26 octombrie-Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

,,Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă’’. (troparul sărbătorii)

Împăratul Maximian Daia Galerius (285-305) co-imperator cu prigonitorul Dioclițian întorcându-se  victorios dintr-o luptă cu sarmații și sciții, face popas în Solon, orașul Tesalonic din Grecia.

Pentru a mulțumi zeilor și a primi lauri, poruncește locuitorilor cetății să aducă jertfe idolești.

Oficialitățile și demnitarii cu apucături păgânești sărbătoresc cu fast și ceremonial specific acest moment, la care participă şi Dimitrie.

Este fiul  unor părinți  credincioşi de neam bun şi se naște în anul 270, tatăl fiind voievod sau proconsul acelor ținuturi.

După moartea tatălui său i-a fost încredințată demnitatea de conducere; ,,Păzește patria ta și să o cureți de necurații creștini, ucicându-i pe toți cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”.

Numit antipatos, adică guvernator și ofițer în armata romană, mare a  fost uimirea împăratului când află că generalul Dimitrie este creștin: ,, Am auzit de tine că ești împotriva zeilor!’’

L-a înfruntat curajos, spunându-i respicat că doar Împăratul Iisus merită asemenea cinste și închinare: ,,Ai auzit bine! Dumnezeul cel adevărat este în ceruri, nu în închipuirile ce se află în templu idolesc”.


Circ și lupte în arene cu gladiatori ca la Roma, în care erau aruncați creștinii mărturisitori, pentru a bucura ,,inima” celor care doreau sânge nevinovat.

Tânărul ostaș al Domnului este aruncat în temniță, ca cei care se  răzvrătesc și vor urma Evanghelia, să știe ce pedeapsă îi pândește.

În post și rugăciune și-a încălzit sufletul la răcoarea zidurilor întunecate: ,,Şedea acolo, în temniță ca într-o casă luminoasă, cântând și slăvind pe Dumnezeu”.

Iar Domnul pentru alinare îi trimite un înger care i-a pus pe cap o  preafrumoasă cunună zicând: ,,Pace ție, pătimitorule...Dimitrie!”


Era în vremea aceea un luptător renumit cu numele Lie ,,plin de duhuri necurate” îndrăgit de împărat, căci nu s-a găsit cineva potrivit să-l înfrunte și să nu-și găsească sfârșitul.

,,La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Și veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu’’. (Matei X ,18,22)
Mureau creștinii doar pentru vina de a-L iubi pe Dumnezeu...

Un tinerel pe nume  Nestor cere binecuvântarea lui Dimitrie chiar în carceră, ca să-l înfrunte pe acest ucigaș plătit. Pe frunte Dimitrie îi face semnul Sf. Cruci zicând; ,,Du-te și îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos!”

Văzând cât de firav era, lumea înfierbântată de spectacol râdea în hohote, nebănuind ce se va întâmpla.

Era o luptă fără șansă, ca odinioară David cu Goliat, dar...la prima încleștare spectatorii au amuțit, iar împăratul rămâne îngrozit: ,,Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”

Marele Lie este aruncat în sulițe spre groaza mulțimii... ,,Împărate, eu nu am biruit pe Lie prin farmece ci cu puterea lui Hristos adevăratul Dumezeu”.

S-a răspândit vestea în cetatea Tesalonic, că ucigașul Lie a fost răpus datorită rugăciunilor Sf. Dimitrie. ,,Cu inima se crede spre dreptate iar cu gura se mărturisește spre adevăr”. (Romani X,10)

Supărat de această izbândă neașteptată care dădea curaj creștinilor, Maximian turbat de mânie trimite și-l omoară pe Dimitrie, care primeşte mucenicia pentru mărturisirea lui Hristos.

Şi au dat poruncă prigonitorii: ,,Să fie străpuns cu sulițelele, ca de aceeași moarte să moară”. 

Și a ridicat Dimitrie mâna în sus și au înfipt sulițele în coastă, martirizându-l. (303-306)

Au luat creștinii trupul  și l-au îngropat, iar după un timp au ridicat deasupra mormântului o bisericuță din lemn. Mantia și inelul (sigilliu rang al demnități) sunt înmuiate în sânge, de ucenicul Nestor şi se făceau numeroase semne și minuni.

,,Nu vrei tu să rămâi în locul lui Lie, să-i pedepsești pe creștini?”... ca o fiară răgnind  împăratul când aude că este creștin, trimite și taie capul acestui mucenic.

