8 septembrie-Naşterea Maicii Domnului

 
,,Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” (Psalm 44, 11).
 
Maica Domnului nu are nevoie de o prezentare specială, deoarece este Vasul cel Preasfânt, ales din patrimoniul umanităţii, ca să facă ,,începutul Mântuirii noastre”. 
 
Naşte pe Fiul lui Dumnezeu şi are o Biografie Veşnică în universuri: ,,Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca I,48). 
 
Raţionaliştii primesc explicaţie în Evanghelia lui Luca (I,26-38), iar noi  cei credincioşi liniştea şi împlinirea rugăciunilor: ,,Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică” (troparul praznicului).
 
Legea lui Moise privea ,,chiorâş” familiile care nu aveau copii, iar preotul templului nu le primea darul la altar.
 
În Vechiul Testament au născut la bătrâneţe: Sara pe Isac,  Rebeca pe Iacob, Elisabeta pe Ioan Botezătorul.....
 
Lumea era năclăită de mocirla păcatelor şi aştepta oftând cu suspine negrăite, un Răscumpărător. 
 

Pe cei care vor argumente îi trimitem la Sf. Scripturi, care sunt totalitatea Cărţilor sfinte ce poartă pecetea Duhului Sfânt şi împreună cu Sf. Tradiţie, sunt cele 2 Izvoare ale Revelaţiei Divine: ,,Aşa grăieşte Domnul”.
 
Era în Nazaret o familie în vârstă, Ioachim şi Ana şi erau trişti că Dumnezeu nu le-a binecuvântat casa cu un copil: „Blestemat cel ce nu are sămânţă în Sion şi nu are urmaşi în Ierusalim” (Vieţile Sfinţilor, 9 septembrie). 
 
Ioachim era din neamul lui David şi avea 70 ani, iar Ana din neamul lui Aron, fiica preotului Matan. 
 
Şi de câte ori mergeau la Templu, se întorceau acasă mâhniţi, că preotul Rubeim nu le primea jertfa şi darurile la altar: „Stai! Tu nu ai copii şi de aceea nu îţi este îngăduit să aduci primul darurile tale lui Dumnezeu. Mergi în spate.... şi le vei da la urmă!"  
 
Lacrimile, rugăciunea şi postul  lor nu au fost în zadar, iar nădejdea a adus bucurie.  Datorită virtuţilor şi pocăinţei mila lui Dumnezeu a venit  şi în casa  lor. 

 
,,Doamne, şi pământul aduce roadă... eu cu cine mă asemăn?"
 
Iar Domnul care ascultă pe cel care crede, i-a binecuvântat şi îngerul Gavriil trimis din cer, le spune că rugăciunea lor a ajuns la Dumnezeu şi toată lumea se va bucura.
 
Dacă rădăcina este sfântă şi ramurile vor da acelaşi rod.
 
,,Bucură-te, Ioachime, Dumnezeu a auzit rugăciunea ta, mergi acasă!”
 
Era într-o zi de  8 septembrie, când Ana a născut-o pe fiica ei, „cea pe care a sădit-o Hristos, floarea vieţii noastre" (Cântarea a 5-a din Canonul al 2-lea, 9 septembrie).
 
Unire firească şi nu poftă trupească, doar rodul rugăciunii sfinte. Nu din plăcere sau atracţie, ci din ascultare faţă de Dumnezeu şi cu bună-cuviinţă.
 
„Neînţeleasă este naşterea ta, neînţeles şi felul creşterii tale, neînţelese sunt toate ale tale". (Cântarea a 5-a, 21 noiembrie).

Şi tot din cauza iubirii divine, lumea are o Mireasă numită ,,Maria” - Împărăteasă şi Maică, din ebraicul ,,Aia",  care se tâlcuieşte ,,Doamnă",  iar noi, pe zi ce trece pricepem mai uşor rostul celor plănuite de Dumnezeu.
 
,,Voi, vieţuind cu evlavie şi cuvioşie întru firea omenească, aţi născut acum fiică... prea frumoasă şi prea dulce; o, crin care ai răsărit în mijlocul spinilor. (Sf. Ioan Damaschin)
 
Azi, este ,,ziua harului”, pentru că se naşte Împărăteasa Cerurilor şi a pământului, a îngerilor, fiind mai sfântă decât sfinţii: ,,Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie. Şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie...” (cântare numită Axion) 
 
După cât de mult a durat aşteptarea, aşa de veşnică este bucuria. 
 
Porumbiţa lui Noe, Scara lui Iacov (Facerea 28,12), Rugul lui Moise, Toiagul lui Aron ce a odrăzlit (Numerii 17, 8), Floare cu chip dumnezeiesc, Chivotul legii (Ieşirea 40, 20-22), Sfeşnic, Candelă, Cădelniţa de aur (Ieşirea 37, 16; 40, 26-27, 37, 19-23), Împărăteasă îmbrăcată în haină aurită (Ps, 44,11), sunt trimiteri scripturistice care o închipuiesc şi o prezintă pe Maica Domnului. 
 
,,O, fericită însoţire, Ioachime şi Ano! din rodul pântecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-aţi cunoscut!" (Sf. Ioan Damaschin) 
 
Astăzi se naşte cea mai Sfântă fiinţă omenească, pe care a ales-o Dumnezeu încă de la întemeierea lumii. (Facere III,15)
 
Înseamnă bunăvoinţa lui Dumnezeu şi propovăduirea Mântuirii oamenilor. Când rosteşti ,,viaţă”, vorbeşti deja despre Dumnezeu.
 
