15 August-Adormirea Maicii Domnului

Suntem mereu la  dimensiunea dintre firesc şi supranatural, imanent şi transcendent. Lumea de aici şi cea de Sus, la care participă îngerii şi oamenii. Este actualitate nu doar eveniment, ci sărbătoare şi praznic.
 
,,Întru naştere fecioria ai păzit întru Adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare”( tropar).
 
Scriptura este cartea Sfintei Treimi în care Dumnezeu revelează planul de mântuire a neamului omenesc. În această operă creatoare şi sfinţitoare este normal să întâlnim ierarhiile cereşti, drepţii şi sfinţii: biserica triumfătoare şi cea luptătoare.

Se împlinesc Scripturile

,,Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”.

Sfânta Treime a promis şi a trimis un Răscumpărător: Mesia. Era prima Veste Bună după căderea şi neascultarea protopărinţilor noştri şi ea se numeşte ,,Protoevanghelie”.


Pregătirea a fost minuţioasă, demnă de Dumnezeu:Paradigmă (model). Timpul este doar o clipă în veşnicie şi Împărăţia Lui nu are hotar.


Pentru ,,neamul lui Dumnezeu" lucrurile şi plămada universurilor vestesc tăria, puterea şi înţelepciunea.

Evenimentul rămâne cosmic, iar ortodoxia ne ajută să înţelegem: ,,Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu  te mărim”!
 

Ce istorie şi viaţă  Prea Sfântă! Din tot neamul omenesc să fii aleasă! ,,Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”.

 
Praznicul Adormirii Maici Domnului  este cea mai mare sărbătoare închinată ei, Miriam: Stăpână, Doamnă, Împărăteasă. Aşa spune proorocul Iezechil şi psalmistul; ,,Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată”


Dacă Dumnezeu o alege, logic e să fie Sus, având coroană: ,,Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele”. (Apoc. XII,1)


Credincioşii îi sunt recunoscătoare pentru că putem ,,merge” şi în veşnicie. Patriarhul Iacob o vede ca fiind Scară către cer, Iezechil o Poarta  a Raiului prin care a trecut Dumnezeu şi a rămas pe veci închisă: mamă şi Pururea Fecioară. A doua ,,Evă” îl ascultă pe Dumnezeu: ,,Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1,38).

Chivot al Legii celei Noi în care nu stau doar Tablele Sinaiului, năstrapa cu mană din pustie, toiagul lui Moise, ci însuşi Hristos.

Plângem azi bucurându-ne! Veşnicia ne aparţine, iar Maica Domnului este cu noi.

Ce rânduială ce plan dumnezeiesc! Citiţi Scripturile şi vă veţi dumiri. (Apoc. 11,19, XII 1. 2 Lc 1. 42). Ea este Maica Domnului şi Panaghia. Fiul o cinsteşte iar Sf. Ioan o primeşte ca un dar pe Cruce ,,Iată, Mama ta!”, ca să fie şi mamă tuturor pământenilor.

 
Într-o casă la marginea Ierusalimului, în Sion, trăieşte clipa Pogorârii Sf. Duh, apoi călătoreşte în Antiohia la sf. Ignatie Teoforul şi în Cipru la sf.Lazar, apoi la Athos.

În anul 44 d.Hr. împotriva creştinilor din Ierusalim se dezlănţuie prigoana. Petru şi Ioan sunt bătuţi cu vergi, Iacob, fratele lui Ioan este tăiat cu sabia, Ştefan este ucis cu pietre.

Apostolii părăsesc Ierusalimul. Ioan ia drumul Efesului în Asia Mică (Turcia), unde o va  lua pe Maica Domnului. Aici stă Sf.Maria până când  i-a cerut lui Ioan să o ducă la Ierusalim.
 
Din cer a fost trimis acelaşi arhanghel Gavriil cu o ramură de finic să vestească Împărătesei cerului şi a pământului că a venit vremea să se mute la cele veşnice.

„S-a bucurat cu bucurie mare, și de iubire și de dor câte avea pentru vestea aceasta, că se va muta la Fiul ei, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage”.

În vârstă fiind, momentul plecării este anunţat şi pregătit creştineşte. S-a rugat, a tămâiat casa şi a aprins lumânări şi a vestit femeilor mironosiţe că trebuie să plece la Fiul Său.

Şi s-a făcut vânt puternic şi au fost înştiinţaţi Apostolii care predicau evanghelia neamurilor. Şi au venit cerându-şi iertare, au plâns, dar s-au bucurat. Maica Domnului fâcându-şi semnul sfintei cruci a Adormit.

