculptorului Oscar Han) de pe Faleza Cazinoului (dezvelit în august 1934), într-un articulat ciclu de conferințe (1931-1933), respectiv în volumul Omagiu lui Mihai Eminescu, alcătuit în 1934 de magistratul-publicist Valerian Petrescu, secretar al Comitetului „Pro Eminescu”.
O sinteză a sufletului românesc
Eminescu e sintesa sufletului românesc din vremea netulbure. Sintesa științei, cugetării, simțirii și instinctului acestui neam.
Sintesele se interpretează însă individual și local.
Omul Eminescu aducea cu dânsul din adâncul generațiilor care se succedă ceva foarte vast și foarte adânc. Iar locul unde se născuse îi dădea din cetățile și bisericile sale un sentiment istoric, de lungi înfrățiri seculare.
Un om ca dânsul îl vom avea din nou numai când peste o epocă limpede va domina o minte înaltă, având curajul de a rămânea sus pe pisc, orice ape învălmășite sʼar zbate la picioarele muntelui (N. Iorga, în vol.Omagiu lui Mihai Eminescu).
O inițiativă lăudabilă
Monumentul lui Eminescu pe ţărmul mării
Un grup de distinşi intelectuali ai oraşuluiConstanţa, dornici de a imortaliza printr’o statuă de bronz, pe ţărmul mării, pe cel care a cântat cu atâta măestrie marea în poemele şiromanţele sale – bardul Eminescu, reprezentantul spiritualităţii integrale a poporului său – a luat frumoasa iniţiativă de a aşeza un bust comemorativ al poetului pe promenada casinoului.
Comitetul orgnizator a făcut apel pe cale de presă, oficialităţiişi particularilor, ca să contribue fiecare din prisosul său.
S’a organizat un ciclu de conferinţe, cari au adus 36.000 lei.
În cadrul acestui ciclu au conferenţiat d-nii Romulus Cândea (Cernăuţi), prof. universitar N. Constantinescu, d-na Isabela Sadoveanu, d. prof. universitar Tudor Vianu, Leca Morariu, M. Sadoveanu, magistrat Valerian Petrescu, Lenguceanu etc.
Au mai contribuit: Primăria municipiului cu 40.000 lei şi Liga culturală, secţiaConstanţa, cu lei 10.000 lei.
Lucrarea s-a încredinţat sculptorului O. Han. Lucrarea e în curs de executare. Tot în cadrul acestei frumoase iniţiativeşi ca o contribuţie a tinereţii admiratoare, «Cercul studenţescconstănţean» va organiza câteva matineuri dansante la cazinoul municipal din Constanţa („Cuvântul”, 14 iulie 1931).
Monumentul lui Eminescu
– „la marginea mării”... –
Ridicarea statuei lui Eminescu, la marginea mării, va fi – desigur – cel mai de seamă eveniment cultural în provincia din dreapta Dunării.
Va fi poate, piatra de temelie a unui nou început de viaţă în Dobrogea, unde necesitatea unui imbold spre cultură şi spre poezie, este imperioasă.
Ni se pare aproape neverosimil cum Constanţa, oraşul care condensează toată forţa materială şi spirituală a Dobrogei şi care este sinteza vieţii unei provincii cu veche tradiţie românească, a rămas, din punct de vedere cultural, în urma multora.
Nu afirmăm că bronzul lui Eminescuva deştepta, deodată, un interes deosebit pentru cultură şi departe de noi, credinţa că dela această dată va începe, pentru Constanţa, o eră nouă. S’au măcinat însă energii şi suflete pentru a creia dobrogenilor conştiinţă care să se îndrepte spre ceia ce înseamnă lumină şi – parcă – roadele acestor eforturi încep să se desluşească.
Este interesant fenomenul că niciodată politica nu a creiat ceva în această provincie. Dimpotrivă.Ea a înăcrit şi a derutat sufletul oamenilor de-aici, suflet ce poartă – nealterată – o parte din romantica ţărmului cu ape adânci şialbastre.
