7 ianuarie - Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

În creştinism Certificatul nostru de Naştere este semnat de Treimea Sfântă, iar Biblia păstrează acest document.
 
,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său”. (Facerea I, 27).
 
La Praznicul Bobotezei ni se confirmă că aparţinem Împărăţiei Cerurilor: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". (Matei III,17).
 
Dumnezeu nu intră cu forţa în viaţa noastră, ci are planurile Lui, pe care le putem înţelege doar prin credinţă.
 
Atunci când Dumnezeu ,,s-a milostivit  în neam” îl trimite pe acest ,,înger în trup”, Ioan (Iohanan). 
 
Cu vreo 700 de ani  înainte profetul Isaia zice: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. (Matei III,3).
 
Tatăl se numea Zaharia, preot al Legii Vechi şi slujea la Templul din Ierusalim, iar mama pe nume Elisabeta era din neamul lui Abia, descendentă a seminţiei lui Aaron şi erau rude cu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. La bătrâneţe Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi s-a născut prorocul Ioan, în cetatea Orini. 
 

Au fost semne minunate la naşterea lui, iar cele rostite s-au împlinit: ,,Căci va fi mare înaintea Domnului... Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor”. (Luca I,15,17).
 
Providenţa l-a păzit când au fost ucişii pruncii din Betleem şi  dacă ar fi ajuns la Qumram, sigur eseenii în manuscrisele lor s-ar fi lăudat cu un aşa profet.
 
De mic copil crescuse sub rânduiala Legii Vechi, iar pe la 16 ani ia drumul unei alte şcoli: pustietatea Iordanului. Şcoala lui n-a fost rabinică ci inspiraţia Duhului Sfânt.
 
Sf. Ioan nu este un mister, are viaţa şi activitatea publică.
 
„Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? (Luca VII,24-25).

 
O ,,ţinută adecvată” de postitor şi discursul sobru, care chema lumea să lase năravurile şi să se pocăiască, fiindcă Împărăţia este aproape. ,,Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică”. (Matei III,4).
 
Comportamentul şi înfăţişarea lui  erau deja în contrast cu lumea şi apucăturile ei. Icoană de monah prinsă la mijlocul celor 2 Testamente,  pentru ca toţi să se întâlnească cu Hristos.
 
,,Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră”. (Luca III 10-14).

,,Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. (Matei III,5-6).
 
Mustrarea adresată cărturarilor, fariseilor şi saducheilor ar trebui să pună pe gânduri pe mulţi dintre noi! ,,Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie”? (Matei III, 7).
 
În primul an al domniei lui Pilat din Pont, Sf. Ioan Îl face cunoscut lumii pe Fiul lui Dumnezeu. Să modelezi sau să salvezi sufletul cuiva este un lucru posibil. Dar, poporul se socotea teocratic! Sf. Ioan nu a încetat a-i ruga: ,,Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”. (Matei III, 8-10).
 
Începutul Noului Testament îl face Sf. Ioan, pregătind poporul. Şi-a făcut datoria ca la Sfânta Carte, nu a dezamăgit pe nimeni, şi-a încheiat misiunea. Astfel se pune început adâncii smerenii. Ce sentiment nobil, ce calitate să recunoşti că rolul tău istoric, între pământ şi cer s-a încheiat şi să arăţi spre Hristos!
 
,,Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. (Matei III, 11).
 
Ascet şi Sfânt ales de Dumnezeu, propovăduitor, mărturisitor, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.
 
Sihăstria Iordanului a dat roade pe care omenirea de atunci aleargă să le culeagă încontinuu. ,,El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins”. (Matei III, 12).
 
El nu face petiţii sau cereri lumii sau autorităţilor, ci doar mărturiseşte Adevărul. Nu a vrut nici să intimideze pe cineva, nici să fie linguşitor ci direct şi ferm: lumea să privească la Dumnezeu! Un alt comportament, o viaţă nouă cuprinsă de căinţă. Deja cu Sf.Ioan lumea învechită  făcea primul pas spre veşnicie. Citiţi-i viaţa din Sf. Evanghelii ca o relatare povestită de contemporani şi veţi înţelege de ce Irodiada şi toţi nelegiuiţii de-a lungul veacurilor n-au suportat dreptatea şi au procedat precum Irod.
 
,,Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuti din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul". (Matei XI,11).
 
Ioan nu tace când are de spus Adevărul şi adună toate virtuţile tuturor drepţilor şi profeţilor care rosteau acelaşi mesaj: Dumnezeu! Ioan primul mucenic moare pentru Epifanie la doar 32 de ani. Toţi care înţeleg lucrarea Botezătorului au început să-şi facă ,,tema”. Au crezut în Iisus, Fiul lui Dumnezeu, iar ,,ceilalţi” sunt aşteptaţi să răspundă chemării, deoarece Împărăţia Cerurilor este aproape. ,,Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină". (Ioan I,6-8).
 
Creştinul nu mai are mistere ci doar Sfinte Taine,  pe care le primeşte din clipa în care a intrat în lume. Şi pe ,,portativ” de slujbă şi rugăciune, cel care trece pragul Bisericii îşi însuşeşte abecedarul şi lecţia Credinţei. Dacă  vrem linişte sufletească şi prisos nu trebuie să lipsim de la Sfânta Liturghie. Să ne îmbunătăţim  după aceste Sfinte Sărbători pe care le-am trecut cu Bucurie!  Şi astfel, am chibzuit timpul şi cu folos duhovnicesc.

,,Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.” (tropar)