6 decembrie-Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Patronul săracilor, orfanilor şi comercianţilor, brutarilor, călătorilor, copiilor

 
<Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre>. (tropar).
 
Cetatea Patara din Asia Mică. Imperiul Roman stăpânea și aceste ținuturi din Răsărit. Împărații prigonitori Dioclițian (284-305) și Maximian (286-305), luptau cu înverșunare împotriva celor care-L mărturiseau pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

În anul 270  se naște Sfântul Nicolae. Nona și Teofan  părinţii lui erau creştini buni şi înstăriţi. Şi-au crescut copilul în credință, post, rugăciune și virtuți alese. L-au dat la școlile vremii dar nu au apucat să se bucure, deoarece au plecat la Domnul. Unchiul său care era episcop de Lichia (Demre-Turcia) i-a purtat de grijă.

Avea virtuţi alese precum, bunătate, înțelepciune, demnitate, discernământ, dărnicie,viață curată,  pe care  le va închina lui Dumnezeu. Este preoțit la mânăstirea Patara, unde slujește cu râvnă, iubind credința şi ajutorarea semenilor aflați în neajunsuri. ,,Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul”.  (Psalmul 40,1).

Sporeşte în cele duhovnicești și vrând să se îmbunătățească, după ce împarte ca pomană averea părintească, merge la Locurile Sfinte și slujește în mânăstirea Sionului.

Dovedeşte o preocupare continuă  în respectarea poruncilor şi cultivarea virtuţilor de care nu s-a dezlipit toată viaţa sa.

,,Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul...se va înmulţi. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori”. (Psalmul 91, 12-13).


Tradiția povestește că în mod minunat a fost ales Episcop în ținutul său, căci în ziua în care Dumnezeu l-a trimis în acel loc, poporul  voia să aleagă arhiereu pe acel preot care va intra în acea zi în Biserica lor.

Se spune că dimineaţă la sfânta slujbă vine chiar Nicolae.

,,Nicolae, să intri în slujba poporului, dacă mă iubești cu adevărat! Întoarce-te printre oameni, pentru ca prin tine să se preamărească”. 

Pentru toţi a fost un semn divin şi l-au rânduit, adică înscăunat arhiepiscop.

Apără credința luptând cu ereziile și idolii păgânilor, motiv pentru care este întemnițat în anul 305.


Domnul lucrează în istorie și trimite după atâtea suferințe și moarte pe Constantin cel Mare (305-335) și mama lui împărăteasa Sf.Elena (248 -  329), ca lumea să audă de Iisus.
<În Mira, Sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu >. (condac).

Atunci au ieșit din temnițe toți cei care-L mărturiseau pe Domnul și purtau pe ei ca și Sf.Nicolae semnele suferințelor (mutilărilor).

Teolog, trăitor, ascet şi om providențial pe care-l  respectă și iubește toată creștinătatea. Este Sf. Nicolae modelul  credinței și întrajutorării!

Participă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) prezidat de împăratul Constantin şi apără credinţa cea adevărată, înfruntându-l pe nerușinatul eretic Arie, care contesta dumnezeirea Fiului.

Sf. Nicolae vorbește despre Maica Domnului care naște pe Iisus,și auzind obrăznicia ereticului îi dă o palmă spre surprinderea sinodalilor și a împăratului, care poruncește să nu mai slujească.

Pentru a nu tulbura şedinţa Sinodului Sf. Nicolae a fost închis,  dar în temniţă vine miraculos Hristos şi Maica Domnului, care l-au întrebat de ce se află aici:

,,Din cauza dragostei mele faţă de Voi“.

Dar noaptea Sfântul primește Evanghelia și omoforul slujirii în chip minunat, după cum este zugrăvit în scena păstrată într-o frescă din Panagia Sumela din Trabzon, mânăstirea cu hramul sf. Ierarh Nicolae (Turcia).

Era semnul recunoaşterii  demnităţii de episcop ...apoi liniştindu-şi cugetul a citit până dimineaţa din Cartea Sfântă. În rugăciune l-a găsit paznicul şi ceilalţi episcopi au aflat de minune şi au rămas în comuniune.

