27 decembrie - Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic, și Arhidiacon Ștefan

,,Încununatu-s-a creștetul tău cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru sufletele noastre". (tropar)
                                         
Suntem în anul 35. Acum arhiereii, cărturarii, preoţii, saducheii, fariseii, se luptau din răsputeri cu cei care scriau cu  jertfa lor Istoria Creştinismului, păstrând cu sfinţenie Cuvintele Evangheliei lui Iisus. Ierusalimul frământa de nelinişte, iar Roma împăratului Tiberius Caesar Augustus (14-37) privea cu îngrijorare evenimentele din provincia Palestina şi aştepta să trimită legiunile, ca să potolească orice revoltă.
 
Cei care urmau lui Hristos, păstrau în sufletele lor învăţătura şi aceste mesaje  îngereşti.
 
La Betlehem: ,,Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”. (Luca II,10-11).
 
La Mormântul Învierii ,,Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?" (Luca XXIV,5)
 
La Înălţare: ,,Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. (Faptele Apostolilor I,11)
 
Nu se putea uita uşor că oamenii l-au răstignit pe Mesia, care a venit să ne aducă izbăvirea!
 
Gamaliel, un învăţat rabin al vremii, le-a spus că în zadar se vor împotrivi, dacă această învăţătură vine de la Dumnezeu!

 
Tânărul Ştefan, instruit şi şcolit în Legea Talmudului, împreună cu  prigonitorul Saul, a înţeles proorociile şi participând la ,,evenimente" şi-a dat seama că Învăţătorul este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
 
Alături de Sf. Apostoli slujeşte primei comunităţi Creştine întemeiate după Înviere. Era iudeu de neam, din seminţia lui Avram, făcând parte din ceata celor 70 de ucenici. Deja propovăduia ceea ce văzuse, iar Sf.Apostoli l-au ales alături de alţi 6 tineri ca arhidiacon.
 
,,Şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt. Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea” (F. Ap. VI,5,,8,10).
 
În această zi de 27 decembrie în toiul prigoanelor vorbeşte celor din Ierusalim despre Legea veche şi despre Hristos. 
 

O lecţie de istorie şi religie.
 
Neputând ei suferi Adevărul, fiindcă aveau nu doar mâinile, ci şi conştiinţa pătată cu Sânge Nevinovat, i-au astupat gura omorându-l cu pietre. Citiţi din Cartea Faptele Sf. Apostoli (VI,VII), şi veţi înţelege de ce nu mai doreau ca cineva să le aducă aminte de crima lor.
S-au împlinit Scripturile: ,,Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu” ( Luca XXI,12).
 
Evanghelia care se citeşte azi la Sf. Liturghie (Matei XXI,33-44) vorbeşte despre ,,păţania” Tatălui care lasă ,,via" (lumea),  pe mâna unor lucrători. A împrejmuit-o cu gard, a pus turn de pază, şi a plecat ,,departe".
 
Văzând că în răutatea lor nu mai respectă înţelegerea, a trimis profeţi şi apoi pe Moştenitor. Dar lucrătorii răi nu au mai dat ,,roadele”, şi L-au omorât pe Fiul! 
 
Sf. Ştefan are curajul, şi le aduce aminte de faptele lor murdare.
 
 
,,Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!” (F.Ap.VII,51-53).
 
Tinereţe, virtute în curaj, crez şi mărturisire. Credinţa naşte sfinţenia.
 
Cultivată încă din tinereţe poate birui orice stavilă ridicată de întuneric. Lumea de azi ,,aplaudă” credinţa creştinismului, dar stă la cotitură ca să-l îngenuncheze.
 
,,Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui”. (F.Ap. VII,54).
 
Ştefan este primul Mucenic al Bisericii Creştine care îl vede pe Hristos stând de-a dreapta Tatălui.
 
El este ,,coroana” celor care în vremuri grele, pentru credinţă s-au  împotrivit vicleanului. 
 
Astăzi a treia zi de Crăciun, când ne bucurăm că Tatăl L-a trimis pe Unul Născut Fiul Său la noi, Sf. Ştefan îşi dă viaţa pentru ca noi să avem Crăciun.
 
Mucenicia Tuturor Sfinţilor stă la temelia Sf. Altare. În istorie locul potrivnicilor nu se mai cunoaşte, deoarece cine se luptă cu Hristos dispare. Timpul dovedeşte că Dumnezeu are dreptate şi niciodată vreun Sfânt nu a mărturisit în zadar. Ne plângem fără rost atunci când ne permitem să cochetăm cu cel rău! Oricât ne-ar fi mintea ,,luminată” de pozitivismul vremurilor intelectualiste, mai rămâne în suflet: ,,iesle" pentru El.
 
