1 octombrie - Acoperământul Maicii Domnului

Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuind, umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând către prea cinstită icoana ta cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău Acoperământ, și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre. (troparul zilei) 
 
,,Bucură-te, puternică deşteptare a conştiinţelor celor adormite”!
 
Suntem în imperiul Bizantin pe timpul  împăratului Leon cel Înţelept (886-911). În ultimul său an de domnie a pornit  din Constantinopol cu oştire mare, ca să apere graniţα creştinătăţii de asediul păgânătăţii.
Creştinii se rugau prin  case şi Bisericii şi se ascundeau pe unde puteau.

Şi mare teamă aveau că cetatea  lor nu va rezista, dacă cotropitorii o vor ataca.

,,Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată”! (rugăciune)

Era o seară de sâmbătă spre duminică, când multă lume se ruga la slujba de priveghere în Biserica Sf. Maria Vlacherne din Constantinopol.

Toţi îşi plecau genunchii şi inimile lui Dumnezeu, cerând ajutorul  Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor, ca să-i scape din această primejdie.


Mântuitorul şi Maica Sa le-a auzit suspinele, iar la ceas de noapte spre dimineaţă a venit din văzduh cu slavă mare Împărăteasa Cerului şi a pământului, rugându-se.

„Într-o noapte, pe când doxologia se încheia la Vlaherne, Sfântul Andrei...în mijlocul mulţimii: «A văzut limpede, cu ochii săi, o Doamnă foarte înaltă, înaintând prin uşile împărăteşti, înconjurată de un cortegiu armonios”.

Iar o lumină strălucitoare acoperea cu omoforul său tot poporul din Biserică, fiind  alături  îngerii şi sfinţii.

Şi se afla lângă ea sf.Ioan Botezătorul şi evanghelistul Ioan.  Atunci sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus şi era împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie.

O, minune! Au văzut-o pe Împărăteasa Cerului...


Cor îngeresc şi alai de sfinţi o străjuiau, îmbrăcaţi fiind în veşminte alb strălucitoare.

,,Fecioara astăzi înainte stă în Biserică şi, cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu ierarhii se închină, şi apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci" (Mineiul pe octombrie, ziua 1, Utrenia, Condacul, pp. 31-32).

Deja Maica Domnului era în mijlocul Bisericii.

Îngenunche, plânge pentru popor, intră în sfântul Altar şi se roagă înaintea Crucii iubitului Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos. Şi luând Sfântul Acoperământ la întins peste popor, în timp ce se ridica la ceruri.

,,Desfăcând strălucitorul său Acoperământ şi desfăşurându-l cu o impunătoare măreţie, l-a ţinut întins cu mâinile sale neprihănite şi a acoperit cu el întreg poporul care se afla dedesubt. Şi un răstimp destul de îndelungat, aceşti minunaţi vizionari l-au contemplat, desfăşurat deasupra mulţimii şi răspândind în jur o slavă dumnezeiască" (Acta Sanctorum, mai, VI, apendice, p. 87, citat la Egon Sendller, "Icoanele bizantine ale Maicii Domnului", pp. 113-114)

- ,,Frate Epifanie, vezi tu pe Maica tuturor cum se roagă pentru toată lumea? a întrebat atunci Andrei.
- O văd, părinte, acoperind oamenii cu veşmântul ei strălucitor! a răspuns Epifanie”.

Şi s-a auzit în biserică această rugăciune a Maicii Sfinte:

„Împărate ceresc, primeşte pe omul care Te slăveşte pe Tine şi care cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te slăvesc. Iar rugăciunea celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, primeşte-o! Şi din toate nevoile şi răutăţile scoate-i pe aceia!"

Rugăciunea acatistului

,,Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!