A venit și vremea când creștinii au primit libertatea religioasă prin Edictul de la Milan 313 și au ieșit din catacombe...  minuni multe se făceau aici după cum sunt cuprinse; Cărți din sec. VI-lea ale arhiepiscopului Tesalonicului Ioan, bizantinologul francez Paule Lemerle (1981).

Lume multă primea tămăduiri și un boier renumit din Constantinopol pe nume Leontie se vindecă în bisericuța sf. Dimitrie. Aceasta este voia Sf. Treimi ca lumea să înțeleagă de ce sfinții sunt aleșii Lui!

La 26 octombrie 413 când se săpa temelia noi Biserici ctitorită de boierul Leontie (sec.V-lea) ca drept mulțumire că s-a tămăduit, au dat de Moaștele Sf.Dimitrie din care izvora Sf.Mir. Curgea așa de mult Mir mirositor încât se strângea în vase de lut și se împărțea credincioșilor.

L-au pus în raclă ferecată cu aur și tot Salonicul se bucura de acest dar pe care Cerul l-a dăruit acestor meleaguri. Împăratul bizantin Iustinian cel Mare (527-565)  trimite slujitorii ca să aducă Sf. Moaște în capitala Bizanțului pentru ctitoria sa Biserica Sf.Sofia, dar când s-au apropiat să le ridice un glas i-a cuprins: ,,Stați și nu îndrăzniți!” Crezând că a fost doar o voce neobişnuită, au încercat să sape un tunel pe ascuns care ieșea sub raclă, ca să ia o parte din Sf. Moaște. Dar o flacără puternică i-a izbit, încât pământul din jur s-a ars.

Delegația spre mârturie a luat din țărâna acelui loc, pe care au dus-o ca dovadă a celor petrecute. ,,Știu că ați venit să mă luați. Nu plec din cetatea mea. Duceți-vă!”
Au înțeles că sfântul militar din veacul al III-lea nu vrea să părăsească Tesalia și de atunci Sf. Dimitrie a devenit protectorul Greciei, Ortodoxiei şi creştinătăţii.
Pe năvălitorii barbari i-a îndepărtat, foametea poporului a potolit şi pe cal alb fiind întoarce corăbierii; ,,De ce duceți numai la cei ce au? Mergeţi în cetatea Tesalonicului și faceți milostenie!”

Aici în Balcani între Orient și Occident, într-o Peninsulă frământată de evenimente, Sf. Dimitrie este păzitor şi rugător împreună cu Sfinții plămădiți de  aceste locuri binecuvântate.

Şi apostolul neamurilor Pavel a scris Tesalonicenilor 2 Epistole, povăţuindu-i şi purtându-le de grijă!

Ce nu au reușit să facă necredincioșii, au urzit creștinii Cruciați care sub motivul protecției au luat moaștele Sf. Dimitrie, şi au fost repatriate atunci când s-a ridicat anatema produsă de Marea schismă de la 1054.

Frățietatea s-a așternut prin osteneala patriarhului ecumenic Atenagora și papa Paul al VI-lea (7 decembrie 1965).

La începutul sec.XVII-lea s-a înălțat Biserica actuală, deoarece cea inițială a luat foc, iar la 1493 este transformată în moschee şi deabia din 1912 se fac slujbe. În 1917 este din nou incediată, iar în 1949  este restaurată și sfințită. O Biserică Catedrală impunătoare cu hramul

Sfântul Dimitrie din Tessalonichi, care păstrează spre închinare racla cu Moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Credința și mărturisirea unui adevăr este lecția deschisă pe care Sf. Dimitrie o prezintă şi azi lumii creștine: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri’’. (Matei X, 32).

Curajul  de a vorbi despe Iisus este virtute şi vocație, pentru că toți cei care am primit sf.Taină a Botezului suntem Ostași ai lui Hristos.

Dregătoria și poziția socială  nu contează atunci când trebuie să mărturiseşti Adevărul.

A răspunde răspicat  celor care își bat joc de neam şi de credinţă nu înseamnă îndrăzneală, ci datorie.
Fără Dumnezeu şi Biserică nu am fi avut această moştenire: Sfinţii

O, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, această a noastră rugăciune, ce aducem ţie acum cu umilinţă, primeşte-o, şi de bolile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ne păzeşte...

Bucură-te, Izvorătorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie! (Acatist)