Biografia acestui arhidiacon nu este doar exemplu, ci puterea de a rămâne cu Dumnezeu, indiferent de consecinţe. Lucrarea Sfântului Duh deschide mintea şi gura celor care-L vor mărturisi cu preţul vieţii pe Iisus.
 
Iar ţie omule contemporan ţi se cere doar credinţă!
 
L-au  omorât cu pietre (lapidat), dar nu totul s-a terminat, căci credinţa şi graiul au străbătut lumea şi Cerurile.
Pe  Sf. Ştefan şi pe Sfinţi nu i-a oprit, nici chiar moartea! Stindardul Crucii este purtat de pustnici, trăitori, şi martirii care stau de veghe la Piatra de Temelie a Bisericii.
 
Credinţa arhidiaconului Ştefan deschide Cerurile, ca noi să vedem şi să credem în Sf. Treime. Pentru râvna lui Sf. Ioan Gură de Aur îl pomeneşte în scrierile sale ca primul dintre diaconi. Diaconia este o treaptă în ierarhie, cu o misiune specială de slujire.
 
Mai puternică decât moartea este dragostea pentru Dumnezeu! Ura  şi riposta necredincioşilor erau ,,prea mărunte”, în comparaţie cu Credinţa.
 
Încredinţându-se de Adevăr şi văzându-le mintea parşivă, se roagă pentru iertarea lor, ca acest păcat să nu facă prăpăd în gena urmaşilor. Răbdare şi iertare!
 
,,Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (F. Ap. VII,60)
 
Aşa ne-a învăţat Dumnezeu, iar Sf. Ştefan face întocmai.
 
Ce religie dumnezeiască avem! Vrăjmaşului să-i răspunzi cu dragoste!
 
O fi plecat Stăpânul ,,viei” departe, dar pe toate le ştie!
 
Nu trebuie să fii trist, căci mucenicul Ştefan duce cu el Sus la Împărăţie rugăciunile şi cererile noastre!
 
Nu face compromis şi nu târguieşte credinţa. Răzbeşte prin chinuri şi ne bucură pentru că şi-a scăpat sufletul nepătat.
 
La Biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, aproape de Poarta care-i poartă numele, creştinii pelerini şi turiştii vin să cinstească, sau să-l cunoască pe primul Mucenic a lui Hristos.
 
Ce-o fi fost în mintea colegului său Saul? ,,Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul” (F. Ap. VII,58).
 
Era înflăcărat şi zelos credincios al unei Legi vechi. Nici nu bănuia că pe drumul Damascului, Hristos va face din el un Apostol al neamurilor, Pavel. Ştefan urcă spre Cer, iar Apostolul Pavel prin Călătoriile sale misionare încreştinează imperiul şi Neamurile încep să ,,învie”. O lume în care abia mai încapea dragostea pentru Dumnezeu şi pentru semeni, iar omul este mincinos!
 
La timpul hotărât  de Moştenitor diferenţa o va face credinţa şi fapta bună, a celor care strigă: ,,Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc. XXII,20).
 
Cine îşi pune nădejdea doar aici în pământ, niciodată nu va ,,merge” până la Cer.
,,Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (F. Ap. VII, 55-56).
 
Să fugim din faţa înşelătorului acestui veac, care ademeneşte chiar şi pe cei credincioşi! Atunci toţi vom înţelege de ce El aşteptă de la fiecare roadele cuvenite.
 
,,Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!” (F. Ap. VII, 59)
 
Şi Iisus Hristos stă în picioare lângă tron, aratându-şi astfel recunoştinţa.
 
Avelvie fiul marelui rabin, după ce două zile trupul Sfântului stătuse pe caldarâm pradă păsărilor şi fiarelor contrar legii mozaice şi romane,  îl îngroapă la Cafargamala. Se ştie  că pe la anul 415 circula o Apocalipsă a Sf. Ştefan, iar Edoxia soţia împăratului Teodosie cel Mic făcând săpături la Ierusalim, găseşte Moaştele Sf.Ştefan. Cu ajutorului preotului Lucian  le aşează în raclă de aur, şi zideşte pe acel loc o Biserică. Mai târziu invazia perşilor va duce la mutarea Moaştelor în insula Minorca, şi apoi în Cartagina.
 
Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt va aduce în Moldova părticele din Moaştele arhidiaconului Ştefan, iar Vasile Lupu va înmiresma cu ele Biserica Mânăstirii Secu.
 
Să ne străduim ca să mergem pe urmele Sfinţilor! Şi văzându-ne râvna, El ne va ierta!
 
Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întărire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan! (acatist)