Iniţiativa frumoasă şi cu roade a fost întotdeauna particulară. Ea a aparţinut oamenilor de cultură ai provinciei, oameni rari a căror trecere prin viaţa Dobrogei nu a fost înţeleasă sau a fost preţuită prea târziu.
O instituţie de stat, pe care guvernarea trecută o destinase educaţiei poporului îşi propusese să destindă în Dobrogeao vie activitate culturală.
Ar fi adus, poate, un orizont nou şi nădejdea unor zile mai bune pentru provincia aceasta.
Dar aceiaşi guvernare a desfiinţatinstituţia din motive de economie bugetară. Să mai protestăm împotriva economiilor bugetare pentru realizarea cărora întotdeauna se recurge la fondurile destinate culturii?
Dobrogea a rămas, iarăşi, uitată.
Şi iată că, o mână de intelectuali, îşi propun să ridice o statuie în bronz lui Eminescu, „la marginea mării”. Fără contribuţia statului, fără ca măcar noţiunea de statsă fie pomenită, vreodată.
Surprinzător şi demn de a fi salutat cu tot entuziasmul, evenimentul strânge în jurul lui câţiva oameni de inimă. Se ţinconferinţe, vin cărturari din toate colţurileţării pentru a contribui la realizarea gândului acesta, frumos ca un vers din Eminescu.
Preşedintele comitetului [Ioan N. Roman] alege pe sculptorul O. Han, care dăltueşte un Eminescutânăr, visătorul de douăzeci de ani, idealizat cu artă de marele maestru.
Macheta este o armonie de linii drepte şi de poezie nouă.
Ne place să credem că dacă nu în toamna aceasta, cel puţin în primăvară statuia lui Eminescu, la Constanţa, va fi inaugurată.
Şiiarăşi ne place să întrezărim în evenimentul acesta – mai mult decât simpla inaugurare a unei statui.
Faptul că „la marginea mării” va străjui în bronz amintirea celui ce-a scris Luceafărul şi că oraşul acesta alb va avea cea mai frumoasă statuie a lui Eminescu, nu va trezi imboldul spre ceiace înseamnă cultură, poezie, viaţă nouă?
Când se va inaugura statuia lui Eminescuse va spune, în cuvântări, că poetul a iubit marea. Şi se va cita – desigur – din opera lui, în care marea abundă sub diferitele ei aspecte. Dacă s’ar încerca o sinteză a operii lui Eminescuşi s-ar căuta versul care să exprime – singur şilapidar – toata înălţimeaşifrumuseţea poeticei sale, se va recurge desigur la acea inspiraţie marină, fluidă şi imponderabilă, care evocă „mişcătoarea mărilor singurătate”.
Chiar dacă ar fi numai aceasta şi încă bronzul lui Eminescu „la marginea mării” ar avea o justificare („Adevěrul”, 7 septembrie 1931). Horia Roman
Pro Eminescu
Am relatat, căla Constanţasʼa constituit un comitet, care aluat iniţiativa ridicării unui monument, marelui poet Mihail Eminescu – „la marginea mării”.
Pe lângă colectele, ce se vorface în cursul anului, s’ahotărîtşiţinerea unui ciclu de conferinţe.
Eri, la ora 18 dim. S-a ţinut la cinematograful ,.Regal” conferinţad-lui prof. R. Cândea, delaUniversitatea din Cernăuţi, carea vorbit despre „Propovăduitorii ideei naţionale”.
Atât în timpul conferinţei cât şi după terminare, s-au împărţit,contra a 5 lei bucata cărţi poştale cu portretul poetului („Universul” 11 februarie 1931).
„Trecutul românesc în opera lui Eminescu”
Comitetul „Pro Eminescu” alcătuit pentru ridicarea unui monument lui Eminescu „la marginea Mării” în Constanța, a inaugurat un ciclu de conferințeîn sala teatrului „Regal” din acest oraș. A doua conferințăcu titlul de mai sus a ținut-o eriduminică 1 martie d. profesor N.A. Constantinescu de la Universitatea din București.