,,Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă”. (Pildele lui Solomon cap. 29,1)
 
Râvna lui pentru credinţă este dată exemplu de Teodoret în Istoria Bisericească (Cartea I, 3), iar Sf. Atanasie vorbeşte de sfârşitul ereticului Arie, care împărtăşindu-se cu nevrednicie a crăpat. Şi toţi au fost părtaşi la dreptatea care se făcuse pentru Adevăr.

Nu numai Fiul (spunea învăţătura greşită a rătăcitului Arie) este subordonat Tatălui ci şi Biserica din  imperiu este  condusă de împărat (arianism politic).

Biserica  care este plină de Treime a condamnat învăţătura greşită şi  aşteaptă îndreptarea, părăsirea blasfemiei: aduce aminte de judecata lui Dumnezeu.
Indignarea firească în faţa minciunii: ,,Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari”. (Marcu XI,17).
 
Lucrarea „Praxis de stratelatis“ a lui Eustaţie al Constantinopolului (cca 580 ) cu , pomeneşte  şi de participarea Sf. Nicolae la Sinodul I Ecumenic, iar Simion Matrafrastrul  în vorbeşte despre străduinţa lui: ,,ca un martir fără vărsare de sânge”.
 
Faptele sale recunoscute de Biserică, i-au dat numele de ,,făcător de minuni”.

În conştiinţa credincioşilor a rămas un bătrân simplu, blând, dar cu  un simţ al responsabilităţii din dragoste lucrătoare. Patriarhul Metodiu I (842- 846) ne argumentează că prin păstorirea lui minunată,  oraşul Mira a rămas singurul neatins de arianismul aducător de moarte.

A respins din răsputeri vicleniea şi a condamnat minciuna şi neadevărul.
 
Cei 318 Sf. Părinţi de la primul Sinod Ecumenic împreună cu ierahul Nicolae, ne-au statornicit  Mărturisirea Dreptei credinţe: Crezul.
Ajută un tată năpăstuit și scapă de la desfrânare fetele acestuia, aruncând pe geamul casei lor 3 pungi de aur.

„Care este cea mai înaltă virtute?”, a răspuns  cuviosul Paisie cel Mare, „Aceea care se săvârşeşte în taină”.

Mustră pe eparhul Avlavios pentru nedreptatea adusă unor tineri condamnaţi pe nedrept şi arătându-se în vis,  împăratul Constantin opreşte nelegiuirea care era să se petreacă.
 
Au trecut peste 1600 de ani şi creştinii nu uită Faptele lui Bune! A potolit valurile și a salvat corăbierii de la înec din adâncul mării învolburate, şi învie  un marinar căzut de pe catarg.
 
Şi cu trecerea timpului a rămas  ocrotitorul  tuturor marinarilor. ,,Plăcut și făcător de minuni“ cu Moaște izvorâtoare de Mir,Sf.Nicolae a trecut la cele Veşnice la 6 decembrie 330, fiind înmormântat în Mira Lichiei, (astăzi Kocademre, Turcia).
 
Vitregiile veacurilor l-au adus în Bari (1087), unde episcopul locului Nicolae Sionitul, înalţase în cinstea sfântului o Biserică (1036) în care se găsesc Sf. sale Moaște. În scrierea medievală intitulată ,,Legenda aurea",  (Iacob de Voragina 1264) şi Sf. Nicodim Aghioritul descrie în Sinaxaristis-ul lui, ca şi în slujba Acatistului, amănunte din viaţa Sf. Nicolae.
 
Minunile sale erau răspândite şi cunoscute în Răsărit şi Apus încă din sec. al VI-lea, când numele său îl întâlnim într-un Martirologiu roman. Episcopul de Pinara construieşte o Biserică cu hram, iar  Papa Nicolae I a zidit în Basilica „Santa cea mare“, (867) un altar special pentru sfântul al cărui nume îl purta.

Sinaxarele, calendarul, cărţile de slujbă, icoanele şi încrustat în bazorelief, epoca creştină l-a revendicat prezentând sfinţenia lui ca o carte de vizită de care oricine are nevoie.