Măicuţa Domnului în ortodoxia noastră, este Preacinstită, fiind a doua Evă în Legea Harului, iar Fiul o încredinţează apostolului Ioan (Bisericii): ,,Fiule, iată mama ta!” 

Proorocul Iezechil vorbeşte de Pururea-fecioria Maicii Domnului, iar David o vede stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Iezechiel 44, 2),  iar psalmistul profeţeşte:
 
,,Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit” (Ps. 84,12).
 
Sfinţii Părinţi au găsit predanie amănunţită despre Fecioara Maria într-o scriere iudeo-creştină apocrifă, numită Protoevanghelia lui Iacob, care circula din secolul al II-lea (aprox. 140 d. Hr). 
 
Copţii egipteni şi  iacobiţii sirieni care nu mai ţineau ortodoxia, aveau  totuşi această sărbătoare, pe care Biserica de Răsărit o statorniceşte între sinodul II şi III ecumenic (431- 451), iar în Apus este din vremea Papei Serghie I (687-701). 
 
Cântări în cinstea acestui Praznic sunt alcătuite de Roman Melodul (icos şi condac) şi sf. Ioan Damaschin (canonul utreniei).
 
Împărăteasa Eudoxia a Bizanţului în sec. al V-lea participă la sfinţirea Bisericii din Ierusalim, cu hramul Maicii Domnului şi la data de 8 septembrie se consemnează îndătinarea Sărbătorii de astăzi.
 
Aşa s-a pregătit trecerea de la vechi la nou, de la Templu la Biserică.
 
Drepţii şi proorocii au preînchipuit-o, îngerii au hrănit-o şi cinstit-o împreună cu  toată făptura  cea creştinească, cântând axioane. (imne de slavă)
 
Cât de mult şi-au dorit cei din vechime să vadă pe cea care va naşte pe Mesia, dar nădejdea lor a rămas bucuria noastră! (,,Plinirea Vremii”)
 
De câte ori ne vom întreba în viaţă ce trebuie să facem, vom primi răspunsul Fecioarei Maria: ,,Faceţi orice vă va spune” (Ioan II,5-Nunta din Cana Galileii). 
 
Biserica Buna Vestire din Nazaret, cea mai impunătoare construcţie din Orientul Mijlociu, este ridicată pe locul casei Sf. drepţilor dumnezeieştilor părinţi  Ioachim şi Ana, acolo unde s-a născut Maica Domnului.

Dedesupt sunt trei peşteri ca nişte încăperi, care ,,povestesc” istoria sfântă.
 
De aici au plecat spre cer rugăciunile sfinte, care s-au împlinit:
 
,,Doamne, Adonai, Eloi, Savaot, cunoşti ocara lipsei de copii... tristeţea şi amarul nostru; dacă vei privi la smerenia robilor Tăi şi vei da robilor Tăi un copil, Ţie Ţi-l vom face dar” (Tradiţie confirmată de sf. Ioan Damaschin).
 
Biserica face pomenirea drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana la 9 septembrie.
 
În anul 550 împăratul Justinian va zidi în Constantinopol o Biserică în cinstea lor (hram), iar cu anul 710 moaştele Sf. Ana vor ajunge în Bizanţ şi după 1453 la Athos. 
 
Perşii, arabii, musulmanii, cotropesc Locurile Sfinte, iar bizantinii şi cruciaţii le eliberează şi zidesc Lăcaşuri sfinte, ca să păstreze ,,icoana” lui Iisus Hristos şi a Maicii Domnului.
 
Islamul, în Coran (cap. 3:35-47 şi cap. 19:6-34), vorbeşte de Maryam „semnul lui Dumnezeu“, este fecioară aleasă de Alah şi dată în grija lui Zaharia la Templu. 
 
Lumea cerească şi Ortodoxia se îmbracă cu haină ,,aurită” la început de an bisericesc (1 septembrie), iar Naşterea Maicii Domnului  străjuieşte în cursul anului liturgic cu răgăciunile şi Brâul ei, creştinătatea. (31 august punerea în raclă a Cinstitului brâu al Maicii Domnului)
 
 
Aşa a văzut-o pe Măicuţa Domnului înţeleptul împărat Solomon: ,,Cine este aceasta care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată şi luminoasă ca soarele?" (Cântarea cântărilor VI,10) 
 
Maica Domnului este Crez, Mărturisirea Sinoadelor Ecumenice şi bucuria sufletele care cred în Treimea Sfântă. Sfinţenie, smerenie, ascultare.

,,Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca I, 38)
 
A venit şi toamna pe plaiuri româneşti mereu cu Maica Domnului, ca să culegem roadele  Credinţei: „Această zi este pentru noi începutul tuturor zilelor sfinte” (Sf. Andrei Criteanul).
 
Rugăciune - de Mihai Eminescu
Craiasă, alegându-te Îngenunchiem, rugându-te: Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupra-ne coboară O, maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie!
Noi ce din mila Sfântului Umbră facem pământului Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Asculta-a noastre plângeri, Regina peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce, clară, O, maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie!