25 ianuarie - Sfântul Ierarh Bretanion episcopul Tomisului

,,Bretanion strălucea prin tot felul de virtuţi şi păstorea ca arhiereu peste cetăţile întregii Sciţii” (Teodoret al Cyrului).

Constanţa a devenit în secolul al II-lea d.Hr. „prea strălucită metropolă şi capitală a Pontului Euxin”. Centrul religios de la Tomis este cel mai vechi din ţară, fiind Mitropoliea de care aparţineau 14 scaune episcopale. 

Din lista episcopilor de la Tomis în data de 25 ianuarie Biserica Ortodoxă, în slujbă, sinaxar şi calendar face pomenirea Sfântului Bretanion. 

,,Ca un stâlp de foc ai stat în mijlocul poporului smerit, Şi l-ai călăuzit cu toiagul rugăciunii în chip gândit, Acoperă-ne pe noi Sfinte, cu razele rugăciunilor tale, Şi ne dă nouă să aducem Stăpânului cinstită închinare”. (acatist)

Istoricul Sozomen pomeneşte despre el şi Sciţia ( Dobrogea) în anul 369, când la Tomis poposeşte pentru scurt timp împăratul bizantin Valens. 

,,Şi era acolo popor mult, aproape tot oraşul, fiindcă voia să-l vadă pe împărat, bănuind că se va întâmpla şi ceva deosebit. Însă Bretanion, plin de credinţă, şi-a aprins cugetul cu râvnă (dumnezeiască) şi a discutat cu mult curaj în faţa stăpânitorului”.

Apărătorul arianismului  este primit de Bretanion în Catedrala oraşului ( faleza portuară, sub fundaţia Liceului Mihai Eminescu). 

Împăratul care se întorcea biruitor dintr-o luptă cu barbarii  goţi, vrea ca episcopul şi poporul să se lepede de Dreapta Credinţă şi să treacă la arianism (erezie).

Nu numai că l-a înfruntat, ci i-a amintit de  hotărârea Sfinţilor Părinţi statornicită pentru totdeauna în Crez, la Sinodul de la  Niceea (325) şi împreună cu credincioşii, Sf. Bretanion  pleacă să se roage într-una  din cele 6  Biserici ale Cetăţii). 

,,În acest chip, Bretanion s-a arătat mai puternic decât zelul stăpânitorului; era de altfel un bărbat destoinic şi renumit prin virtututea vieţii sale, după cum mărturisesc chiar sciţii înşişi” (Sozomen). 

Istoria ne spune că pentru demnitatea şi râvna sa a fost trimis în exil, dar  împăratul temându-se de popor l-a adus înapoi. Valens se gândea  la o împotrivire, pentru că locuitorii ţinutului erau viteji din fire şi formau un zid în faţa barbarilor.

,,Dacă se întâmpla ca Bisericile să fie bine conduse de oameni îndrăzneţi, poporul nu-şi schimba credinţa  de mai înainte” (ist. Sozomen FHDR.II.pag. 225). 

Despre acest ierarh tomitan se păstrează mărturii şi din corespondenţa Sf. Vasile cel Mare, când a primit în Capadocia  Moaştele Sfântului Sava înecat de goţi în râul Buzău. 

În scrisorile 164,165 i se mulţumeşte episcopului  Bretanion pentru acest odor de preţ venit dintr-o ,,ţară îndepărtată”, de dincolo de Dunăre şi laudă curajul său: 

,,Te rog, aminteşte-ţi în rugăciunile tale şi de noi, cei care te iubim, rugându-te cu osârdie Domnului pentru sufletele noastre, ca să fim vrednici să slujim lui Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, pe care ni le-a dat spre mântuirea noastră.’’ 

El păstoreşte Biserica de la Tomis până în anul 381, iar la 25 ianuarie merge la Domnul Sfântul Bretanion; ,, un cetăţean al patriei sale, care  întocmai ca o creangă înflorită din rădăcină nobilă a umplut cu fructele Duhului o ţară îndepărtată...mlădiţă cu care patria mamă se poate mândri pe drept...a reuşit în luptele pentru credinţă, arătându-se o bună moştenire a părinţilor” (Istoria Bisericii Ortodoxe Române vol. I Buc. 1980 pr. prof dr. Mircea Păcurariu).

Cine putea cunoaşte mai profund viaţa duhovnicească de pe aceste meleaguri, decât Sf.Bretanion apărător al Ortodoxiei, iar urmaşul său episcopul Gherontie este prezent la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol, şi astfel păstrăm  Credinţa cea Sfântă! 

,,Pomeneşte-ne şi pe noi, cei ce alergăm la a ta bunătate, ca să ne slobozim de necazuri şi de ispitele întâmpinate. Sfinte ierarhe Bretanion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”! (acatist)