D-sa se scuză de a trata un subiect de critică literară ca nespecialist, dar o face din dorința de a releva o problemă nediscutată până acum, cunoștințele istorice ale lui Eminescuși utilizarea motivului și subiectului istoric în afara lui. Cunoaștem pe poetul Eminescuce a fost și un luptător politic în ziaristică și un pedagog.
Din operile lui vede că a fost un bun cunoscător al problemelor, de istorie națională și bine pregătit spre a ne da o epopee națională. S’ar putea descoperi pe lângă Eminescu istoricul și Eminescu cântăreț al evlaviei creștine.
Influența romantismului a îndemnat și pe scriitorii noștri sa trateze subiecte istorice din trecutul îndepărtat medieval – unii fără pregătire științifică (Asachi, Eliade Rădulescu, Bolintineanu) alții ceva mai bine orientați (Gr. Alexandrescu, Vasile Alexandri). Eminescueste cel dintâi, care mărește mai bine ca toți acest gen literar.
Afară de câteva subiecte din istoriaveche (poema Egiptul, comedia în versuri Lais [traducere, de fapt]) puține subiecte îl atrag din istoria universală.
Pe romani î-a neglijat, poate și din cauza adversității Junimei, din care făcea parte, cu „școala latinistă” și ca o relasiune el relevă rolul elementului trac în alcătuirea sufletului românesc și utilizează adeseori motive din istoria Daciei:„cornul lui Decebal”, legenda „Dochiei”, „Zalmoxe” etc. și încearcă chiar și unele realizări din viața dacilor ca în poemul Gemenii, și în Rugăciunea unui dac. Bine pregătit în studiile istorice, Eminescu a lăsat între manuscrisele sale (editate în urmă) și interesante indicații pentru tratarea problemelor istorice. Ideea dinastică apare de câteva ori în opera sa cu acea lapidară definiție rămasă în mintea tuturor: „Basarabii și Mușatinii întemeetori de țară, dătători de legi și datini”. Dintre cele două țări, însă, era firesc ca simpatia poetului să aleagă Moldova și eroii săi. Din trecutul Munteniei s’a oprit numai la figura cavalerească a lui Mircea pentru contrastul ce voiai să realizeze între trecutul glorios și prezentul hidios – în satira III. Pe Mihai Viteazul îl ignoreazăîn totul, chiar acolo unde se cerea să-l așeze, în partea doua a doinei sale „Dela Nistru pân’la Tisa” – ca simbol ai luptei pentru unitatea neamului. Poetul invocă în schimb pe Ștefan Vodă dela Putna, să sune din cornul său – ceea ce ne reamintește iarăși „cornul lui Decebal’’.
Iubirea pentru Moldova o ridică poetul la înălțimea unui cult păgân, a unui „eros” – ca în schița dramatică Mira. Eminescua lăsat și alte încercări de a trata subiecte istorice din trecutul Moldovei dar cea mai splendidă realizare de icoană a Moldovei vechi și al lui Ștefan Vodă este poema în mediu popular Mușatin și Codrul.
În concluzie, conferențiarul dorește ca publicul să stăruiască a cunoaște personalitatea multiplă a bardului național iar comitetul să se lărgească într’o asociație pentru reeditarea operilor lui și răspândirea citirii lor în cele mai largi straturi ale societății românești („Neamul românesc”, 6 martie 1931).
Monumentul lui Eminescu la malul mării
Comitetul „Pro Eminescu” desfășoară o deosebită activitate pentru accelerare, desăvârșirea operei pentru care a fost creiat. Începând de la 1 ianuarie acest comitet, desfășoară o intensă activitate pentru complectarea fondului necesar ridicărei monumentului Poetului Eminescula malul mărei.