Pentru a feri Sf. Moaşte de orice neajunsuri care se puteau întâmpla, au fost puse  într-un mormânt săpat la o adâncime de peste 2m. Cripta care acoperă Sf. Moaşte în Catedrala Sf. Nicolae din Bari, găzduieşte şi 2 capele simbol al Bisericii: „Intru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică."

Pelerinii îşi pleacă genunchii aici, de la  Cavalerii cruciaţii (1096 -1098) şi sutele de  episcopi adunaţi de  Papa Urban al II-lea (1088-1099 ), care încercau  unirea Bisericii.
 
Întregul Catedralei este o chemare spre unitate cu picturi bizantine şi statui catolice, altare ortodoxe şi confesionare apusene care vor să definească un duh al unităţii.

Semnul particular al puterii făcătoare de minuni este Mirul care izvorăşte din Moaştele Sf. Nicolae, garanţia că ,,tezaurul" este de mare preţ. Episcopul locului  o dată pe an cu slujbă, printr-o nişă a criptei extrage un lichid incolor, numit Santa Mana care se amestecă cu apă, se binecuvintează şi se împarte celor credincioşi.

Patronul săracilor, orfanilor şi comercianţilor, brutarilor, călătorilor, copiilor.

Este unul dintre cei mai populari Sfinţi ai creştinismului şi se bucură de un cult deosebit ce păstrează cu vrednicie numele de Sfânt în lumea creştină.

Deasupra criptei Basilicii o candela care luminează Chipul Mântuitorului  are forma unei corăbii, iar Sf. Nicolae cârmuieşte  de sute de ani sufletele creştinilor care călătoresc peste mări şi ţări.

Mâna  dreaptă a Sf. Nicolae a fost adusă la Biserica Sf. Gheorghe din București, ctitoria domnitorului Sf.martir Constantin vodă Brâncoveanu (1688-1714).
 
,,Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”.
 
Mihai Viteazul (1593-1601) a primit în dar acest odor sfânt de la cardinalul din Bari, ca prețuire pentru lupta împotriva necredincioșilor și a împodobit-o (într-o caseta) cu aur și argint (1599).

În această Biserică străjuiește mormântul sf. Constantin Brâncoveanu și tot aici a fost prohodit poetul neamului românesc Mihai Eminescu (17 iunie 1889).

Pe catapeteasma Bisericii icoana sf. Nicolae este alături de icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului, iar în rânduiala bisericească, ziua de joi a fiecărei săptămâni este slujbă cu acatist în cinstea sf. Apostoli şi a sf. Nicolae, care înseamnă (Νικόλαος).

Este patronul tuturor copiilor, ajută pe cei nedreptăţiţi şi alină bătrâneţile.

Luna cadourilor începe cu Sf. Nicolae care ne învaţă cultura dărniciei.

Blând zâmbește din icoană Cuviosul Nicolae (Octavian Goga).

Sunt rostiri minunate  ale credinţei  îngemănate cu faptele milei, pentru ca ,,Soarele credinţe" i să nu apună niciodată. Odinioară şi acum  pietatea creştină a identificat rostul binefăcător al Moaştelor sfinte: „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae“  este conferit monahismului românesc, fiind expus vizitatorilor la  muzeul Mânăstirii Văratic.

Coloniştii olandezi au dus cu ei tradiţia cinstirii Sf.Nicolae (Sinteiklaas) şi în Lumea Nouă (în special America de Nord), de unde această tradiţie a fost deturnată spre crearea unui personaj imaginar pe nume Santa Claus, asimiliat cu Moş Crăciun.

Puţini sunt cei care nu ştiu de Moş Nicolae!

S-a jerfit, a dăruit şi s-a făcut dorit şi iubit de cei mici şi cei mari. Ce ziceţi de un asemenea model al sfinţeniei care a străbătut secole? Bunătatea există! 

Este un dar şi  o harismă dată fiinţei umane care trebuie să se ridice la lumină. Oricând trebuie să facem Binele! Nu te poţi socoti bun dacă nu eşti şi milostiv. Aceasta este credinţa noastră...  Sfântul Nicolae este sfântul minunilor şi binefacerilor  care îşi răsfrânge aura peste istoria noastră!
 
Amin! (rugăciune)