,,Apostoli de la margini, adunaţi-vă aici în satul Ghetsimani, îngropaţi trupul meu, iar Tu, Fiule si Dumnezeul Meu, primeşte duhul Meu "(Luminânda praznicului).

A fost pusă în mormânt de Sfinții Apostoli și de Sfinții ierarhi Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei, care au fost aduși  într-un mod minunat.

,,Din a lumii margini,
Cei trimişi la tine
Se adunară, Maică” (Prohod).

Toma primeşte în văzduh omoforul de la Maica Domnului şi se  convinge, că Maica Vieţii nu putea sta într-un biet mormânt. O, minune! Maica Domnului era deja cu trupul la cer, lăsând doar giulgiul.

,,La cereşti lăcaşuri,
Te-ai mutat cu totul
De jos, Fecioară Maică”. (cântarea Prohodului).

Ce icoană Prea cinstită: Îngeri, Apostoli, Sfinţi, Dumnezeu! Cum putea fi altfel, decăt taină? Adormire ce depăşeşte graniţa universurilor şi merge la Împărăţie.

Ceată de bătăuşi şi ucigaşi au vrut să împiedice prohodirea. Dar o furtună ca din senin s-a pornit şi mulţi au orbit. Un nelegiuit agăţându-se de sicriul Prea Sfintei, voia să oprească procesiunea. Lumea plângea, soborul îngeresc cănta: era ultimul drum al Fecioarei pe acest pământ. Mâinile ucigaşului i s-au retezat, dar Petru cu ramură de finic adusă de vestitorul Gavriil l-a vindecat. Prin Cetatea sfântă era freamăt şi murmur. Gloatele se înbulzeau: bolnavi şi betegi se tămâduiau. Trei zile spun trecătorii, îngerii au cântat deasupra mormântului. Clipe sfinte pe care Lumea veche şi cea  Nouă nu le-a uitat.
 

,,Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru”...,aşa la Athos îngerul să ne rugăm ne-a învăţat.

Această mutare la cer, după ce a trecut totuşi prin moarte ca lege a firii omeneşti, este tâlcuită de Sfinţii Parinţi ai Bisericii in frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (†749), ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

Pentru că nu se cuvenea ca Maica Domnului care naşte pe Fiul lui Dumnezeu să fie dată stricăciunii.
 

Măicuţa Domnului are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in raclă a brâului Maicii Domnului).

 
Adormirea este nemurire: „Să ne duci cu tine, Unde calea-ţi duce, Să ne duci in Ceruri.”
În vară avem şi prohod dar şi Paşte; Sf. Marie Mare.

Dacă vrei să ai Mamă trebuie să rămâi pururea fiu. Mama lui Dumnezeu care ne veghează până la sfârşit, iar lacrimile sale sunt în năstrapa şi cădelniţa celor 24 de sf.bătrâni din Apocalipsă.
 
Când a văzut pe Fiul în iesle  cel rău s-a năpustit ca un turbat. Deja era prea târziu! A lucrat murdar prin ereticii veacurilor aruncând blasfemii. Biserica se luptă cu necuratul şi vorbele lui spurcate  şi azi, iar sf. Părinţi adunaţi în cele şapte sinoade ecumenice au statornicit pentru totdeauna în Crez:

,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om”.

Paraclisele, Acatistele, imnele şi rugăciunile aduse de omenire Maici Domnului dovedesc că nu ne-a părăsit.

 
Ce vor face fii neascultării care au hulit-o şi batjocorit-o? Cum vor da ochii cu Împărăteasa căreia i-au terfelit numele şi i-au ars icoanele? Ce vor face cozile de topor care şi-au trădat şi credinţa şi neamul ?

Cine crede doar în puterea veacurilor s-a înşelat. Nu vor fi de folos banii şi averea ci doar credinţa şi faptele bune.
 
Împacă-te cu Treimea Sfântă, cu Maica Domnului, cu Biserica, cu semenii tăi şi cu tine însuţi!
 
Chinul acesta omenesc ,,care a obosit cerurile timp de multe veacuri cu rugăciuni fierbinţi” (Ilie Miniat ep. de Kalavrita) şi râul acesta lucrător de “neîntrerupte lacrimi” ale suspinătoarei noastre firi a odrăslit o Fecioară vrednică de întruparea lui Dumnezeu!

Trebuie să înţelegem mesajul, s-a petrecut aievea printre noi, cu o putere reală, nemaiînchipuită.
 
Astăzi este nu doar Adormire ci Înviere.

,,Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica vieţii Şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre”. (tropar)