D-nii amiral Bălănescu, avocat Vulpe Aurel, colonel Petrovici şi judecător Valerian Petrescu au intervenit la primărie pentru amenajarea terenului destinat în vederea lucrărilor de fundaţie ale monumentului, care se va ridica în parcul de pe bulevardul Elisabeta, între Cazinoşi Cercul Militar. De la 1 ianuarie până acum, comitetula organizat 4 conferinţe despre Eminescu, ţinute de către distinşi literaţi şi reprezentanţi ai corpului profesoral universitar iar în seara zilei de 25 februarie se va da un grandios bal in sala de festivităţi a Palatului Municipal. Monumentul se află în executare în atelierele sculptorului O. Han din Bucureştişi în două săptămâni se speră că machetele vor putea fi predate spre a fi turnate în bronz („Curentul”, 18 februarie 1933).
Monumentul lui Eminescu la marginea mării
Se cunosc cele patru variante din poezia „De-oi adormi curând”. Una din ele sună:
Iar când voi fi pământ
În liniştea sării
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.
Există o a cincea variantă – cea mai puţin cunoscută – şi în care un vers, la un moment dat, se sfarmă ca un val ce s’ar fi spart de-o stâncă:
Cum nu am nici un dor
Dorinţa mi-e mare
Să mor
La margini de mare.
Potrivit acestui testament al poetului –şi din iniţiativa regretatului Ioan N. Roman –s-a constituit la Constanţa, în 1931, un comitet pentru ridicarea unui monument pe malul Mării Negre lui Mihai Eminescu. Astăzi comitetul e alcătuit din d-nii: amiral I. Bălănescu, preşedinte; judecător Valerian Petrescu, secretar; colonel C. Petrovici şi Aurel Vulpe avocat, membri. Acestui comitet de acţiune i s-a ataşat un comitet de onoare compus din d-nele: directoarea liceului de fete şiprezidentaAsociaţiei feministe şi d-na Eufrosina Mironescu, reprezentanta corpului didactic, precum şi d-nii: N. Chirescu, avocat, preşedinteleLigii Culturale; G. Coriolan, directorul liceului; înalt prea sfântul episcop al Tomisului; prefectul judeţului; primarul municipiului; preşedinteleCurţii de Apel; comandantul diviziei a 9-a; d-şoaraFausta Rădulescu şi profesor Grigore Sălceanu.
Iată şi tabloul de conferinţeţinute până acuma pentru strângerea fondului necesar ridicării monumentului.
Profesor Romulus Cândea: „Propovăduitorul ideii”; profesor N. Constantinescu: „Trecutul românesc în opera lui Eminescu”; Isabela Sadoveanu: „Romantismul”; Leca Morariu: „Omul Eminescu”; Valerian Petrescu: „Eminescuşi Marea”; N.N.Lenguceanu: „Idealismul lui Eminescu”; Marin Ştefănescu: „Filosofia lui Eminescu”; profesor S. Mehedinţi:„Eminescu, educatorul”; profesor I.Nisipeanu: „Doi eroi ai Omenirii”; colonel Ionescu-Dobrogeanu: „Cum l-am cunoscut pe Eminescu”; prof. Ion Sân-Giorgiu: „Eminescuşi spiritul german”; I. Răducanu: „Ideile social-economice ale lui Eminescu”; Paul Prodan: „Eminescuşi teatrul”; Gr. Trancu-Iaşi: „Eminescueconomist”; N.N. Lenguceanu: „Creaţia operei de artă”; abatele C. Barral:„EminescuşiFranţa” (conferinţărostită în limba franceză); BarbuLăzăreanu: „Poezie-sărăcie, un capitol din viaţa lui Eminescuşi câteva capitole din opera lui”.
Afară de aceste conferinţeprivitoare la Eminescu, au fost şi unele cu subiecte literare, ştiinţificeşi sociale, printre cari cea a d-luiMihailSadoveanu,despre: „Ioan Neculce povestitor artist”.
Monumentul lui Eminescu – opera sculptorului O. Han – se va desveli la Constanţa pe la sfârşitul lunii septemvrie în prezenţa regelui („Dimineaţa”, 16 iulie 1933).
Opera marelui Eminescu
– Conferința d-lui Secretar general N. N. Lenguceanu, la Constanța –
Duminică 8 noembrie a.c., d. N.N. Lenguceanu, secretarul general al Ministerului de Justiție, a fost invitat la Constanța, să țină o conferință asupra operei marelui Eminescu, în ciclul organizat și anul acesta, de comitetul de subt prezidenția d. amiral Bălănescu, instituit pentru ridicarea unui monument poetului, care a cântat și a îndrăgit atât de mult marea, în poeziile sale.
După cum se știe, d. Lenguceanu este un mare cărturar, cu o intuiție desăvârșită a tot ce s’a scris și se scrie în toate domeniile, posedând acea mobilitate a spiritului, acea dexteritate liniară a expunerii, care farmecă și captivează, încât la o conferințăa d-sale, nu știi ce să admiri mai mult, frumusețea de evocare a imaginilor plastice și sugestive, sau adânca cunoaștere a subiectului, pe care îl dezvoltă cu o logică uimitoare.
Un asemenea prilej de constatare și de adevărate emoții estetice, a avut auditorul de duminică, care a ascultat cu o încordată atenție prea interesanta d-sale conferință: Veșnicia poeziei eminesciane.
Domnia sa, după ce face o amplă incursiune, introductivă, asupra celor câteva școli de critică, ca acea biografică, marxistă, cea a criticii moralistice, trage concluzia insuficienții fiecăreia din acestea, ca nefiind cu putință niciuna să dea explicația satisfăcătoare, care să pătrundă în adevărata esență a operei de artă.
De aceia e cu neputință de a încerca să explici fenomenul Eminescu, prin elementele: mediu, climat etc., în care a trăit poetul, după cum preconizează Taine în Nouveauessai de critique et d’histoire sau să interpretezi taina operei sale, pe baza metodelor celorlalte școli.
Poezia eminesciană oferă aceiași priveliște de frumusețe și adâncime, ca și acel briliant, faimos, le Regent, care se află expus la Paris, în palatul Louvre. Din orice parte îl vei privi, vei căpăta aceiași impresie de strălucire nemărginită, din cauza locului unde este așezat, ales astfel ca să primească lumina cu o intensitate constantă, în tot timpul zilei.
Același fenomen complet îl întâlnim în opera sa. De vei fi trist și abătut, vei găsi în stihurile sale, ecoul tristeții și deznădejdii; de vei fi vesel și plin de bucurie, vei întâlni acolo mireasma dulce a primăverii; de voești să ai acea intuiție intelectuală a adâncimii de cugetare, o vei găsi în poeziile sale sociale și filosofice. Eminescu este, fără îndoială, un mare geniu poetic. Din înălțimea și profunzimea operei sale, dînsul ne-a aruncat mînușa de sfidare a sufletului său complex, pe care în zadar ne vom strădui a-l diseca și a-i pătrunde geneza sa misterioasă, după cum singur o mărturisește într’o poezie postumă: „ne ’nțeles rămâne gândul. – ce străbate cînturile; care veșnic ʼl însoțește – vînturile, valurile”.
În opera sa găsim sintetizată aproape întreaga problemă metafizică a materiei, redată în formulele științifice curente. Eminescu a mers și mai departe, preconizând în unele versuri chiar și teoria nouă cosmogonică asupra materiei energetice și dinamice, care prin dislocare și dezagregare, va trece din starea ei solidă, lichidă și radiantă, în lumea eternului absolut. Pe vremea când a trăit el, nu se cunoștea decât legea fizică a lui Lavoisier, premiată astăzi și înlocuită prin teoria modernă atomică, a cărui concluzie importantă e aceia că lumea organică cine știe peste câte miliarde de ani va fi moartă – concluzie care a fost evocată de el prin anticipație, în nemuritoarele versuri din Satira I-a: „Și în noaptea neființei totul cade, totul, tace – căci în sine împăcată reîncepe – eterna pace”.
Conferențiarul trece apoi la o subtilă analiză a substratului filosofic al poemei Luceafărul, insistând iarăși asupra elementului imponderabil al eternității. Hyperion, în prada prea marii iubiri pentru Cătălina, se hotărăște să ceară dezlegare Celui de sus ca să devină muritor ca și ea, pornind de grabă acolo, unde nu se află decât cauza creiatoare a tot ce există. Eminescu izbutește astfel să dea o definițiune filosofică timpului, adică a genezei lui, prin fenomenul existenței numai a dumnezeirii eternității sigure.
Procedând la comentarea în treacăt și a altor poezii, conferențiarul aduce o serioasă contribuție de interpretare a Venerei și Madona, încheind magistrala sa expunere cu o interesantă incursiune în domeniul clasicismului lui Plato și Socrate.
Ascultând conferința d-lui N.N. Lenguceanu, căruia omagiul unui banchet ce i s’a oferit seara, a constituit o afectuasă și protocolară răsplată, ne facem ecoul discernământului critic al auditorului d-sale, întrebându-ne: fermecătorul causeur a fost un conferențiar de catedră, un critic literar, un emerit al științelor pozitive sau un incorigibil trubadur? („Neamul românesc”, 13 noiembrie 1931). Valerian Petrescu
Conferinţa d-lui prof. I. Răducanu la Constanţa
În sala cinematografului „Regal” a avut loc zilele trecute conferinţad-lui prof. I. Răducanu, fost ministru, rectorul Academiei de înalte studii comerciale, despre „Eminescu, cugetător social”.
Această conferinţă face parte din ciclul de conferinţe, organizate de comitetul „Pro Eminescu”, creat cu scopul de a strânge fondurile necesare ridicării unui monument marelui poet, la marginea Mării. Conferenţiarul fixează locul lui Eminescu în mersul gândirii sociale alături de falanga oamenilor nouişi este bine ca tineretul să-i citească, ignorând mulţi autori snobi din străinătate.
Ceiace Rosetti ne vorbeşte despre progres şiceiace economistul Marţian ne-a lăsat, găsim la Eminescu, care alături de ei, dar în notă originală, a fixat obiectiv mersul social din vremea sa şiposibilităţile progresului social.
D. Răducanu mai arată că Eminescu a prevăzut situaţia de azi încă de pe vremea sa, când a combătut parazitismul, apărând clasa pozitivă şi când cerea în interesul progresului social, stabilitate, muncă şi economie. Prin economie el înţelegea adaptarea nevoilor statului la nivelul posibilităţilor de producţie a ţărănimii, fapte ce trebuesc să fie şi azi înfăptuite. Eminescu era împotriva statului demagogic. El a propovăduit adevăratul naţionalism, care este batjocorit de politicianii de profesie. Tot el a respins concepţia unei „Americi Dunărene”, inspirată la şcoala Saint Simion, nobilul decăzut, care a influenţat pe bonjuriştii români.
D. Răducanu îşi termină conferinţa, îndemnând tineretul sa răsfoiască opera marelui Eminescu, opera care va fi o armătură minunată pentru clădirea statului românesc („Adevěrul”, 24 februarie 1933).
Conferinţa d-lui Gr. Trancu-Iaşi, la Constanţa
În cadrul ciclului de conferinţeorganizate de comitetul „Pro Eminescu”, oraşulConstanţa a avut cinstea de a asculta duminică conferinţad-luiGr. Trancu-Iaşi, care a înfăţişat întreaga concepţie politică şi economică a marelui Eminescu.
În partea introductivă, d-sa aarătat că Eminescunu era numai mare poet, ci adâncea ca puţinialţii, problemele social-economice.
Conferenţiarul a înfăţişat în mod magistral concepţia lui Eminescuasupra muncii, asupra statului, asupra claselor sociale, asupra dependenţei economice. D-sa spune că tinerelor generaţiitrebue să le insuflam toată energia, tot optimismul, tot entusiasmul. Marile gânduri ale lui Eminescusă lumineze pe conducătorii noştri; calea ce trebue să arătăm e idealul lui Eminescu: mai multă muncă, mai mult optimism („Universul”, 8 aprilie 1933).
Conferinţa d-lui Barbu Lăzăreanu la Constanţa
Viața și opera lui Eminescu
Sâmbătă a avut loc la Constanţa în sala Teatrului Elpis, conferinţad-luiBarbu Lăzăreanu care a vorbit despre: „Viaţaşi opera poeticăa lui Eminescu”.
Conferinţaface parte din ciclulorganizat de societatea constănţeană „Pro Eminescu”, al cărei scopeste de a ridica un monument marelui poet „la marginea mării”. Iniţiativa aceasta frumoasă de aimortaliza un bronz la ţărmul mării Negre pe cel care a scris Luceafărul a pornit cu ani în urmă,fiind condusă de Ioan N. Roman.
Astăzi comitetul în frunte cu d.amiral Bălănescu continuă organizarea conferinţelor, pentru strângerea ultimelor sume de bani necesare. Monumentul lui EminesculaConstanţa, va fi inaugurat la 15 august în cadrul unor mari solemnităţi.
D. Barbu Lăzăreanu a reliefat câteva momente din viaţa lui Eminescu: ca dascăl de limbă germană,redactor la „Curierul” din Iaşi alluiBalassan, ca bibliotecar, ca revizor şcolar al judeţelorIaşişi Vaslui şi ca redactor la „Timpul”.
Apoi d. Barbu Lăzăreanu a zugrăvit crizele de întunecare ale genialei minţi a poetului: cele din 1883 şi 1889.
Conferenţiarula arătat care afost partea împrejurărilor sociale în exasperarea bolii –şi deci în timpuria moarte –a lui Eminescu, dupăce a vorbit de nevroza ereditară apoetului, de sufletul tristpe care„i l-au dăruit părinţii din părinţi”. În această privinţă a citat din poema Gemenii versuri caracteristice, în care concepţia filosofică seîmpleteşte cu accente elegiace de ofrumuseţe uimitoare.
După conferinţa, care a fost binedocumentată şi a adus puncte noui în cunoaştereavieţiişi operei luiEminescu, conferenţiarul a fost viuaplaudat.
La ora 11 jumătate a avut loc omasă dată în grădina restaurantului Veneţia, la care, în locul tradiţionalelor toasturi a vorbit d. colonel Petrovici despre activitatea d-lui Barbu Lăzăreanu în domeniul istoriografiei şi criticei eminesciene.
Duminecă după amiază i s’a oferit oaspetelui bucureştean un ceaiude către Asociaţia culturală a femeilor evreice constănţene de subpreşedinţia d-nei Theiler. La această adunare, d. Valerian Petrescu judecător, secretarul grupării „Pro Eminescu”, a scos în relief meritele d-lui Barbu Lăzăreanu pe tărâmul literar şi pe cel filologic, şiîn deosebi contribuţiunile luiîn ce priveştecunoaşterea operei poetice alui Eminescu.
Viitoarea conferinţăa d-luiLăzăreanu la Constanța va avea loc la 20 august. Având ca epigraf versuldin Epigonii lui Eminescudespre„Pan finul Pepelei cel isteţ ca unproverb”,d. Barbu Lăzăreanu vavorbi despre umorul poporan şi despre un Nastratin Hogea evreesc,ErsilOstropolier, arătând între altele ce datoreştefolklorul universal şi cel de pe la noi paremiilorbiblice şi „înţelepciunii lui Isus fiul lui Sirah”, una din cărţile Scripturii pline de maxime spirituale („Adevěrul”, 14 iulie 1933).
Citește și:
173 ani de la ivirea pe lume a lui Mihai EminescuValerian Petrescu - Personalități ale Culturii române și europene despre Eminescu, „sintesa sufletului românesc din vremea netulbure” (N. Iorga)
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
